România rămâne fără chirurgi. Tinerii mediciniști nu mai vor la urgențe și chirurgie
0România se confruntă de câțiva ani cu un nou fenomen: tinerii medici nu mai sunt atrași către specializări expuse la mare risc de malpraxis. Mai exact, aceștia evită chirurgia creierului, a bolilor cardio-vasculare, ortopedică și ginecologică.
La concursul de rezidențiat organizat toamna trecută de Ministerul Sănătății au rămas neocupate peste 600 de locuri. Cele mai multe, în specializări deficitare, dar și grele: medicină de urgență, terapie intensivă, chirurgie. Acestora li se adaugă și medicina de familie. Fenomenul se întâmplă deja de câțiva ani.
„Dacă m-aş referi la specialitatea mea de chirurgie cardiovasculară, este prima dată când din numărul de patru locuri scoase la rezidenţiat unul a rămas neocupat. Dar noi stăm bine. Mă uitam pe statistica publicată de Ministerul Sănătăţii la Iaşi, din cinci locuri scoase la concurs nu s-a ocupat niciunul, la Târgu Mureş nu s-au ocupat două posturi. Zece posturi nu au fost ocupate în specialitatea de chirurgie cardiovasculară, o specialitate care, când eu am dat examenul, în urmă cu 30 de ani, era o bătălie mare pentru a ocupa, era o specialitate care era foarte căutată. Şi anii următori”, a declarat dr. Adrian Molnar, directorul medical al Institutului Inimii „Nicolae Stăncioiu” din Cluj-Napoca, pentru Prima TV.
Uzură foarte mare și consum sub toate aspectele
La chirurgia generală, de exemplu, au rămas neocupate aproape 100 de locuri la nivel național. Dacă participanții la concurs nu au obținut punctajul necesar și au rămas pe dinafară, acest lucru este fără doar și poate din cauza pregătirii necorespunzătoare, a comentat prof.dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.
Specialitățile chirurgicale înseamnă o uzură foarte mare și un consum sub toate aspectele pentru cei care practică, adaugă universitarul. „Dacă ne gândim de exemplu la fete, dacă-și iau o specialitate de chirurgie, de obstetrică-ginecologie sau terapie intensivă, este foarte complicat să mai aibă o viață de familie 100% reușită, alocând timp și spațiu pentru tot ce înseamnă viață de familie. Pentru că aceste specialități ocupă foarte mult timp peste programul obișnuit al unui medic, plus zile libere și weekenduri”, spune acesta.
Consumul nervos are repercusiuni asupra calității vieții. „Pentru că omul nu este făcut să fie supus unui stres permanent. Asta scurtează speranța de viață. Și oamenii au înțeles că este cumva de ales și nu toți fac alegerea care să le scurteze viața. Și mai este ceva: sunt specialități pe care nu oricine poate să le facă. Nu oricine poate să lucreze într-o secție de oncologie pediatrică, de exemplu. Pentru că e o presiune fantastică a cazuisticii de acolo. Sau într-o secție de terapie intensivă. Să fii veșnic în luptă cu moartea. Să asiști la tragedii extraordinare la care nu poți să nu fii parte. Măcar într-o anumită măsură. La fel și la chirurgie, la psihiatrie, la medicină legală, nu oricine e făcut pentru asta”, completează prof.dr. Popovici.
Iar dacă nu se găsesc oamenii care să aibă o înclinație pe anumite specialități, rămâi cu ele neocupate. Și mai este un aspect: „Mai depinde și de maeștrii. Dacă ei există și dacă sunt într-adevăr maeștrii, atunci clar ar trebui să aibă disponibilitatea de a forma noi specialiști în direcția respectivă. Și este foarte importantă existența lor. Lucrurile pot evolua într-o direcție pozitivă pentru că ei transmit și dragostea pentru acea specialitate. Un profesor adevărat asta face: transmite dragostea față de disciplina pe care o predă, și asta aduce oameni către specialitatea respectivă”, adaugă prof.dr. Emilian Popovici.
Condițiile de muncă precare
În plus, specialitățile trebuie să fie ofertante nu doar prin salarii. „Raportate la salariile altora, cele ale medicilor au crescut și sunt bune. Dar mai trebuie ceva foarte important: condițiile de muncă. Pentru că degeaba am salarii bune, dacă am condiții de muncă precare. Dacă ești bine pregătit și nu ai cu ce să salvezi viața omului – aparatură, materiale ca să poți înfăptui actul medical corespunzător –, nu ai nicio mulțumire. Ești om înainte de a fi medic. Te afectează insuccesul. Și dacă insuccesul nu vine din cauza ta, atunci ce vei face? Vei evita să ai acel insucces. Cum? Plecând în altă parte sau renunțând”, subliniază universitarul.
Mai există și alte motive care determină o opțiune sau alta: „Locurile de muncă pe care le găsesc după rezidențiat. Pentru că rezidențiatele sunt de 4 ani, de 5 ani, de 6 ani. Destul de lungi. Ei își aleg un centru universitar unde le fac. În timpul acesta se pot întâmpla diverse evenimente. Se căsătoresc, își cumpără o casă. Și, dacă nu găsesc locuri de muncă în acele centre, e foarte complicat să se mute în altă parte. La noi, veniturile medicilor nu sunt atât de mari ca în alte părți. În SUA, de exemplu, se mută ușor dintr-o parte în alta, pentru că-și permit. La noi, un medic rezident în Timișoara, dacă nu găsește loc după ce termină în Timișoara și dacă mai e și căsătorit, e destul de complicat să se mute la Botoșani. Unde să zicem că e un post de specialitate. Între locurile scoase la rezidențiat și nevoia reală trebuie să existe o corespondență”, exemplifică prof.dr. Emilian Popovici.
Potrivit prof.dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, unul dintre motivele care-i îndepărtează pe medicii tineri de specialitățile dificile este riscul de malpraxis. „Este un fenomen care se întâmplă de câțiva ani. Practic, tinerii medici nu mai sunt atrași către specialități expuse la mare risc de malpraxis. Este vorba despre terapie intensivă, toate specialitățile chirurgicale – neurochirurgie, cardiologie, ginecologie, ortopedie. Medicii preferă specialitățile unde nu există un asemenea risc. Pe de altă parte, o altă parte, o altă specialitate defavorizată este medicina de familie. Tinerii colegi o evită din cauza unei birocrații excesive și a finanțării deficitare”, exemplifică șeful breslei medicale.
Riscul de malpraxis
Foarte curând, adaugă acesta, ne vom găsi în situația în care nu se vor mai găsi chirurgi care să realizeze o intervenție. Ce ar trebui făcut? „Noi, încă din septembrie 2022, am început o serie de dezbateri publice legate de specialitatea medicală, legate de malpraxis, subiecte importante pentru medici și pacienți, dar și pentru toată societatea. Și greșeala medicală, și malpraxisul sunt dintre aceste teme pe care le discutăm. Iar aceste specialități sunt cel mai frecvent reclamate”, mai spune prof.dr. Coriu.
Întâi de toate, mai spune Coriu, trebuie să recunoaștem că greșeala medicală există. „Suntem oameni, putem greși. Și sunt greșeli văzute și greșeli nevăzute. Greșeli care produc vătămare corporală, altele care nu produc. Toate trebuie să ne intereseze. Trebuie să identificăm aceste greșeli, să le recunoaștem și să învățăm din ele. Să schimbăm mentalitatea. Și, sigur, dacă greșeala medicală a adus o suferință pacientului, acesta este îndreptățit să primească o compensație financiară corectă, într-un timp rezonabil. Lucru care nu se întâmplă în ziua de azi”, conchide prof.dr. Daniel Coriu. Rezultatul acestor dezbateri se va concretiza în aprilie în câteva propuneri care vor fi înaintate legislativului pentru schimbarea cadrului normativ actual.
Ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila a decis organizarea unei sesiuni extraordinare a concursului de rezidenţiat în data de 14 mai 2023. În urma concursului din noiembrie 2022 au rămas neocupate 628 de locuri.
Se încarcă comentariile...
