Razboiul celor 3 strazi

Asa cum se procedeaza de regula, atunci cand s-a pregatit declansarea operatiunii "Libertate pentru Irak" au fost luate in calcul mai multe variante, de la un succes fulgerator, care presupunea

Asa cum se procedeaza de regula, atunci cand s-a pregatit declansarea operatiunii "Libertate pentru Irak" au fost luate in calcul mai multe variante, de la un succes fulgerator, care presupunea prabusirea imediata a rezistentei irakiene, pana la o campanie de durata, implicand lupte dure, cu pierderi grele de o parte si de alta. La mai bine de zece zile de la inceputul ostilitatilor, este limpede ca nu mai poate fi vorba de prima varianta. Refuzul Turciei de a permite accesul unitatilor americane pe teritoriul sau pentru efectuarea unei miscari de invaluire a trupelor irakiene a constituit, din primul moment, o dovada in acest sens. Rezistenta irakienilor a fost mai inversunata decat se anticipa, ei beneficiind, in plus, de "aliati" importanti: furtunile de nisip, mai intense decat de obicei, si caldura inabusitoare din timpul zilei, dificil de suportat pentru combatantii coalitiei, cu echipamentul lor greoi. Dar, chiar si in aceste conditii, totusi, pe teren, s-au inregistrat unele progrese. Al doilea mare oras din Irak, Basra, este inconjurat. A fost asigurat un cap de pod peste Eufrat, trupele americane inaintand pe o distanta apreciabila prin desert si aflandu-se in prezent la numai 80-100 kilometri de Bagdad. Reteaua de comunicatii, ca si centrele de comanda ale armatei lui Saddam Hussein au fost serios avariate. La ora actuala, se afla in Irak peste 125.000 de militari americani si britanici, in vreme ce inca 100.000 sunt in drum spre Kuweit. In nord, au fost lansate unitati de parasutisti, care au stabilit contactul cu luptatorii kurzi, ostili regimului de la Bagdad. Sfarsitul razboiului este insa departe de a se intrezari. Liniile de atac ale fortelor de interventie s-au lungit mult si este nevoie de un imens efort logistic pentru a le consolida, ceea ce necesita timp. S-a vorbit chiar, la un moment dat, de o "pauza" a luptelor, inclusiv pentru a da ragaz soldatilor coalitiei sa-si recapete suflul, dar Pentagonul a afirmat raspicat ca nu se pune problema unei asemenea pauze, dimpotriva, actiunile ofensive urmand a fi intensificate. Lucrurile s-au complicat prin incidentele nedorite, de genul deschiderii din greseala a focului impotriva propriilor unitati. Pe de alta parte, au intrat in actiune primii kamikaze irakieni, atacatorii sinucigasi, carora se pregatesc sa li se alature cateva mii de voluntari din tarile arabe vecine. Precedentul japonez arata ca atacurile sinucigase nu pot, in nici un caz, schimba soarta razboiului, dar ii pot, oarecum, incetini mersul, inclusiv prin impactul emotional. In fine, dar nu in ultimul rand, liniile frontului nu sunt inca bine precizate. Exista numeroase pungi de rezistenta in jurul unor localitati aflate cu zeci de kilometri in spatele varfurilor de atac ale coalitiei. Pe buna dreptate, generalul Richard Myers, seful statului major mixt al armatei SUA, afirma ca "greul" razboiului abia acum incepe, pe masura ce fortele coalitiei vor angaja primele lupte cu trupele de elita irakiene, garzile republicane, care apara Bagdadul. Neindoios, factorul propagandistic are o insemnatate primordiala si in aceasta privinta este greu de spus de partea cui inclina balanta. Cei peste 600 de corespondenti de presa americani si britanici, care sunt, in premiera absoluta, total integrati ("embedded", cum suna cuvantul la moda) unitatilor combatante, isi fac treaba uneori cu pretul vietii. Nicicand razboiul nu a ajuns intr-o asemenea masura si in timp real pe micile ecrane din intreaga lume, dar, in batalia pentru cucerirea simpatiei opiniei publice, nu poate fi neglijat nici rolul postului de televiziune arab Al Jazeera, care preia imaginile furnizate de partea irakiana, inclusiv ale pierderilor militare si umane ale coalitiei. Dintotdeauna, intre estimarile si proiectele initiale si realitatile de pe teren au existat discrepante, important fiind ca primele sa se adapteze din mers acestora din urma. Interesante sunt, sub acest raport, considerentele unui militar de cariera din trupele puscasilor de marina americani, generalul Charles Krulak, potrivit caruia ponderea tot mai mare pe care o vor dobandi operatiunile de gherila urbana impune o noua strategie, sugestiv descrisa ca "razboiul celor trei strazi". Pe una dintre strazi, militarii coalitiei vor fi angajati in lupta cu fortele regulate, bine inarmate si instruite ale inamicului; pe o alta, vor avea de facut fata unor unitati neregulate; iar pe o a treia, vor fi implicati in actiuni umanitare de distribuire a alimentelor pentru populatia civila infometata. Or, in prezent, exista premisele ca aceasta situatie, conceputa la nivelul unui oras, sa se generalizeze la scara intregii tari. Adica fortele coalitiei sa desfasoare actiuni de anvergura, cu tehnica de lupta cea mai moderna, contra unitatilor de elita care apara Bagdadul; sa procedeze, in evantai, la operatiuni de curatire a zonelor din spatele frontului, unde actioneaza gherile irakiene; si sa se implice in ajutorarea populatiei, aflata intr-o stare deplorabila. Daca, intr-adevar, asa vor sta lucrurile, razboiul va mai dura. Poate saptamani, mai mult ca sigur. Poate chiar luni de zile. Fara a exclude cu desavarsire posibilitatea unui colaps neasteptat al rezistentei irakiene, acesta este scenariul cel mai probabil.