"Opozitia democrata" - la remorca PRM

Impresia de revigorare a opozitiei creata in ultimele zile, imediat dupa depunerea motiunii de cenzura, s-a risipit in numai cateva minute, ieri. In timp ce in sala erau raspanditi doar cativa

Impresia de revigorare a opozitiei creata in ultimele zile, imediat dupa depunerea motiunii de cenzura, s-a risipit in numai cateva minute, ieri. In timp ce in sala erau raspanditi doar cativa parlamentari ai PD si PNL, de la tribuna a rasunat, timp de 45 de minute, glasul lui C.V. Tudor, ajuns varf de lance al luptei parlamentare antipesediste. Girat de semnaturile opozitiei democrate, liderul PRM a mai bagat cateva puncte in traista sa electorala, dribland cu succes partide care se viseaza alternativa la actuala guvernare. Liberalii si democratii au acceptat, fara nici o impotrivire, cu resemnare chiar, rolul de remorca peremista, batandu-se ca niste lei, insa, pentru ca dezbaterile de la motiune sa fie transmise in direct la televizor. In schimb, n-au avut aceeasi fermitate si cand a fost vorba sa negocieze cu PRM continutul ori prezentarea motiunii. Textul a fost lasat aproape integral pe seama PRM. PNL si PD s-au multumit sa rasfoiasca niste ziare, sa mai ciupeasca ceva din articolele de presa si sa umble cu tabelul de adeziuni. Nu i-a deranjat nici o secunda faptul ca, intr-un document pe care si l-au asumat, se imbina adevaruri si minciuni intr-o mixtura tipic peremista, care compromite intregul demers. Nu au tresarit nici cand unele din afirmatiile cuprinse acolo au fost dezmintite argumentat, aproape imediat, de cei vizati. "Opozitia democratica" a aratat, inca o data, ca nu este in stare sa aiba actiuni parlamentare de impact. Din cand in cand, a mai tresarit, cum a fost la restituirea gentilor cu Cartea guvernarii sau cand a adus pensionarii in Senat la motiunea simpla, dar, practic, abia daca mai respira. O situatie parlamentara similara celei de acum n-a mai fost niciodata. Chiar si in primii ani ai democratiei, combatantii anti-FSN se auzeau mai puternic, desi in Legislativ erau mai putini decat in prezent. Daca ar fi alegeri maine, e greu de crezut ca vreunul din partidele din opozitia democratica ar lua un vot in plus fata de anul 2000, cand liberalii si democratii aterizau in Parlament dupa o guvernare catastrofala. Cei trei ani de stat pe margine nu le-au folosit la nimic. PD si PNL au cheltuit mai multa energie in conflictele interne decat pentru construirea unei alternative pentru 2004. Pentru aceste partide, timpul parca s-a oprit in loc. In plus, au fost total depasite de schimbarea tacticii partidului de guvernamant. Acesta a renuntat, in general, la atacuri la adresa personalitatilor din opozitie, reducand referirile la minimum. Mai mult, a purtat un dialog controlat, astfel incat in multe legi se regasesc amendamente cu iz pedist sau liberal. Fandarile puterii au prins opozitia nepregatita. Concomitent, PSD a bruiat vocea adversarilor in media. Partidul de guvernamant si-a instruit oamenii sa fie cat mai transparenti in relatia cu presa si sa bombardeze cu informatii ziaristii, ceea ce a scos de multe ori opozitia, incapabila sa tina pasul cu acest tir informational, din paginile ziarelor sau din buletinele de stiri. Cu alte cuvinte, PSD a facut tot ce i-a stat in putere ca scena politica a anului 2004 sa arate conform dorintelor sale: PNL saltat, PD dizolvat, UDMR pastrat in vitrina si PRM dezumflat pana la pragul electoral. Nici in afara Parlamentului starea opozitiei nu este mai de Doamne-ajuta. Dreapta politica este inca o proteza de lemn, nicidecum un organism viu, care evolueaza. Taranistii isi baga unii altora cutitul in spate, impartind umbrele trecutului. Victor Ciorbea, vesnica speranta crestin democrata, se crede un Terminator care curata PNTCD de dusmani. Emil Constantinescu se crede Mesia, salvatorul Romaniei pe care a abandonat-o scarbit in urma cu trei ani. Societatea civila pare si ea intepenita, incapabila sa sustina primeniri politice. Pe acest teren, PSD zburda spre pozitia de partid unic. El incearca din rasputeri sa sustina PNL tocmai pentru a mentine o urma de pluralism democratic. Este poate unul din paradoxurile politicii inceputului de mileniu: un partid de stanga inscrie in program sustinerea unui partid de dreapta. Nu e prematur sa ne intrebam ce se va intampla in 2004. Recentul sondaj dat publicitatii arata ca toti liderii politici si toate partidele scad in optiunile populatiei, cu o singura exceptie, plasata in partea intunecata a spectrului politic. Peste douasprezece luni vom merge din nou la urne pentru scrutinul local, care va marca inceperea anului electoral. Ar fi trist ca, din cauza infantilismului opozitiei si a apucaturilor totalitare ale PSD, sa castige teren un partid care ar arunca Romania inapoi, in timp, cu zeci de ani. La asta ar fi trebuit sa se gandeasca, in primul rand, PNL si PD, cand au cedat locul la tribuna PRM.