Oana Bîzgan, apel către cei de care a depins soarta Alexandrei: „Ori vă faceţi datoria, ori vă resemnaţi în faţa acestui sistem şi recunoaşteţi că sunteţi complici”

Deputatul neafiliat (fost USR) Oana Bîzgan a lansat un apel în care îi încurajează pe toţi cei de care depinde soara Alexandrei şi a sute de victime traficate an de an să ia măsuri urgente şi să se responsabilizeze. „Ieşiţi public fără frică şi spuneţi care sunt neregulile”, îi îndeamnă deputatul independent Oana Bîzgan.

Deputatul Oanei Bîzgan atrage atenţia că sunt mulţi „îngeri” care ar putea fi salvaţi şi că soarta acestora depinde de oamenii din sistem, care nu trebuie să aştepte salvatori din extern şi să ia atitudine.

„Apel către oamenii şi specialiştii buni din sistem care încă mai #Rezistă

Domnule Flavian Săvescu,
Dragi ofiţeri, agenţi, funcţionari şi oameni din sistem,

Mai sunt mulţi alţi îngeri care pot fi salvaţi. Care încă aşteaptă sprijinul vostru/nostru.

Cu siguranţă cazul Alexandrei scoate multe nereguli la suprafaţă. Ani întregi în care aţi tăcut. Şi alte sute, poate mii de copile, nu doar din Caracal, Brăila sau Caraş, ci din întreaga ţară.

Avem nevoie de acţiuni ferme şi concrete. Din interior. Nu doar de rapoarte şi de măsuri luate din extern. Nu aşteptaţi salvatori din extern, luaţi atitudine. Acum, dacă n-aţi făcut-o timp de zeci de ani de zile.

Urlaţi. Ieşiţi public fără frică şi spuneţi care sunt neregulile. Poate veţi fi cercetaţi disciplinar, cum văd că sunteţi ameninţaţi. Poate vă veţi pune slujba în pericol. Dar, vă întreb, cu ce preţ vă menţineţi locurile de muncă din acest sistem corupt? Câţi alţi îngeri veţi pune la dosar? Când va atârna balanţa către dreptate, şi nu către confortul unui loc de muncă?

Poate pentru mulţi dintre voi doare această ruşine. Sunt parlamentar, înţeleg prea bine acest lucru. Poate nu ştiţi cum să explicaţi modul în care s-a ajuns aici. Luaţi-vă câteva zile, trageţi-vă sufletul, apoi acţionaţi. Avem nevoie şi de schimbare din interior, avem nevoie de voi! Nu vrem să fim sau să fiţi singuri. Hai să acţionăm împreună. Hai să ne ridicăm unii pe alţii. Împreună, uniţi, suntem mai puternici şi sunt sigură că suntem mai mulţi ca ei.

Pentru Alexandra, Luiza, Larisa, pentru sute de victime traficate an de an... Pentru noi, ca oameni, ca ţară. Ori vă faceţi datoria, ori vă resemnaţi în faţa acestui sistem şi recunoaşteţi că sunteţi complici. Să fiţi din interior şi să nu faceţi nimic nu mai merge. Eu de asta am intrat “în interior”, să fac ceva!” a scris deputatul Oanei Bîzgan, pe Facebook. 

Poliţistului Flavian Săvescu a postat pe 31 Iulie un mesaj în care vorbeşte deschis despre problemele din sistem şi regretă faptul că colegii săi l-au dezamăgit în cazul Alexandrei Măceşanu, pe care nimeni nu a salvat-o, până acum, după apelul disperat al copilei la 112.

Redăm, în continuare, postarea poliţistului Flavian Săvescu:

"Puterea unui copil…

Sunt tată de fată şi…poliţist! Simţeam odată că pot face ceva care să conteze, diferit, ieşit din tipare, corect, că pot face ce trebuie! Am înţeles cât mă înşelam!

E prima data când îmi raportez meseria la copilul meu! La ce ar trebui sa îl învăţ acum! Cum sa îi spun că nu trebuie sa aibă încredere în meseria în care am crezut de când mă ştiu?! Cum sa îl învăţ ce este responsabilitatea când eu lucrez într-un sistem care îi demotivează până şi pe cei mai motivaţi colegi ai mei?!

Ce caracterizează meseria asta? Sau ce ar trebui? Un singur lucru: responsabilitatea!Responsabilitatea că dincolo de consecinţe, faci un lucru în primul rând drept şi apoi legal! Dar cum credeţi dvs. că poate acţiona un poliţist când are în faţă spectrul consecinţelor, indiferent care ar fi ele?! Şi aici intervine asumarea responsabilităţii!

Nu vreau sa judec dar sunt poliţist şi ştiu cum gândesc şi simt poliţiştii pentru că sistemul tinde să te transforme într-o unealta fără creier, una ce poate şi trebuie să fie uşor de condus sau manipulat, una care să se teama de consecinţele lipsei de obedienţă!!!

Scopul rândurilor mele este conştientizarea faptului că decizia pe care trebuie să o ia un poliţist în orice moment, ţine doar de asumarea responsabilităţii! Iar asumarea responsabilităţii ţine de amintirea jurământului depus în faţa cetăţeanului, în faţa copilei care a murit! Am în faţa ochilor spectrul unui suflet ce a avut încredere dincolo de orice în normalitatea care ar trebui să existe în lumea în care trăim! Ea şi-a îndreptat încrederea în politie, în MINE, ca reprezentant al ei şi EU am dezamăgit-o! Sunt la fel de vinovat ca oricare dintre colegii mei care nu au putut-o salva! De ce? Pentru ca văd zilnic mizeria de sub covoare!Pentru că atunci când mi se spune ca nu voi putea să schimb sistemul, ar trebui să continui sa cred în mine! Am învăţat ca meseria asta nu are nevoie de idealişti!

Poate cineva să îşi închipuie ce s-a întâmplat între primul telefon la 112 si clipa când i s-a scurs ultima suflare?! Mă îndoiesc! Acum, pe lângă acest sentiment, toţi cei ce aveţi copii, alăturaţi groazei gândul la copilul vostru…şi scoateţi capul din nisip! Toţi suntem responsabili! Nu suntem oi să nu putem raţiona că nimeni nu ne poate spune să nu intervenim atunci când TREBUIE! Iar dacă nu intervenim când sufletul ne urlă aşa cum a urlat acel copil, este pentru că sistemul ne-a redus la tăcere!!!

Mi s-a repetat de atâtea ori cu o ridicare din umeri că AŞA E SISTEMUL! Ca o scuză de către exact cei ce îl fac, pentru că sistemul este făcut de oameni aşa cum o unealtă este creată de cineva…cu un scop! Scopul SISTEMULUI este obedienţa, reducerea asumării responsabilităţii şi incapacitatea de a lua decizii, de a te opune nedreptăţii!!! Azi, SISTEMUL a omorât un copil pentru ca acest copil a fost omorât de un psihopat cu mâna SISTEMULUI! Pentru ca EU am fost incapabil sau nu am îndrăznit să intervin de teama consecinţelor! Pentru că am uitat mândria de a fi poliţist şi credinţa în adevăr dincolo de consecinţe! Pentru că am acceptat să fiu redus la tăcere atunci când ştiam că am dreptate! SISTEMUL nu are nevoie de oameni care priviţi din spate îşi arata coloana prea dreaptă! SISTEMUL are nevoie de proverbe cu capete plecate! SISTEMUL suntem NOI, cu toată acceptarea noastră! La fel de vinovaţi ca si cei ce îl impun!

Azi a murit un COPIL! Este o diploma de absolvire pentru un SISTEM în care intri depunând un JURĂMÂNT! Şi juri că vei apăra tocmai copilul care azi a murit! UN EŞEC!Poate cel mai dureros, dus în extreme de incapacitatea unei funcţionalităţi evidente!

De câtă responsabilitate credeţi ca ar da dovada un poliţist când i-ar cere tatălui sa spargă el uşa cu piciorul la o percheziţie?! Şi câtă responsabilitate vă aşteptaţi să aibă subalternii unui asemenea comandant într-un SISTEM bolnav în care nu mai poţi salva o viaţă?

Sunt comisar de politie! Lucrez încă într-un serviciu operativ. Un serviciu care impune asumarea responsabilităţii si ştiu ce vorbesc! Înmulţiţi sentimentul meu din aceste rânduri cu o mie si nici atunci nu veţi avea imaginea completa a putreziciunii! Este singurul loc de munca în care i-as interzice fiicei mele sa lucreze! Cred că asta spune totul!

Sunt poliţist! Am capul plecat în faţa realităţii că azi un copil a fost ucis! EU am fost incapabil sa îl salvez! Ţipetele pe care mi le imaginez îmi sfredelesc sufletul! Şi a murit! Încet! Gândindu-se la mine! Gândindu-se ca EU POT şi TREBUIE să îi salvez VIAŢA! AŞTEPTÂND! Oare în ce moment a realizat ca EU nu voi veni?! Oare în ce moment i-a murit speranţa? Spectrul rece al morţii… Ultima bătaie a inimii… Voi fi poliţist şi mâine! Dar EA nu va mai fi! EU, un poliţist, îmi voi îmbrăţişa în continuare fata dar un alt tată nu mai poate face asta! El nu a fost sunat de propria fiica pentru a o salva pentru că acest suflet pierdut a crezut îndeajuns în MINE! Iar EU am dezamăgit-o!

Pe fiecare birou operativ exista o cărămidă! Cu care noi, poliţiştii, ne batem în piept, raportând câte infracţiuni am constatat, câte dosare am soluţionat, etc., etc.! Piepturile noastre sunt tăbăcite, ale unora din cauza loviturilor de cărămidă iar ale altora de aprecieri. Fiecare acelaşi birou stă aşezat pe un covor sub care, zilnic, este ascunsă mizeria! Un covor roşu acum, de sângele fetei ucise!!!

De ce vă miraţi de SISTEMUL ce îşi pune în funcţii de conducere aceeaşi oameni ce au eşuat la examenele de titularizare?! Doar ăsta este respectul datorat vouă, dragi cetăţeni! De asta ne mor copii, de asta copiii răpiţi sunt uitaţi după o lună! De asta aceşti vajnici apărători ai legii au acele cuvinte pline de respect la adresa părinţilor acestor copii! Şi îi pun sa plătească percheziţiile ca pe moşia proprie! Pentru că SISTEMUL i-a împuternicit să se creadă deasupra tuturor!

Acest SISTEM ce demotivează tot ce ar trebui să aibă mai bun şi sa păstreze, creează mici dumnezei ce uită, astfel, că respectul este o cerinţă de serviciu!

Cum să fii păstrat responsabil când eşuezi la un examen la care concurezi singur şi eşti pus în aceeaşi funcţie pentru care nu ai luat examenul? Ce respect mai ai faţă de cetăţean şi faţă de subalternii tăi?! Jurământul tău devine o simplă vorba-n vânt! Al tău şi al celor ce te urcă pe un jilţ aurit!

Sunt ofiţer pe poliţie, plecat de la gradul de agent. Am trecut treptat prin diferite activităţi şi am cunoscut oameni, colegi şi comandanţi. Am tot respectul pentru unii! În faţa lor mă înclin! Am 23 de ani de muncă operativă! Pot spune că în direcţia în care merge, SISTEMUL îşi pierde adevăraţii profesionişti din slujba cetăţeanului! Dar SISTEMULUI nu ii pasă! Nu de ei are nevoie! Nu are nevoie de anticorpi pentru propria putreziciune! Are nevoie doar de executanţi care să nu îi chestioneze deciziile! Are nevoie de poliţişti fără responsabilitate! Ce pleacă capul! Aceştia sunt actualii şi viitorii lideri! Cu mâna lor, Alexandra a fost ucisă! Sub coordonarea liderilor de nota 5!

Sunt ofiţer de poliţie! Şi nu mai sunt mândru de asta!!! Credinţa şi mândria mi-au murit odată cu moartea unui înger! Dar sunt mândru că sunt tată şi sunt dator să îmi feresc copilul într-o ţară în care până şi îngerii mor!", a scris Săvescu.