"Ma retrag daca nu mi se dau cati bani cer"

La inceputul acestui an, cand lumea nici nu se dezmeticise bine dupa minivacanta de sarbatori, Leonard Doroftei urca in ringul de box si devenea campion mondial al profesionistilor, cel mai valoros pe

La inceputul acestui an, cand lumea nici nu se dezmeticise bine dupa minivacanta de sarbatori, Leonard Doroftei urca in ringul de box si devenea campion mondial al profesionistilor, cel mai valoros pe care l-a avut Romania vreodata. La distanta de cateva luni si-a aparat titlul cu succes ceea ce a facut din el singurul sportiv roman dublu campion mondial in 2002 si i-a adus titlul de "Cel mai bun sportiv din Romania", premiu cu care a fost recompensat aseara intr-o ceremonie organizata de MTS la Sala Polivalenta. - Leonard Doroftei, esti plecat de ceva vreme in Canada, si ai spus ca iti place foarte mult, dar de fiecare data vii in Romania cu placere. Unde te simti acasa? - Sunt plecat de cinci ani din tara, dar tot aici, in Romania, ma simt acasa. - Cat de greu ti-a fost sa pleci si cat de greu ti-a fost odata ajuns in Canada? A contat numele pe care ti-l facusesi ca amator? - Foarte greu. Tocmai ca nu a contat si nimeni nu s-a uitat la mine. A trebuit sa demonstrez ceea ce pot ca sa ajung acolo sus. Apoi, cine eram eu in Canada ca sa ma sustina palmaresul? Eu am fost campion pentru Romania, iar pentru ei nu avea nici o importanta. - Cum te privesc, acum, canadienii? - Acum e altceva. Ma cunosc foarte multi oameni si am descoperit ca sunt prietenosi. Asta pentru ca sunt un campion mondial care are o familie, care are copii si isi vede de treaba. Nu are cazier, nu consuma droguri si oamenii ma respecta pentru ceea ce sunt. E frumos in Canada, dar mai bine e acasa. Imi pare rau pentru toti cei care stau aici, studiaza ani intregi, termina facultati si emigreaza. Imi pare rau pentru ca o iau de la capat acolo si se chinuiesc ani multi pana reusesc. Trebuie sa muncesti foarte mult. Si mie mi-a fost foarte greu si ma gandeam ca mi-ar fi fost mai bine acasa. - De cate ori ai vrut sa renunti si sa revii in Romania? - Mi-ar trebui zile intregi sa stau sa calculez. De foarte multe ori. - Acum te-ai intors in Romania pentru a fi acasa, dar si pentru a fi onorat drept cel mai bun sportiv. Ce inseamna pentru tine acest titlu? - Singurul lucru care imi lipsea din viata. Sa fiu si eu o data cel mai bun dintre cei mai buni. - Stiu ca ai mai fost desemnat odata drept cel mai bun sportiv al Romaniei, in 1995, dar atunci ai impartit primul loc cu nasul tau, Francisc Vastag. Ti-ai dorit sa fii doar tu cel mai bun? - Atunci m-am bucurat si a fost o onoare sa fiu alaturi de Feri Vastag. Dar mi-am dorit ca odata si-odata sa fiu singur pe primul loc si sa demonstrez ca sunt cel mai bun. Si imi pare bine ca am primit acest premiu pentru ca asta inseamna ca lumea stie ca eu nu am uitat de unde am plecat, ca a inteles ca eu nu am plecat ca sa emigrez, ci ca sa fac box si sa reprezint Romania. - Dupa atatia ani de box poti sa spui ca esti multumit de ceea ce ai facut? Se putea mai mult? - Eu simt ca pot mai mult, dar am familie, am copii. Boxul nu a inceput cu mine si nu se va termina cu mine. Copiii mei trebuie sa aiba un tata. Trebuie sa am grija de ei. - Este chiar atat de periculos boxul? - Este. Foarte periculos. - Tu, din fericire, ai fost ferit de astfel de necazuri in ring si te-ai accidentat in timpul liber la o plimbare cu bicicleta. Cum s-a intamplat? - Vezi tu, eu inainte de a fi campion mondial sunt tata. Eram cu baiatul cel mare, cu bicicletele, ne aventurasem intr-o intrecere si la un moment dat am auzit: "Tati!". Cand am intors capul sa vad ce se intampla l-am vazut pe baiat cazand cu bicicleta. Atunci m-am speriat, aveam mare viteza, am apasat pe frane cu forta, asa ca m-a aruncat in fata. Si m-am accidentat. - El a patit ceva? - Absolut nimic. Chiar a venit la mine si m-a intrebat: "Ce-i tati, te-ai lovit?". - Consideri ca ai viitorul asigurat din punct de vedere financiar dupa ce ai iesit de doua ori campion mondial? - Gandeste-te ca abia in ultimele meciuri am boxat pe bani, bani pe care i-am impartit si tot impartit. Pentru mine nu conteaza cati bani am castigat, ci conteaza ca am castigat acest titlu. La inceput nu am privit boxul profesionist ca pe o sursa de bani, ci doar am vrut sa cunosc tainele acestui sport. In patru ani de zile am reusit si am devenit campion mondial. Abia acum incep sa cred ca boxul profesionist este un bussines. Am facut ce am avut de facut si ce mi-am propus in plan sportiv, asa ca acum este o afacere. Dar nu stiu daca va fi un bussines de lunga durata sau nu va fi deloc. - De ce? Nu iti convine oferta facuta de Callist? - Nu am primit nici macar ceva care sa ma satisfaca cat de cat. De aceea stau in cumpana si am pierdut zile de antrenament. Acum nu ma antrenez, ci fac doar alergari usoare si gimnastica. - Despre ce suma de bani era vorba? - Nu asta e important. Conteaza ca mi s-a oferit o suma de bani si eu am spus: "Nu. Nu sunt multumit!". Nu pot sa ma bat pentru banii astia. Trebuie sa gaseasca o varianta sa ofere mai mult. Nu gasesc, voi ramane de domeniul trecutului. - Aceasta inseamna ca vei pierde titlul fara sa lupti? - Asa e. Voi pierde titlul. Who cares? (Cui ii pasa? - n.a.) - Nu-i mai bine sa intri totusi in ring si sa boxezi pentru cat ti se ofera, pentru ca oricat de mica ar fi suma tot e mai buna decat nimic? - E si asta o varianta, dar nu ma intereseaza. Eu mi-am facut datoria pentru Romania, iar acum boxez pentru mine. Apoi, viata linistita pe care o am acasa o sa ma impiedice sa ma intorc la Montreal si sa ma antrenez cu aceeasi pofta daca nu-mi dau cati bani le cer. Apoi, toata lumea ii da inainte cu continuarea. Am 18 ani de box, am facut doua cariere, una de amator si una de profesionist, si cred ca mi-ajunge. Daca te intinzi prea mult, poti sa te rupi. - Daca ti-ar cere cineva un sfat ce i-ai spune? Sa se apuce de boxul amator sau de cel profesionist? - I-as spune sa se duca la scoala. Boxul este foarte greu si trebuie sa fii ambitios, talentat si sa muncesti enorm.