Islanda, o ţară care nu are nevoie de petrol

Locuitorii statului insular vor fi primii oameni din lume care se vor lipsi de combustibilii fosili şi vor folosi 100% energii regenerabile. Islanda e ţara în care focul şi gheaţa vieţuiesc

Locuitorii statului insular vor fi primii oameni din lume care se vor lipsi de combustibilii fosili şi vor folosi 100% energii regenerabile.

Islanda e ţara în care focul şi gheaţa vieţuiesc împreună, iar cutremurele de pământ scutură scoarţa terestră cel puţin o dată pe zi. Copacii sunt mai rari decât vieţuitoarele, câmpurile de lavă şi gheţuri sunt luminate feeric de aurora boreală, iar curentul electric, produs cu ajutorul gheizerelor, este aproape gratuit.

Ţara Soarelui-de-la-Miezul-Nopţii, în care nu există căi ferate, iar vulpea polară este singurul animal de prin partea locului, şi-a propus deja ca, până în anul 2050, să devină primul stat din lume care produce şi consumă numai energie regenerabilă.

Ţara de gheaţă şi de foc are resurse energetice imense şi este lider mondial în producerea energiilor regenerabile, iar respectul pe care îl au islandezii pentru mediul înconjurător este pe măsură. Dezvoltarea economică şi protecţia mediului se află intr-o simbioză perfectă pe aceste meleaguri pierdute în apele Oceanului Nord-Atlantic.

Primele centrale hidroelectrice au fost construite în Islanda după cel de-al Doilea Război Mondial şi, începând cu secolul XX, locuinţele din oraşe au început să fie încălzite cu ajutorul vaporilor de apă proveniţi din surse naturale.

În anul 1970, 43% din imobile aveau căldură şi apă caldă la discreţie, şi aproape gratis, datorită conductelor care captează şi transportă, şi în prezent, vaporii de apă caldă spre caloriferele şi robinetele islandezilor. Islanda şi-a propus ca până în anul 2050 să devină prima ţară din lume care să nu mai aibă nevoie de combustibili poluanţi. În prezent, 70 la sută din consumul de energie al acestei ţări provine din resurse hidroelectrice şi geotermale. Acest procentaj constituie cel mai bun indicator economic din lume la consumul de energie regenerabilă şi nepoluantă.

Fără combustibil poluant

Ţara fiordurilor este pioniera cercetărilor ştiinţifice desfăşurate în domeniul energiei regenerabile, devenind un model european din acest punct de vedere şi putând fi denumită, pe drept cuvânt, laboratorul energiei viitorului. Construirea uzinei de aluminiu de la Strumvik a permis obţinerea la scară industrială a hidroelectricităţii.

Cu o capacitate de 60.000 de tone pe an, fabrica de aluminiu a impus crearea unei centrale hidroelectrice în anul 1965. Prin urmare, dezvoltarea sectorului industrial a adus cu sine dezvoltarea acestui tip de energie regenerabilă. Al doilea tip de energie regenerabilă obţinută de islandezi provine din apele geotermale ai căror vapori sunt convertiţi în căldură şi electricitate. În Islanda există un flux geotermal la suprafaţa pământului, dar acesta este destul de slab pentru a fi captat direct.

De aceea este exploatată căldura acumulată în anumite părţi ale solului prin foraje de mare adâncime, care se efectuează în funcţie de temperatura dorită sau de condiţiile termice locale. Islandezii sunt cei mai mari consumatori de energie din lume. Producţia de aluminiu absoarbe 48 la sută din producţia de electricitate, iar energia geotermală este principala sursă utilizată pentru încălzirea locuinţelor. Numai unu la sută din casele islandezilor sunt încălzite cu combustibil poluant.

Laborator de energii regenerabile

Islanda are un corp de experţi în domeniul energiilor regenerabile şi alocă foarte multe fonduri dezvoltării ştiinţifice. În acest moment, hidrogenul, ca posibilă sursă de energie, reprezintă principala preocupare a acestor specialişti.

În acest scop, a fost creat Institutul de cercetare Icelandic New Energy - INE, care este finanţat de companii din sectorul energetic islandez şi de trei societăţi de profil internaţionale. Principalul scop al cercetărilor este de a testa în Islanda posibilitatea de a înlocui progresiv energia poluantă prin energia oferită de carburanţii pe bază de hidrogen.

Termenul fixat de oamenii de ştiinţă pentru realizarea acestui scop este de 50 de ani. Responsabilii programului de dezvoltare energetică INE au iniţiat deja o reţea de producere a hidrogenului, constituită din fabrici de mici dimensiuni, care sunt amplasate în staţiile de alimentare a parcurilor de autovehicule.

Această variantă reduce riscurile care pot apărea din punct de vedere tehnic şi oferă posibilitatea testării pe termen lung a producerii şi folosirii carburanţilor obţinuţi pe bază de hidrogen. Specialiştii islandezi şi-au propus ca 2050 să fie anul în care acest nou tip de energie regenerabilă, pe bază de hidrogen, să înlocuiască, în Islanda, combustibilii poluanţi.

Consumul raţionalizat, izvor de bogăţie

Islanda a diminuat constant importul de petrol. Politicile economice şi de mediu islandeze au în vedere trei obiective: securitatea aprovizionării pe cale navală, o creştere economică stabilă şi lupta susţinută împotriva încălzirii globale. Uniunea Europeană, care a publicat în anul 2007 Cartea Verde, menţionează obiective similare.

Modelul islandez poate fi împrumutat de ţările europene, dar dependenţa acestora de petrol este, din păcate, într-o continuă creştere. Dacă guvernele bătrânului continent nu vor lua măsuri şi nu-şi vor revizui politicile economice şi pe cele de mediu, în următorii 30 de ani nevoile legate de consumul de petrol al statelor pe care le conduc vor creşte cu cel puţin 70 la sută, faţă de 50 la sută în prezent.

În acest moment, dependenţa ţării fiordurilor de combustibilii fosili se cifrează la 29 la sută şi se află într-o continuă scădere. Deşi resursele naturale ale Islandei sunt foarte mari şi permit producerea la scară largă a energiei regenerabile, consumul raţionalizat al oricărui tip de energie face parte din politica sa economică şi de mediu. În această ţară, există o agenţie de optimizare a consumului de energie, care a fost înfiinţată în 2006. Rolul acesteia este de a optimiza consumul casnic, cât şi pe cel din sectorul public, prin crearea unei culturi naţionale de utilizare raţională a resurselor energetice.

Cel mai bogat stat din lume

În anii '70, Islanda era unul dintre cele mai sărace state din lume. Produsul intern brut al acestei ţări era foarte mic, iar economia sa era aproape inexistentă. Politica de redresare a Islandei a inclus la acea vreme, pentru a scoate ţara din impas, în mod deliberat exploatarea resurselor geotermale. Guvernul islandez şi-a revizuit sistematic investiţiile în energie, publice şi private, şi a alcătuit un plan pe termen lung de exploatare a resurselor naturale.

În prezent, datorită acestor măsuri, cărora li se adaugă şi investiţiile majore, făcute în domeniul cercetării, Islanda este una dintre cele mai bogate ţări de pe glob şi aproape sută la sută din electricitatea islandeză provine din surse de energie regenerabilă.

În condiţiile în care terenul agricol reprezintă doar unu la sută din suprafaţa acestei insule, cei 280.000 de locuitori trăiesc în mare parte din comerţul cu peşte. Peste 20 la sută din forţa de muncă existentă aici este angrenată în fabricile de procesare a codului sau heringului, principalele soiuri de peşte care se găsesc în apele teritoriale ale insulei.

Mediul, prima iubire

Islanda este sălbatică şi liberă, singurii săi stăpâni fiind puritatea aerului şi curăţenia care domneşte peste tot. Majoritatea islandezilor trăiesc în oraşe mari, ridicate pe coasta oceanului. Această ţară, dură şi magică în acelaşi timp, are spaţii virgine imense, iar solul său fierbe în permanenţă.

Calm şi taciturn, islandezul îşi respectă cu sfinţenie mediul în care trăieşte şi aproapele. Pacifist şi onest, acest popor nu ştie ce este furtul, nici închisoarea, iar poliţia veghează cu discreţie, aproape nevăzută, străzile oraşelor islandeze, care lucesc de curăţenie. Dragostea pentru natură e cel mai important lucru pe care poporul islandez doreşte să-l lase moştenire generaţiilor viitoare.

Islanda, sălbatică şi liberă

Situată chiar sub Cercul Polar, în Oceanul Atlantic de Nord, ţara gheţii şi a focului, cu capitala la Reykjavik, are o suprafaţă de 152.000 de kilometri pătraţi. Pe tărâmul Soarelui-de-la-Miezul-Nopţii, în luna iunie soarele străluceşte 24 de ore, iar în decembrie, nopţile polare stăpânesc gheţarii care se află lângă izvoare termale, lângă gheizere şi vulcani.

Islanda însă nu are o climă atât de rece precum au celelalte ţări aflate la aceeaşi latitudine. Curentul golfului încălzeşte coastele Islandei, iar locuitorii săi se bucură de o vreme mult mai prietenoasă decât cei din Groenlanda, aflată la doar 320 de kilometri depărtare.

În Islanda se află cea mai activă zonă vulcanică din lume, cel mai mare gheţar şi cea mai mare cascadă din Europa. Această insulă vulcanică din mijlocul oceanului, înconjurată de fiorduri şi încălzită de gheizere, atrage anual mii de turişti datorită peisajelor sale magnifice şi, uneori, suprarealiste.