Ionel Olteanu, deputatul PSD instapanit in casa altuia, se proclama specialist in Conventia Europeana a Drepturilor Omului

El refuza insa sa comenteze asemanarile izbitoare dintre situatia casei in care locuieste si cazul Brumarescu, judecat la Strasbourg, precedent in urma caruia Romania plateste milioane de euro despagubiri

"Daca adevarul nu e liber, libertatea nu e adevarata" - asa zice deputatul PSD Ionel Olteanu ca ar fi spus candva poetul Jacques Prevert si asa te intampina si el cand vrei sa discuti mai aplecat despre vila in care locuieste. Sau: "Avem obligatia legala sa nu influentam Justitia, libertatea presei nu poate incalca independenta Justitiei, sa asteptam instantele sa se pronunte". Nicolae Bucur, proprietarul casei in care sta acum deputatul PSD, l-a ascultat si a asteptat ca Justitia sa faca dreptate vreme de 13 ani. "A murit scriind memorii, acum doi ani", spune ginerele sau, Nicolae Epure, care a preluat calvarul familiei de a se hartui in Justitie pentru casa. Povestea casei din strada Moliere 4 a fost relatata saptamana trecuta in Adevarul: a fost ridicata in anii 1946 - 1948 de Nicolae Bucur, avocat la Marmorosch Bank, pe un teren cumparat chiar de la banca la care lucra. Nu a apucat sa o termine, pentru ca in 1948 s-au instalat acolo niste securisti, iar in 1950 a fost nationalizata, in anexa la decretul de nationalizare figurand "proprietar necunoscut". Romanii inca erau buimaci de la revolutie cand, in martie 1990, familia Bucur a inceput demersurile pentru a-si recapata proprietatea. A obtinut-o, in urma unei sentinte definitive si irevocabile, in septembrie 1994. Ghinionul lor s-a numit cel care era chirias acolo: Ionel Olteanu. In 1990, Ionel Olteanu era procuror la Parchetul General si locuia cu chirie intr-un apartament la etajul 5, intr-un bloc nou de pe Calea Stirbei Voda. Comunicatul pe care, ca purtator de cuvant al Parchetului General, l-a dat la mijlocul lui iunie '90, prin care legitima interventia minerilor, avea sa puna temelie si viitoarei sale cariere politice. In august 1990, in circumstante pe care nu vrea sa le detalieze - "chestia asta nu poate face obiectul unui raspuns, e viata mea privata" -, Ionel Olteanu renunta la apartamentul din Stirbei Voda si ocupa, tot ca chirias, jumatate din vila de pe Moliere nr. 4. Cealalta jumatate a fost ocupata, tot atunci, de familia unui fost membru CPEx, Gheorghe David. In acelasi an in care familia Bucur isi recastiga casa, 1994, s-au mai petrecut doua evenimente notabile: Romania semna Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Ion Iliescu, intr-un celebru discurs tinut la Satu Mare, infiera usurinta cu care instantele retrocedeaza casele fostilor proprietari. Ca urmare a acestui discurs, procurorul general a inceput sa atace cu recursuri in anulare toate retrocedarile de pana atunci, iar Curtea Suprema de Justitie si-a schimbat jurisprudenta, a admis recursurile si a renationalizat imobilele. Ionel Olteanu a profitat de conjunctura si a cerut si el promovarea unui recurs in anulare. Procurorul general s-a conformat si, in 1995, CSJ a pronuntat sentinta prin care familia Bucur pierdea pentru a doua oara casa. In completul CSJ regasim doi dintre campionii acestui tip de nationalizare: Costache Alexe Ivanov, cel care era atunci seful Sectiei Civile, ajuns apoi secretar de stat la Justitie in ministeriatul Stanoiu, si Elena Osipenco. Un al treilea judecator, Dimitrie Onica, a facut opinie separata, a explicat impecabil, pe trei file, de ce casa trebuie sa ramana familiei Bucur, insa in zadar: semnalul politic era prea puternic. Dupa aparitia Legii 112, referitoare la imobilele nationalizate, Ionel Olteanu s-a miscat rapid: pretinzandu-se cumparator de buna credinta, in august 1996 a facut cerere si a cumparat casa cu putin peste 30 de milioane de lei - adica nici 10.000 de dolari la cursul de atunci, desi familia Bucur notificase intentia de revendicare cu o luna mai devreme. Acelasi lucru l-a facut si vecinul sau, Gheorghe David. Familia Bucur a ramas sa deschida proces, tot in baza Legii 112, pentru a demonstra ca imobilul i se cuvine si ca nu trebuia vandut din moment ce notificase intentia de revendicare. Ionel Olteanu se apara spunand ca imobilul de acum nu este cel construit in '47, ci a fost ridicat de Statul Roman, in speta de Gospodaria de Partid, desi familia Bucur detine actul de cumparare a terenului si contracte, devize, facturi si situatii de lucrari din momentul construirii. Procesul a intrat in al saptelea an si, din cauza a tot felul de tergiversari, nici macar o prima sentinta nu s-a pronuntat. Alde Bucur si Epure pregatesc acum dosarul pentru Strasbourg. Ionel Olteanu e specialist in Drepturile Omului, a fost, la inceputul anilor '90, viceconsul la Strasbourg si a fost chiar propus de Ion Iliescu sa fie reprezentantul Romaniei la CEDO, insa Comisia de la Strasbourg, din motive inca necunoscute, a preferat pe altcineva. Preda cursul de Drepturile Omului la o facultate din Brasov, face parte din Comitetul pentru Drepturile Omului in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si a condus Comisia Juridica a Camerei Deputatilor pana cand a fost prins ca a mintit Consiliul Europei in legatura cu modificarile din Codul Penal legate de insulta, calomnie si ofensa adusa autoritatii. A pledat in cateva dosare la Strasbourg - insa nici unul in materia caselor nationalizate. Cu un asa "cazier", Ionel Olteanu ar trebui sa stie foarte bine ce au insemnat, pentru Romania, cazul Brumarescu si cele similare care i-au urmat: recursurile in anulare si sentintele CSJ prin care erau casate sentinte definitive si irevocabile de retrocedare au incalcat Conventia Europeana, iar statul roman a fost silit sa repare aceasta greseala platind pana acum in jur de 4 milioane de euro. Din perspectiva jurisprudentei CEDO, familia Bruma este exact in aceeasi situatie cu Brumarescu, insa specialistul Ionel Olteanu nu vrea sa intre deloc in detalii privind asemanarile dintre cele doua spete. In opinia sa, statul are obligatia sa plateasca greselile trecutului, punct. Adica sa-i dea de la buget familiei Bruma vreo jumatate de milion de euro, cat face acum imobilul din Moliere 4, pentru ca domnul deputat sa si-l fi putut cumpara cu nici zece mii.