Dl. Kovacs, un vecin nelinistit

"Randamentul slab al Ungariei, in calitatea sa de membru cu drepturi depline al NATO, ar putea contribui la deteriorarea sanselor de aderare a statelor care se pregatesc sa fie primite in Alianta", a

"Randamentul slab al Ungariei, in calitatea sa de membru cu drepturi depline al NATO, ar putea contribui la deteriorarea sanselor de aderare a statelor care se pregatesc sa fie primite in Alianta", a declarat, la Washington, ministrul ungar de Externe, Laszlo Kovacs. Totodata, el a sustinut ca Senatul american este de parere ca trebuie bine judecat daca merita sa fie continuata extinderea NATO in conditiile in care tarile din Europa Centrala si de Est care doresc sa intre in Alianta nu vor decat sa profite de avantajele calitatii de membru si sa fie consumatoare ale securitatii oferite de NATO, fara nici o contributie proprie. Emotionanta preocuparea d-lui Kovacs pentru ca vecinii Ungariei sa fie primiti in NATO. De admirat si autocritica pe care Ungaria si-o face in fata comunitatii internationale, fapt singular in istoria tarii vecine. Ingrijorat de soarta vecinilor ei, dl. Kovacs a avut, cu siguranta, in vedere si prevederile Tratatului bilateral dintre Romania si Ungaria, incheiat in septembrie '96, la Timisoara, de catre guvernele de stanga ce se aflau atunci, ca si acum, la putere in cele doua tari. In Tratat se stipuleaza ca Romania si Ungaria se vor sprijini reciproc in cursa pentru NATO si UE. Acum, iata, ghinion, Budapesta obstructioneaza fara voie Bucurestiul... Totusi, in privinta NATO, nelinistile ministrului ungar de Externe sunt fara suport. Decizia SUA in privinta extinderii NATO are prea putin a face cu bocancii armatei ungare. Ramane insa autocritica pe care si-o face socialistul Kovacs si care, din nefericire, are la baza fapte reale comune nu doar Ungariei, ci si altor state din Est. Dupa ce au fost admise in NATO, Cehia, Polonia si Ungaria nu au mai facut eforturi pentru a contribui la securitatea Aliantei si nici nu au mai investit resurse importante pentru restructurarea si intarirea capacitatilor armate. De altfel, in general statele bine cotate in cursa pentru Uniunea Europeana - unde aderarea poate insemna avantaje economice masurabile in zeci de miliarde de euro - sunt mai putin interesate de Alianta. Cel mai pregnant exemplu e Slovenia, tara candidata la NATO, a carei admitere in Alianta a fost refuzata, odata cu Romania, in iulie '97, la Madrid. Acum, Slovenia, cea mai bogata tara ex-comunista, care va intra in primul val in UE, se confrunta cu un refuz a circa 60 la suta din populatie pentru integrarea tarii in NATO! Cu un nivel de viata ridicat, slovenii desprinsi din fosta Iugoslavie si, practic, alaturati Austriei nu vad in NATO calea unica de a fi admisi rapid in clubul democratiilor occidentale. Asa cum se intampla, de exemplu, cu Romania si Bulgaria. In privinta consumatorilor de securitate din Europa Centrala si de Est, dl. Kovacs este un critic fin al Administratiei americane. Adevarul este ca exact tarile cap de lista la extinderea Aliantei de la Praga - Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia si Slovacia - nu au contribuit cu mai nimic la complicatele probleme ale securitatii lumii occidentale, aparute in ultimii zece ani. Singurele state care s-au implicat net au fost exact cele asezate inainte de 11 septembrie in coada listei pentru extindere: Romania si Bulgaria. In zilele noastre, Romania este singurul stat est-european intre tarile membre sau candidate la NATO care a trimis trupe combatante in Afganistan. In materie de furnizori de securitate, tara noastra are, de altfel, o lunga istorie din '90 incoace. De la campania impotriva Irakului, din 1991, si pana la operatiunea Alba, desfasurata in Albania, in mai '97, de la contingentele din Bosnia si Kosovo, din '96 si 2000, si pana la razboiul NATO-Iugoslavia, din '99, Romania a participat efectiv - diplomatic, politic, militar si economic, de partea Occidentului, la conflictele aparute dupa prabusirea sistemului comunist. Vreme de cinci decenii, NATO a reusit sa apere valorile occidentale, infruntand Estul comunist, in primul rand economic, si castigand astfel "razboiul rece". Acum, aceste valori sunt aparate de Occident alaturi de fostii adversari intr-un razboi cat se poate de fierbinte si in fata unui inamic dificil, tenace si nu intotdeauna bine definit. Volutele diplomatice ale Budapestei nu vor influenta in nici un fel decizia SUA in privinta extinderii NATO. Si totusi, spusele d-lui Kovacs ar trebui sa puna serios pe ganduri guvernul de la Bucuresti. Daca, in cazul extinderii NATO, Budapesta nu poate juca nici un rol, fie el pozitiv sau negativ, in cazul UE lucrurile pot lua o intorsatura proasta pentru Romania. In 2004, 10 state est-europene urmeaza sa fie admise in UE. Romania si Bulgaria spera sa fie admise in 2007. Daca anul acesta, la Copenhaga, danezii nu vor reusi sa impuna mecanismele necesare pentru ca admiterea Romaniei si Bulgariei in Europa Unita sa nu poata fi amanata sub nici un motiv, performantele economice proaste ale primilor 10 admisi vor putea bloca, efectiv, multi ani de acum incolo, accesul in UE al celor doua tari. Daca Budapesta are false nelinisti gandindu-se la NATO, Bucurestiul ar trebui sa aiba nelinisti cat se poate de reale in privinta UE...