Din Jurassic Park in Dracula Park

10. Solicitam amplasarea "Dracula Park" in judetul Brasov. Aceasta ar fi una din solutiile de creare de noi locuri de munca. Asa se incheie lista de revendicari a miilor de protestatari de la

10. Solicitam amplasarea "Dracula Park" in judetul Brasov. Aceasta ar fi una din solutiile de creare de noi locuri de munca. Asa se incheie lista de revendicari a miilor de protestatari de la Tractorul, Roman si Rulmentul iesiti in strada la Brasov. Probabil ca muncitorii brasoveni se gandesc sa intre la strunjit tepe sau s-o faca pe stafiile, scuturandu-si lanturile prin castele de polistiren expandat. Ei cer guvernului sa le dea slujbe intr-o baliverna agatoana, intr-un fals gigantic din care ministrul Agathon promite ca ne umplem de bani. Nu stiu cate miliarde de dolari poate varsa Dracula Park, dar cu siguranta Roman, Tractorul si Rulmentul sunt in clipa de fata tot atat de adevarate ca Dracula Park, numai ca nu produc, ci inghit, de ani si ani, miliarde de dolari. Muncitorii brasoveni isi cer transferul dintr-un fals gigantic, in alt fals gigantic, din Jurassic Park in Dracula Park. Fata de privelistea a 20.000 de muncitori care - ce-a ajuns constiinta de clasa... - isi cauta salvarea la un conte, fie si strigoi, solutia gasita de angajatii de la Aro Campulung, sa doneze sperma ca sa faca rost de bani pentru fabrica, clasata pe locul 8 intr-un top mondial al celor mai stupide idei de afaceri in 2002, pare de bun simt. Brasovenii vor de la guvern sa ofere automat solutii colective pentru zeci de mii de insi adunati in strada, in vreme ce campulungenii prevedeau un mod de rezolvare manual, macar individual al problemei. O femeie striga din sirul demonstrantilor din Piata Sfatului: "Am lucrat o viata la Tractorul. Am 51 de ani. Cine ma mai angajeaza pe mine acum?" Nu mi-a starnit nici cea mai mica umbra de compatimire aceasta doamna. Refuz sa cred ca nu poate gasi acum de munca, fie in Romania, fie afara, ca ingrijitoare de copii sau menajera, de pilda. In cei doisprezece ani in care Tractorul a agonizat cu masca de oxigen a statului pe fata, doamnei nu i-a trecut prin cap sa-si caute de lucru in alta parte, ea, de capul ei - a asteptat sa iasa acum in strada, cu multimea, la 51 de ani, si sa strige la guvern ca n-o angajeaza nimeni. Sau, asa cum o indeamna liderii sindicali "Sa punem mana pe bata si sa le dam la cap guvernantilor! Pe ei, pe ei, pe mama lor!" Dupa parerea mea, vremea pusului mainii pe bata a apus. Miron Cozma scrie versuri in puscarie. "Jos comunistii! Murim, luptam, Brasovul aparam!" s-a scandat luni sub Tampa. Dar ataca cineva Brasovul? Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brasovenilor din '87 impotriva regimului ceausist nu arata astazi decat confuzie si neputinta. In '87, rasculatii luptau cu partidul, cu securitatea, cu propaganda comunista, intr-un cuvant cu minciuna, in vreme ce acum au un adversar cu mult mai puternic si nemilos: adevarul. E infinit mai usor sa lupti cu minciuna decat cu adevarul. "Nu putem sa subventionam la infinit locuri de munca ce nu mai sunt adevarate" - aceasta fraza a premierului Nastase are in spate realitatea dura a unui sistem in care intram tot mai adanc, de la o zi la alta. In societatea capitalista mai usor rastorni un regim decat sa obligi pe cineva sa-ti cumpere produsul tau scump si prost. Romania pur si simplu nu poate sa mearga la Bruxelles cu Roman, Tractorul si Rulmentul asa cum arata acum. Toata lumea tipa ca guvernul e de vina si guvernul nu se poate spune ca nu cauta tot felul de solutii pentru Brasov: plati compensatorii pe 17 luni, dezvoltari de IMM cu fonduri Phare, parcuri industriale si constructii de drumuri. Insa cheia problemei cred ca e in mintea muncitorilor brasoveni. Ei stau in fabricile lor ca in niste cetati asediate, gata sa lupte, in absenta dusmanului, cu tot restul Romaniei, de la care cer insa intruna provizii si combustibil ca sa... reziste. Cata vreme aceasta mentalitate de autosechestrati ii va stapani, cata vreme se vor incapatana sa supravietuiasca intr-un univers artificial, nu e nimic de facut. Trebuie ca fiecare sa-si asume pasul dincolo, singuratatea cautarii unui loc in lumea reala. Dintre minerii disponibilizati cu plati compensatorii care nu si-au cheltuit rapid banii pe bunuri de consum, cateva sute au reusit sa-si incropeasca mici afaceri, care cu maxi-taximetria, care cu brutaria, care cu boltari si tigle. Si Brasovul nu e Valea Jiului.