Bucuresti - Calugareni, drumul soriciului

Un abator intins pe 30 de kilometri leaga Bucurestiul de targul de porci din Calugareni

La nici 30 km de Bucuresti, un imens abator in aer liber: Calugareni. Pe marginea drumului care duce la Giurgiu porcii sunt sacrificati cu sutele, sub ochii musteriilor. Imagini halucinante de iarmaroc si de macelarie: ici se ia beregata unui grasun, colo se spinteca un vitel, o jumate de metru mai incolo o scroafa e parpolita temeinic cu arzatorul si razuita cu cutitul. Halci mari de carne atarna de copaci, de suporturi metalice ca niste batatoare de covoare ori sunt etalate direct din portbagajul de Dacie. Purcei vii tremura priponiti de gard, inghesuiti in dubite, in carute sau in remorci improvizate, cu gratii. Ninge idilic, zapada noua suge rapid sangele proaspat. Guitaturi sfasietoare, tocmeli, fum, amar de lume, bani numarati cu degete inrosite, vanzoleala, mormane de covrigi uscati, insirati pe sfoara, vin nou, tuica la butoi de dud in sticle de Scandic. O sarbatoare a cutitului - se apropie Craciunul. E duminica dimineata si inca de la iesirea din Bucuresti miroase a Ignat. Pe Soseaua Giurgiului, chiar in statia de tramvai, acolo unde intoarce 12, micii intreprinzatori si-au instalat marfa pe tarabe improvizate: 65.000 fata, 70.000 spatele de porc. Ceva mai incolo, palatul rrom cu multiple turnulete al numitului Nita intampina si el doritorii cu bucati mari de carne si cu o pancarta anuntand ca se vand porci vii si taiati. La intrarea in Jilava, cativa insi trec arzatorul peste un purcel abia casapit. Un fartat de-al decedatului si un vitel negru cu alb in frunte isi asteapta randul. Porcul "in viu", de 80 de kile, este trei milioane, vitelul e cinci. Clientii cu experienta stiu sa negocieze: greutatea unui porc viu scade cu 20-25 la suta dupa taiere, "scade viata porcului", cum se zice. Vine multa lume?, ne interesam. "Foamea e sufletul comertului", rade un nene cu caciula ruseasca, punand butelia la dezghetat in cazanul cu apa, sub care mocneste un foc de lemne. Masinile circula deja bara la bara - ne apropiem de Calugareni. Bucurestenii nerabdatori, grosul clientilor, trag masinile aiurea pe marginea drumului, pe langa mesele de lemn incarcate cu sticle de lapte, de vin, pe langa coliviile cu gaini si curcani, in fata gospodariilor pe unde misuna curiosii. Porcul "in viu" se vinde cu 35.000-40.000 kilul, cel sacrificat, cu 50.000-60.000. Kilul de ficat si bojoci e 50.000. Se mai vand pastrama, sorici, intenstine, capete, bucati pe alese - trebuie doar sa spui, si stapanul infige ditamai toporul in mormanul de carne aburinda. Nu e curte in care sa nu zaca pe paie sau pe platforme de lemn cel putin un grasun cu beregata luata. Pentru ca e vadul facut, multi vin de la mare distanta sa-si vanda marfa. "Am trichineloza facuta", se lauda o tanti, ca sa castige increderea musteriilor. Stampila veterinarului pe carnea proaspata e insa scumpa la vedere. "Vreti analize? Va dau o bucata de carne de-aici, dintre coaste, si va duceti cu ea la primarie", ma sfatuieste un porcar. La primarie, in sala de sedinte, vreo 10 insi cu probe de carne asteapta la rand. Treaba merge repede, in 6 minute si in schimbul taxei de 36.000 de lei, oamenii afla cu precizie daca ceea ce au targuit are sau nu Trichinella. Dr. Sorin Parvu scoate capul din trichineloscop, unde se analizeaza probele, si spune: "Cel mai bine e sa vina cumparatorul la noi. Eu, personal, prefer sa nu dau certificat vanzatorilor, pentru ca nu stiu cum il folosesc. Eu ii dau certificatul pentru un anumit porc, si el il foloseste pentru un alt porc". La targ, mici cu 10.000, set chinezesc de cutite cu 100.000 (150.000 pentru cine-ntreaba). Un echipaj de politie se chinuieste sa reglementeze cat de cat circulatia. TIR-uri si autocare vin dinspre Istanbul. In fata primariei, Mihai Viteazu cu un topor in bratul intins, ca si cum s-ar pregati sa transeze o carcasa. Nu departe, un nene vinde kilul cu 50.000. "E stampilat, sunt consilier local", sopteste el, confidential.