Batalia impotriva coruptiei - doar pe jumatate castigata

Cu un deceniu in urma, sotia unei inalte personalitati din sistemul italian de ingrijire a sanatatii, care traia despartita de sotul ei, s-a plans la politie ca... nu primeste partea ce i se cuvine

Cu un deceniu in urma, sotia unei inalte personalitati din sistemul italian de ingrijire a sanatatii, care traia despartita de sotul ei, s-a plans la politie ca... nu primeste partea ce i se cuvine din sumele incasate drept mita de catre acesta! Un caz probabil unic, care demonstreaza cat de adanc era inradacinata coruptia in toate fibrele societatii italiene, in asa fel incat cineva se putea simti, pur si simplu, lezat daca nu beneficia de "roadele" practicii generalizate de primire a unor foloase necuvenite, socotita ca lucrul cel mai firesc de pe lume. Episodul i-a adus persoanei respective "privilegiul" de a-si vedea numele mentionat in cartile de istorie dupa care se invata in scoli si, ceea ce e mai important, a constituit semnalul de declansare a rasunatoarei anchete a "mainilor curate" - condusa de faimosul judecator Antonio Di Pietro - care avea sa duca, in ultima instanta, la prabusirea intregului sistem politic postbelic din Italia. Coruptia atinsese asemenea dimensiuni incat dubla costul lucrarilor publice, spaga copioasa platita de diferite companii, mari si mici, pentru obtinerea unor contracte profitabile din partea statului servind la finantarea partidelor politice. Mii de oficialitati publice si oameni de afaceri au format obiectul unei succesiuni de investigatii, iar principalele formatiuni politice ale tarii, Partidul Democrat Crestin si Partidul Socialist, practic, s-au prabusit ca un castel din carti de joc, sub povara scandalului, in vreme ce Milano, principalul centru industrial al tarii, a primit in presa numele de Tangentopoli - Orasul spagilor, denumire atribuita prin extensie intregului scandal. Cum se prezinta lucrurile acum, cand se marcheaza zece ani de la demararea, cu efecte atat de dramatice, a operatiunii "mainilor curate"? Asa cum reiese din mitingurile tinute in diverse orase ale tarii, seismele provocate s-au potolit de mult. Desi unele procese intentate celor in cauza sunt inca pe rol, 60 la suta dintre ele s-au stins sau sunt pe punctul de a fi stinse datorita... prescrierii. Nici unul dintre cei arestati nu se mai afla la inchisoare, iar circa o suta de persoane implicate detin, in prezent, functii publice. Toata lumea pare a fi de acord ca exista, astazi, mai putini corupti, dar nu se constata schimbari notabile in ce priveste interpretarea conceptului de conflict de interese, care tine mereu deschisa poarta ilegalitatilor, in vreme ce s-a creat o falie intre cei care cred ca ancheta a mers prea departe si cei ce apreciaza ca nu a mers suficient de departe. Daca vechii politicieni au fost nevoiti sa se retraga, cei care le-au luat locul, cu actualul premier Silvio Berlusconi, cu interesele sale economice si financiare masive in sistemul mass media, este expus, la randul sau, unor invinuiri directe de practici nelegale. Luand cuvantul la cel mai mare din mitingurile amintite, Antonio di Pietro, care s-a retras, intre timp, din magistratura, initiind miscarea politica Italia valorilor, l-a acuzat pe Berlusconi ca se foloseste de posturile de televiziune si publicatiile pe care le poseda pentru a acredita ideea ca "mainile curate" au fost, in realitate, un complot politic. "Am dat la iveala un intreg sistem de ilegalitati. Astazi coruptia sistematica nu mai exista. Dar s-a schimbat ceva pentru a impiedica reaparitia ei? Nu", a spus el. Cuvinte care isi au, desigur, talcul lor: eradicarea excrescentelor coruptiei, cand devin prea evidente si suparatoare, se cuvine, pentru a fi cu adevarat eficace, sa fie neaparat insotita de masuri de profilaxie, de prevenire, a unor resute, profund daunatoare organismului social.