Aurora boreala si aurora australa - filmate simultan de NASA

Savantii americani de la Agentia Nationala Aerospatiala (NASA) au reusit in premiera captarea pe film a celor doua aurore, deasupra celor doi poi ai pamantului. Folosind sonda spatiala "Polar",

Savantii americani de la Agentia Nationala Aerospatiala (NASA) au reusit in premiera captarea pe film a celor doua aurore, deasupra celor doi poi ai pamantului. Folosind sonda spatiala "Polar", construita special pentru fotografierea din spatiu a Terrei, specialistii NASA au filmat aurora boreala si aurora australa - fenomenele optice de la Polul Nord si, respectiv, Polul Sud - in timpul unei furtuni spatiale provocate de o explozie solara survenita la 22 octombrie. Filmul celor doua aurore, in fapt, o pelicula animata, realizata pe baza fotografiilor statice captate de "Polar", dureaza aproximativ o ora. In el pot fi observate cu precizie cele doua ovaluri de lumina rosie si verde, ce apar ca doua imagini in oglinda, la cei doi poli magnetici ai Pamantului. "Este pentru prima data cand avem posibilitatea de a vedea dinamica aurorelor cu o asemenea claritate", a declarat Nicola Fox, directorul programului "Polar" desfasurat la Centrul de Control al Zborurilor Spatiale Goddard al NASA. "A fost un mare eveniment intrucat am putut vedea ovalurile in sine si nu numai miscarile si evolutiile simultane ale aurorelor". Asa cum a dezvaluit Fox, pana in prezent oamenii de stiinta au dezbatut cu asiduitate chestiunea simetriei celor doua fenomene. O data cu filmul, aceasta controversa a luat sfarsit - Luminile Nordului sunt imaginea in oglinda a Luminilor Sudului. Ideea unei legaturi intre cele doua fenomene a aparut de mult in istorie. Prima atestare a simetriei aurorelor a avut loc in septembrie 1770, cand, in timp ce explora Australia si Pacificul de Sud la bordul HMS Endeavour, faimosul explorator James Cook a consemnat in jurnalul sau de bord un fenomen asemanator aurorei boreale. La aceeasi data, 16 septembrie 1770, cartea Qing Shi Gao, o lucrare istorica despre dinastia chineza Qing, consemneaza fascinantul fenomen in emisfera nordica. De atunci, savantii au studiat de pe pamant sau din aer Luminile Nordului si ale Sudului. A trebuit sa se astepte anul 1980 pentru ca sonda spatiala "Dynamics Explorer" a aceeasi NASA sa fotografieze ambele aurore. Cu toate acestea, misterul simetriei nu fusese rezolvat - cadrele realizate de Explorer infatisau aurorele in momente diferite, iar calitatea imaginilor nu era nici pe departe cea de astazi. Aurorele, spectaculoase jocuri de lumini ce apar pe cerul polilor, sunt provocate de minuscule particule (electroni si protoni), propulsate la viteze extrem de mari de exploziile solare. In momentul apropierii de Terra, aceste particule raman captive in campul magnetic al planetei concentrandu-se la poli, in locul de convergenta al liniilor de camp magnetic. Aici, la ciocnirea electronilor si protonilor cu atomii gazelor din straturile superioare ale atmosferei, energiile celor doua entitati se transforma in energie electromagnetica sau, cu alte cuvinte, in lumina. Inelele de lumina colorate feeric au diametre de peste 4.000 de kilometri si pot fi vazute in noptile de toamna, la latitudini mai mari de 55 de grade.