8 martie, la penitenciar, în metrou şi la manşă

De Ziua Femeii, la Penitenciarul Rahova s-a organizat un spectacol ciudat: Câţiva lăutari, profesionişti, dintre deţinuţi, au cântat "d-ale noastre". Adică manele. Apoi a apărut o

De Ziua Femeii, la Penitenciarul Rahova s-a organizat un spectacol ciudat: Câţiva lăutari, profesionişti, dintre deţinuţi, au cântat "d-ale noastre". Adică manele.

Apoi a apărut o chinezoaică, "vieţaşă" (se spune că e una dintre "cei cu celebra valiză"), care a cântat perfect româneşte, apoi un alt chinez a dat-o pe manele. La fel, într-o românească perfectă. Profi buni de română la Rahova. Flori pentru spectatoare, mărţişoare. În public, fete mai brunete, drăguţe, cochete chiar. Mirosul, cel pe care-l am în memoria nărilor de demult, nu mai este, fetele s-au îmbăiat, coafat, spreiat. Civilizaţie, fără dubiu. Presa invitată la spectacol a tresărit la apariţia lui Miron Cozma. Poze, bliţuri ca la Hollywood. Miron, privit cu drag de lume, şi de o modestie deosebită, care avea sub braţ un teanc de poeme. Mi-a mărturisit că a venit "aici la cenaclu" să recite. După câteva minute de dialog - "ies de Ziua Naţională, ne vedem la Alba Iulia", "ştiai, George, că eu mai întâi am fost suporter al Rapidului? ", "ascultă-mi cu atenţie poeziile" -, cineva i-a şoptit ceva la ureche. Miron a dispărut. "A fost trimis cu treburi la capelă," mi s-a spus. Aiurea!

Am sărutat mâna unei criminale

Mi s-a spus că o condamnată pentru crimă doreşte să-mi vorbească, are ceva de spus. Ana Pădurean. Hai aici în biroul de lângă sala clubului - şi povesteşte-mi, Ană.

"Soţul avea 38 de ani când s-a întâmplat fapta. Am fost căsătoriţi 16 ani, am avut trei copii împreună. Sunt din Fălticeni, Suceava. A venit într-o seară ameţit, beat, cum era, şi a încercat scandal. Şi de scandalul care era, ce voia el să facă, eu nu mi-am dat seama, eu ca femeie gândindu-mă la altceva. Şi i-am spus: stai măi Vali că e mama în casă. El când a auzit de mama mea, i-au venit mai tare nervii şi atunci a luat de pe frigider un cuţit ca o sabie care o avea şi el. Şi a vrut să-mi ia gâtul. Eu aveam părul lung şi a învârtit părul după mână. Eu am pus mâna. Am fost destul de tăiată. Rana era mai mare, dar s-a cicatrizat între timp. Uitaţi-o! Şi el, atunci când a văzut sânge, probabil, s-a speriat şi a început să mă slăbească din strânsoare. Eu atunci pe frigider aveam un cuţit-fierăstrău pentru pâine, şi l-am luat să-mi tai părul. Asta mi-a venit în minte atunci pe loc, să-mi tai părul, să fug din mâinile lui. Şi l-am tăiat din greşeală în claviculă. Era mare. Nu a avut nimic pe moment, să-i fie rău, dar mi-a dat drumul. Între timp eu mi-am luat copiii, bagaj şi am plecat la părinţii mei la Piatra Neamţ ca să le spun ce s-a întâmplat, că nu mai vreau să mai trăiesc cu el, că mi-ajunge, că a vrut să mă omoare. După trei zile, cam aşa, a venit poliţia la mine, acolo la poartă, şi a zis: Ana mergi să dai o declaraţie şi te arestăm cinci zile pentru că nu avem cum să umblăm, să venim după tine. Şi a constatat din necropsia care s-a făcut că... murise Dar după 22 de ore a murit. Nu avea sânge, absolut nimic. Nu avea nimic, a plecat în oraş să bea. El, probabil, cum mi-a zis medicul, a făcut hemoragie internă. Nu se cunoştea nimic. Puţin încă prin pulover. Plus de asta i s-a găsit o ciroză uscată, nu ştiu cum s-au pronunţat medicii. Şi după cinci zile mi-au dat 29 de zile, după 29 de zile am ajuns la 15 ani din care am făcut şase.

Am avut trei copii, două fetiţe şi un băiat. Fetiţa cea mai mare atunci când m-au arestat a avut 12 ani, a doua fetiţă, 11 ani şi băiatul, un an şi 5 luni. Fetiţa cea mare mi-a decedat acum patru ani. Când mi-a venit condamnarea a făcut un şoc şi a decedat, comoţie. Nu mi-au dat drumul acasă, că nu eram încă definitivă. Fetiţa care e la ora actuală are 17 ani şi s-a măritat de o săptămână, iar băiatul are şapte ani. Îl îngrijeşte un frate de-al meu într-o comună în judeţul Neamţ. Nu mi-au tăiat drepturile părinteşti pentru că din declaraţiile vecinilor au constatat că am fost mamă bună. Dar băiatul nu l-am văzut niciodată, nu ştiu cum arată, nici în poze.

Aici, lucrez. Am 11 activităţi. Pictez, cos "goblenuri", multe activităţi. Sunt la sectorul vizite. Băiatul, când o să ies eu de aici, o să aibă 12 ani. Mai am încă cinci ani de făcut.

- Spune-mi, ai spus că nu-ţi pare rău de ce-ai făcut.

- Nu mă ruşinez pentru ceea ce am făcut. Îmi pare rău pentru că a murit, că i-am provocat eu moartea, dar nu-mi pare rău de individul care m-a chinuit o viaţă întreagă.

Era super, superrău. El era un fel de evreu. Când ne-am căsătorit am fugit cu el, aveam 17 ani. Eu sunt moldoveancă, aşa şi aşa, rromancă, soţul, evreu cu ţigan amestecat. Mama lui era ţigancă, tatăl lui era evreu. El lucra, era contabil la magazinul "Nada Florilor".

Eu am lucrat la fabrica de mobilă "Dumbrava" din Fălticeni şi după aceea dacă nu avea cine să aibă grijă de copii, am intrat în şomaj şi mi-am făcut o asociaţie familială, un AF, şi stăteam în bazar, aveam un chioşc, tarabă. Aici la noi capela secţiei a pictat-o tot o deţinută, o rusoaică, din Moscova, s-a liberat, văzând cum pictează ea icoane, am învăţat şi eu. Eu pictez, deocamdată, ceva minor. Felicitări, peisaje, doar aşa pentru că sunt la început. Am mustrări dintr-un singur motiv: că au rămas copiii mei singuri şi ceea ce gândesc eu e că le-am distrus copilăria şi nu au avut afecţiunea pe care trebuie s-o aibă de la mama lor, să fie mama lor lângă ei. O să ies la 42 de ani. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate o să am o scăpare la jumătate, la şapte ani jumate. Am înţeles că după comportament şi că nu am nicio abatere în şase ani, am numai recompense, numai că muncesc. Cum o vrea Dumnezeu.

Doar pentru copiii mei vreau să scriu câteva rânduri":

La sfârşit i-am urat Anei la mulţi ani şi, într-un gest reflex, i-am pupat mâna. Nu criminalei, ci mamei celor trei copii. Din care unul este la un penitenciar divin.

Potrivit datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică, femeile reprezintă 45% din populaţia activă a României

Vatmaniţele, şoferiţele de troleibuz şi mecanicele de tren de la metrou petrec ziua dedicată femeilor într-un mod special. La locul de muncă, transportându-i pe bărbaţi prin oraş, după cadouri pentru iubitele lor, sau pe celelalte doamne şi domnişoare, încărcate cu flori

17 ani de lucru în subteran

Georgeta Boştină (foto sus), în vârstă de 44 de ani, este prima femeie din ţară care a devenit mecanic ajutor de tren. Ea lucrează din 1990, pe magistrala 1-3 şi supraveghează urcarea şi coborârea călătorilor. "Mi-am spus că atunci când or să le dea voie şi femeilor la motor, eu o să fiu prima", spune Georgeta. Familia ei s-a obişnuit cu programul Georgetei, iar rudele se laudă cu meseria ei. Deşi spune că şi-a ales o meserie grea, femeia de la "bordul" metroului a avut şi momente frumoase. "Odată am aşteptat un bătrân să urce în metrou şi când am ajuns la capăt mi-a dat un buchet de flori", povesteşte ea.

Colega ei, Marilena Crupnic (foto medalion), în vârstă de 46 de ani, nu se poate lăuda cu evenimente prea plăcute la locul de muncă din subteran. Pe lângă faptul că deseori aude replici de genul "Ia uite, bă, o femeie, în faţă acolo!" , ea spune că nu de puţine ori are parte de vorbe grele. "Am parte de înjurături de la călători. Nu contează că sunt femeie, mă înjură ca pe un bărbat", se plânge Marilena.

Mihaela Olteanu pilotează de la 16 ani

Un hobby deosebit, pe care puţine reprezentante ale sexului frumos îl practică, este zborul cu Zlinurile (avioane de acrobaţie). Mihaela Olteanu (foto sus), în vârstă de 25 de ani, iubeşte însă această practică. Drept dovadă, este singura fată membră a lotului naţional de acrobaţie. "Zborul se lucrează şi se învaţă treptat", spune ea, după nouă ani de pilotaj. Mihaela a terminat Facultatea de Drept, iar acum este în anul doi la Relaţii Internaţionale. "În sesiunea asta am avut seara un examen, iar înainte am fost la zbor cu planorul şi am luat şi notă mare", povesteşte studenta. În afară de zbor, o pasionează tot ce ţine de diplomaţie. "Sunt cu şcoala pe o parte şi cu aviaţia pe alta, dar pe viitor nu ştiu pe care din ele să o aleg", adaugă Mihaela.

Româncele, agricultoare şi învăţătoare

Numărul femeilor din România este în creştere. Procentul este mai mare cu 0,06 faţă de cel înregistrat în anul 2005, se arată într-un document emis de Institutul Naţional de Statistică (INS). Acelaşi raport spune că, în ţară, cele mai multe femei lucrează în agricultură (1.227.000) şi cele mai puţine (40.000) au statutul de patron. De asemenea, din datele puse la dispoziţie de Blocul Naţional Sindical (BNS) rezultă că femeile mai sunt majoritare în învăţământ (74%), sănătate şi asistenţă socială (78,5%). Consiliul Europei a raportat ieri o statistică în care se arată că femeile din jumătate din ţările europene sunt prezente în proporţie de sub 20% în funcţii de decizie. Numărul cazurilor de discriminare a crescut, spune un comunicat transmis de Confederaţia Internaţională a Sindicatelor, citat de BNS. Maternitatea este una dintre zonele în care apar numeroase cazuri de discriminare de gen, pornind de la teste de sarcină la angajare, cu precădere în zonele de procesare pentru export, până la concedierea în timpul maternităţii sau pierderea ori reţinerea salariilor. La nivel global, femeile câştigă cu 12-60% mai puţin decât bărbaţii. Din cele 550 milioane de lucrători săraci, aproape 36 milioane dintre femeile cu vârste între 15 şi 24 de ani nu au niciun loc de muncă. (Delia Chilianu, Sorin Iordache)

"Un taximetrist m-a oprit şi mi-a dat o floare"

Frunză Mariana (foto stânga jos), 48 de ani lucrează pe troleibuzul 65. "Lucrând de mulţi ani pe aceeaşi linie, călătorii au început să mă cunoască. Unul mi-a ciocănit în uşă când a coborât în staţia şi mi-a oferit o floare şi mi s-a întâmplat de multe ori, iar de 1 martie am primit mărţişoare", spune femeia care nu regretă că şi-a ales această meserie.

Şi condusul tramvaiului este o meserie frumoasă. Cel puţin aşa susţine Maria Sofronov (foto dreapta jos), în vârstă de 47 de ani, care este vatman pe tramvai din 1978. Simte asta în special de 1 şi 8 martie. "Un taximetrist a coborât din maşină la stop şi mi-a dat o floare", povesteşte femeia despre întâmplarea din urmă cu doi ani.

Faţă de angajatele de la multinaţionale, care, de Ziua Femeii, au primit din partea angajatorilor invitaţii la diverse spectacole, abonamente la saloane de înfrumuseţare, angajatele de la RATB au avut parte, ieri, de o mică petrecere, iar cele de la metrou au primit şi ele cadouri din partea colegilor.