Un test îţi poate spune dacă plămânii funcţionează normal

Aşezat pe un scaun, cu nările prinse cu ajutorul unui cârlig, buzele strâns lipite de un tub, izolat într-o cameră de înălţimea unui om în care încape doar o singură persoană, vei auzi

Aşezat pe un scaun, cu nările prinse cu ajutorul unui cârlig, buzele strâns lipite de un tub, izolat într-o cameră de înălţimea unui om în care încape doar o singură persoană, vei auzi următoarele comenzi: "Relaxează-te", "Respiră normal", "Trage", "Suflă!", "Insistă". Cu ochii larg deschişi, faţa agitată, dând impresia neputinţei de a expira aerul din plămâni, după câteva secunde, pacientul se conformează instrucţiunilor.
Un astfel de test de spirometrie poate dura între un minut şi jumătate de oră, în funcţie de gravitatea bolii. Spirometria măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira sau expira într-o unitate de timp. Cu ajutorul testului se poate pune un diagnostic funcţional în cazul afecţiunilor respiratorii. Metodă uzuală şi accesibilă, ea poate ajuta la stabilirea gradului de severitate, a schemei de tratament şi la monitorizarea evoluţiei bolii. Singur, acest test nu este de ajuns. Diagnosticul complet nu este dat numai după o evaluare funcţională, ci şi după una clinică. "Testul constă în măsurarea unor parametri funcţionali respiratori, cum ar fi volumul maxim de aer ce poate fi expirat printr-o manevră forţată sau volumul expirat în prima secundă, care furnizează informaţii despre cât de repede pot fi goliţi plămânii. Acestea vor fi comparate cu valori predictive măsurate la pacienţii sănătoşi pentru a obţine măsurători obiective", ne-a explicat dr. Nicoleta Bîscă, medic primar la Institutul de Pneunomologie. Aparatele ajung cu parametrii programaţi deja, în funcţie de vârstă, sex, înălţime şi greutate. "Un raport între volumul de aer expirat forţat într-o secundă, măsurat în litri, şi cantitatea totală de aer pe care o poţi expira după ce ai inspirat îţi poate arăta dacă suferi de anumite afecţiuni respiratorii. Un adult sănătos obţine cam 80% la acest raport", a mai adăugat dr. Nicoleta Bîscă. Cu cât această valoare este mai scăzută, cu atât pronosticul este mai rezervat. Este recomandată folosirea acestui aparat de către copiii de peste şase ani, deoarece este nevoie de o cooperare din partea pacientului şi de o bună înţelegere a instrucţiunilor. Această cooperare devine dificilă şi pentru bolnavii cu un caz sever.

"Un raport între volumul de aer expirat forţat într-o secundă, măsurat în litri, şi cantitatea totală de aer pe care o poţi expira după ce ai inspirat îţi poate arăta dacă suferi de anumite afecţiuni respiratorii. Un adult sănătos obţine cam 80% la acest raport"