„Există cazuri de accident vascular cerebral care pot apărea la tineri.“ Ce este metoda FAST de depistare a acestuia
0
În România, numărul cazurilor de accident vascular cerebral a crescut îngrijorător, inclusiv în rândul tinerilor de 20 şi 30 de ani, potrivit datelor Societăţii Naţionale de Radiologie Intervenţională. Timpul este esenţial pentru pacientul cu accident vascular cerebral, care trebuie să ajungă rapid într-o unitate medicală de urgenţe neurologice
Acum doi ani, vestea morţii Stelei Popescu şoca opinia publică din România. Artista se afla la un eveniment public atunci când a suferit un accident vascular cerebral (AVC). Cei din jur, însă, nu şi-au dat seama şi au pus starea acesteia pe seama oboselii, aşa că au urcat-o într-un taxi şi au trimis-o să moară singură, acasă. Dacă semnele instalării accidentului vascular cerebral ar fi fost recunoscute, iar artista ar fi ajuns imediat la un spital de urgenţă, ar fi existat şanse ca aceasta să trăiască.
Unu din şase români va face AVC
Unu din şase români va face, pe parcursul vieţii, un accident vascular cerebral, potrivit unor date recente referitoare la evoluţia bolii în România. Estimările făcute de SAFE – Stroke Alliance for Europe – indică o creştere cu 34% a numărului de europeni afectaţi de AVC până în 2035, iar proporţia deceselor din cauza acestei afecţiuni va ajunge la 45%, în timp ce procentul celor care vor trăi cu AVC ca boală cronică va creşte cu 25%.
Îngrijorător este că în România, numărul cazurilor de AVC a crescut nu doar la persoanele trecute de jumătatea vieţii, ci şi în rândul tinerilor. „Adevărul este undeva la mijloc“, afirmă conf.dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog, şefa secţiei de Neurologie II din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, SUUB (foto jos). „Există cazuri de AVC care pot apărea la tineri. Unul dintre cele mai recente pe care le-am avut a fost al unei tinere de 21-22 de ani, dar nu constituie majoritatea cazurilor. Cred că, pe de o parte, AVC apare la persoane mai tinere, iar pe de altă parte, a crescut adresabilitatea pacientului către spital, către medic în momentul în care se întâmplă ceva acut. Nu suficient, dar a crescut. Şi atunci, poate că din cauza aceasta vedem mai mulţi oameni tineri care vin la spital, oameni care, altfel, ar fi stat acasă aşteptând să treacă acel simptom supărător sau l-ar fi ignorat, considerând că la vârsta tânără nu se poate întâmpla nimic“, explică specialistul.
Atacul cerebral este rezultatul unui cumul de factori. „Cel mai important este hipertensiunea arterială, dar şi diabetul zaharat. Aceştia sunt cei doi factori de risc care sunt în creştere şi la oameni tineri. Poate din cauza unei alimentaţii care nu e complet corectă, din cauza sedentarismului, a unui consum exagerat de sare, din cauza unei false lipse de timp în a te prezenta la controale medicale periodice, controale care ar putea să depisteze aceşti factori din timp şi să trateze, împiedicând astfel apariţia unor consecinţe negative“, adaugă universitarul.
Există ateromatoză la oameni tineri
Accidentele vasculare cerebrale sunt de două tipuri: ischemice, în care un vas de sânge se astupă şi, astfel, o parte din creier este privat de oxigen şi de substanţe nutritive, şi hemoragice, în care acelaşi vas de sânge se poate rupe, iar sângele inundă creierul. „85% din accidentele vasculare cerebrale sunt ischemice. Acestea, la rândul lor, pot fi împărţite într-o serie de categorii, dar ideea este că acele cheaguri pot să provină fie din plăci de colesterol de la nivelul vaselor – şi ştim că există din ce în ce mai multă ateromatoză la oameni tineri –, dar pot fi provocate de tulburări de ritm cardiac, cum ar fi fibrilaţia atrială“, completează medicul neurolog. Termenul tranzitoriu pe care specialiştii îl mai folosesc înseamnă un atac ischemic în care cheagul care astupă vasul se dizolvă spontan şi nu se produce niciun fel de lezare a creierului.
Timpul este extrem de important atunci când se produce un AVC. Aceasta pentru că pacientul are o fereastră de timp de doar patru ore şi jumătate de la debutul atacului cerebral pentru a ajunge la o unitate de urgenţă specializată pe neurologie, unde să poată fi tratat, astfel încât să rămână în viaţă şi cu sechele cât mai mici.
FAST – expresia pragmatismului american
Cum putem recunoaşte un AVC? „Metoda FAST este expresia pragmantismului american în care s-a pornit de la ideea că, dată fiind complexitatea atacului cerebral, care dă semne diferite în funcţie de porţiunea de creier afectată, de ce vas a fost astupat, de cât e de mare vasul, a face o educaţie complexă pe această temă este complet imposibil. Şi atunci, s-a pornit de la semnele care apar în majoritatea cazurilor. Şi s-a constatat că, în 70% din cazuri, un om care suferă un AVC poate avea brusc instalată fie o scădere de forţă într-o mână, într-un picior sau în ambele, poate avea o asimetrie a feţei, colţul gurii să cadă şi să se strâmbe faţa sau poate să aibă o tulburare de vorbire – sau o tulburare de pronunţie – dar, mai ales, o tulburare de limbaj în sensul că nu va mai înţelege ce se vorbeşte cu dumnealui sau nu va putea să exprime cuvinte inteligibile“, explică dr. Cristina Tiu.
Scala FAST a creat şi nişte pictograme – unele după imaginile unor oameni reali, altele sunt desene – care ilustrează aceste eventualităţi. „Practic, este acronimul de la F – faţa căzută, A – amorţirea braţelor, S – sacadarea vorbirii şi T – timpul, pentru că mesajul era că aceşti oameni trebuie să cheme imediat serviciul de ambulanţă şi să se prezinte cât mai rapid la cel mai apropiat spital“, mai spune dr. Cristina Tiu.
„Timpul înseamnă creier“
În cazul pacientului cu AVC, „timpul înseamnă creier“, avertizează medicii specialişti. Timpul este esenţial în această ecuaţie, pentru că fiecare secundă pierdută echivalează cu pierderea definitivă a unor celule nervoase şi, implicit, a unor funcţii importante ale organismului care scad funcţionalitatea lui, dar şi calitatea vieţii pacientului care supravieţuieşte în urma unui AVC.
„Trebuie să spunem că, din păcate, timpul în care noi putem să ajutăm la recuperarea porţiunii din creier care a fost lipsită de oxigenare şi de aportul de substanţe nutritive este limitat. Vorbim acum doar de accidentele ischemice. Nu orice fel de AVC poate fi tratat prin aceste metode, ci doar cele ischemice şi în care acel cheag care a astupat vasele de sânge poate fi dizolvat, să spunem aşa, prin aplicarea unui medicament care face ceea ce noi numim tromboliză“, avertizează dr. Cristina Tiu.
În situaţia în care cheagul este prea mare şi nu poate fi dizolvat sau pacientul vine ceva mai târziu la medic, se poate încerca extragerea prin cateterizare a acelui cheag. „Pentru partea de medicament, timpul este limitat la patru ore şi jumătate, pentru că dincolo de acest timp-limită riscăm să-i facem rău pacientului.“ Timpul-limită nu depinde de voinţa medicului sau de a încerca să faci orice: „Există nişte reguli foarte clare pe care noi le respectăm. Pe măsură ce această metodă va deveni mai cunoscută şi adresabilitatea va fi mai mare, pacientul trebuie să înţeleagă că, sub nicio formă, nu trebuie să încerce să păcălească medicul, cosmetizând ora debutului. Riscă să-şi facă rău“, atrage atenţia dr. Tiu.
Cum se stabileşte ora precisă
Cum nimeni nu-şi petrece viaţa uitându-se la ceas, medicii încearcă să afle ora debutului atacului cerebral întrebând pacientul sau pe aparţinătorii acestuia despre împrejurări. „Întrebăm dacă se uita la o anumită emisiune, dacă era ora de ştiri, dacă era un serial preferat, ca să încadrăm în nişte marje de timp. Dar e foarte important să nu depăşim aceste patru ore şi jumătate“, adaugă dr. Cristina Tiu.
Acesta este motivul pentru care, de exemplu, pacienţii cu accidente vasculare cerebrale constatate la trezire nu sunt eligibili decât dacă e cunoscută cu precizie durata somnului. „Dacă, de exemplu, pacientul a mâncat de prânz, s-a simţit puţin obosit, s-a dus să se întindă, era ora 13.30, iar la 14.30, când s-a dus soţia să-l trezească, avea semnele unui atac cerebral, atunci nu e o problemă. Dar dacă asta s-a întâmplat la 10 seara şi el s-a trezit la 6 dimineaţa, noi n-avem de unde să ştim când s-a întâmplat accidentul.“
Riscul depăşirii timpului şi efectuării trombolizei este ca pacientul să facă o agravare prin ceea ce medicii numesc o transformare hemoragică. „Adică, accidentul ischemic privează zona din creier de sânge şi acolo se produce o necroză. Dacă vreţi o comparaţie, e ca atunci când tai o creangă mare dintr-un pom, câteva zile aceasta va fi verde, dar în cazul nostru ea este câteva ore verde. Încet-încet ea începe să se usuce. Asta se petrece în interiorul unei zone de necroză. În momentul în care deschizi vasul după acest interval, sângele va veni într-o zonă care nu mai are nişte bariere şi va inunda creierul, iar situaţia pacientului va fi mult mai rea.“
Terapia prin radiologie intervenţională
Dacă se depăşeşte fereastra de timp de patru ore şi jumătate, tratamentul prin tromboliză nu mai funcţionează şi apar complicaţiile, explică dr. Bogdan Dorobăţ, medic primar radiologie intervenţională şi coordonator al departamentului de Angiografie şi Terapie Endovasculară al SUUB (foto sus). „În acelaşi timp, în jur de 30% din cazurile de AVC ischemic înseamnă închiderea unui vas mare pentru care tratamentul de tromboliză nu dă rezultate grozave. Conform protocolului se face aceste tratament, dar, în multe situaţii, nu reuşeşti să dizolvi un cheag de sânge mare. Atunci putem interveni. Noi avem avantajul că protocoalele ne pot duce mai departe de aceste patru ore şi jumătate, spre şase ore, în momentul de faţă“, mai spune dr. Dorobăţ.
Specialistul adaugă că există anumite situaţii particulare, când zona respectivă are vase colaterale şi mai primeşte oxigen şi substanţe nutritive, dar insuficient, însă nici nu moare complet. În aceste cazuri, intervalul în care se poate interveni prin radiologie intervenţională creşte chiar şi spre 24 de ore. Aceste decizii se iau după examene imagistice mai complexe.
Această a doua parte a terapiei, care se numeşte terapie de radiologie intervenţională, înseamnă pe scurt să scoţi cheagul de sânge din interiorul vasului respectiv. Această intervenţie se face într-o sală de chirugie, de angiografie, în care, cu ajutorul angiografului se vizualizează vasele de sânge, se navighează prin interiorul lor şi, cu diverse dispozitive, se încearcă scoaterea cheagului de sânge. „Factorul timp lucrează şi în această situaţie: cu cât îl scoţi mai devreme, cu atât şansele de recuperare ale pacientului sunt mai mari“, atrage atenţia medicul.
„Dacă nu ai bani n-o să avem nici creier“
Teoretic, procedura este similară celei de infarct. Practic, însă, este mult mai complexă. „Vasele sunt mai sensibile. Cum spunem noi, creierul nu este un muşchi. Complicaţiile pot fi mult mai serioase. Dacă la cord se întâmplă ceva, pierzi o bucată de muşchi, să spunem, pierzi o parte din funcţia cardiacă care poate nu înseamnă foarte mult. Dacă de la un 50% ajungi la 40% fracţie de ejecţie, adică atât cât reuşeşte inima să bată, poate pacientul nu are niciun fel de simptom. Dacă extrapolăm aceste cifre la nivelul creierului, uneori şi 1% poate însemna enorm pentru pacient, dacă este într-o zonă delicată. De aceea, intervenţiile acestea sunt mult mai dificile. Şi anatomia este mai dificilă, vasele sunt mult mai fine. Materialele pe care le folosim sunt mult mai fine.“
Procedura se face însă tot prin abord femural, se navighează prin vasele de sânge până se ajunge acolo unde este cheagul. „Materialele sunt fine, costă mult, la fel şi procedura, astfel că eu le-aş uni spunând că timpul înseamnă şi bani, şi creier. Pentru că dacă nu ai bani, n-o să avem nici creier.“
39 de centre de tromboliză şi doar patru de trombectomii
Potrivit dr. Tiu, până acum doi ani, AVC-ul nici măcar nu era recunoscut ca urgenţă medicală majoră. Doar infarctul avea acest statut. Deşi în ultimul an au fost făcuţi paşi importanţi în deschiderea de centre specializate de tratament, mai avem încă multe de făcut. Astfel, la noi există 39 de centre în care se poate face tromboliză, câteva în Bucureşti şi restul în cadrul spitalelor judeţene. „Pentru trombectomii sunt doar patru centre – două în Bucureşti, la Spitalul Universitar şi la Spitalul Elias, şi alte două la spitalul din Târgu Mureş şi la Timişoara. În toate cele patru centre sunt sunt 10 medici. Ar trebui să avem 18 centre în România“, atrage atenţia dr. Dorobăţ.
Cum media de vârstă creşte şi odată cu ea şi riscul de AVC, la nivel european există un plan care urmăreşte întregul circuit al pacientului cu AVC, de la prevenţia primară până la existenţa şi funcţionarea unităţilor de reabilitare în ideea de a face ceva pentru a nu fi copleşiţi la nivel economic şi social de consecinţele netratării corecte şi la timp a acestei afecţiuni extrem de grave.
Prima cauză de invaliditate
Statisticile la nivel mondial arată că atacul cerebral este prima cauză de invaliditate şi a doua cauză de mortalitate în rândul populaţiei. Dacă nu ajungem la timp la medic, se poate întâmpla să fim mai „norocoşi“, iar porţiunea din creier afectată să fie mai mică şi mai puţin importantă. „Sau putem fi cumplit de ghinionişti şi să fie vorba despre un vas mare, o zonă importantă de creier, şi asta se traduce prin dizabilităţi. Când vezi, concret, un om care până atunci era pe picioarele lui, indiferent de vârstă, iar acum rămâne imobilizat la pat cu necesitatea de a fi îngrijit complet de o altă persoană este cumplit“, avertizează dr. Cristina Tiu. Există şi grade mai mici de dizabilitate care sunt însă importante pentru pacient. „Dacă era un om care-şi câştiga pâinea prin manualitate, era chirurg sau violonist să spunem, şi acum nu-şi mai poate coordona bine mâna, a terminat-o cu acea meserie. Trebuie să privim aceste consecinţe în viaţa de zi cu zi, altfel sunt nişte vorbe, nişte cifre.”
Depresia este una dintre complicaţiile majore care apar şi, de multe ori, poate să limiteze cooperarea pacientului pentru recuperare. „În momentul în care te trezeşti atât de neputincios îţi trebuie o mare stabilitate emoţională, un procent important de voinţă şi un suport pe care ţi-l doreşti, în primul rând, din partea familiei, dar trebuie să fie dublat şi de un suport din partea societăţii. Facilităţile de neuroreabilitare la noi sunt extrem de limitate din păcate. Suntem abia la primii paşi.“ Mortalitatea la noi în ţară este încă destul de ridicată – 20%. „Doi oameni din zece vor muri. E mult. Iar trei vor rămâne cu dizabilitate severă. Este imposibil, în orice sistem de sănătate din lume, oricât de performant, ca o persoană care a suferit un AVC să nu rămână cu o dizabilitate. Metodele de care noi am vorbit au limitele lor, dar cresc mult şansa la o viaţă cât de cât normală“, conchide dr. Cristina Tiu.
4 ore şi jumătate: fereastra salvatoare
Pentru a stabili cu aproximaţie ora la care a avut loc accidentul vascular cerebral, medicii întreabă pacientul sau pe aparţinătorii acestuia despre împrejurări. „Întrebăm dacă se uita la o anumită emisiune, dacă era ora de ştiri, dacă era un serial preferat, ca să încadrăm evenimentul în nişte marje de timp“, explică medicul neurolog Cristina Tiu. Pentru ca tratamentul injectabil care dizolvă cheagul de sânge să fie eficient, este foarte important să fie administrat într-un interval de patru ore şi jumătate de la producerea accidentului vascular cerebral. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, pacienţii cu AVC constatat la trezire nu sunt eligibili decât dacă e cunoscută cu precizie durata somnului. „Dacă, de exemplu, pacientul a mâncat de prânz, s-a simţit puţin obosit, s-a dus să se întindă, era ora 13.30, iar la 14.30, când s-a dus soţia să-l trezească, avea semnele unui atac cerebral, atunci nu e o problemă să-i administrăm tratamentul. Dar dacă asta s-a întâmplat la 10.00 seara şi semnele atacului cerebral au fost constatate la 6.00 dimineaţa, noi n-avem de unde să ştim când s-a întâmplat accidentul.“ Dacă au trecut mai mult de patru ore şi jumătate de la AVC, tromboliza, injecţia pentru dizolvarea cheagului poate face mai mult rău decât bine. Pacientul riscă să facă o agravare prin ceea ce medicii numesc o transformare hemoragică. „Accidentul ischemic privează de sânge o zonă din creier şi acolo se produce o necroză. Dacă vreţi o comparaţie, e ca atunci când tai o creangă mare dintr-un pom. Câteva zile aceasta va fi verde, dar în cazul nostru, ea este verde câteva ore. Încet-încet, ea începe să se usuce. Asta se petrece în interiorul unei zone de necroză. În momentul în care deschizi vasul după acest interval, sângele va veni într-o zonă care nu mai are bariere şi va inunda creierul, iar situaţia pacientului va fi mult mai rea“, semnalează dr. Cristina Tiu.
Se încarcă comentariile...
