Dr. Cornelia Preda, șef Secție Neonatologie, Spitalul Clinic SANADOR: „Bebelușii au stat nouă luni în burtă, nu sunt pregătiți să fie lăsați singuri într-un pătuț“
0Primele zile de viață sunt cele care schimbă total viitorul atât al mamei, cât și al pruncului. Amândoi capătă o nouă viață, la care trebuie să se adapteze împreună.
Neonatologia este mai mult decât o profesie, este o menire. Să ai în fața ta un nou-născut, să te asiguri că respiră, mănâncă și doarme este un dar al vieții neprețuit. Dr. Cornelia Preda, șef Secție Neonatologie, Spitalul Clinic SANADOR, a vorbit într-un interviu acordat pentru „Weekend Adevărul“ despre importanța crucială a îngrijirii neonatale.
Îngrijirea nou-născuților în cadrul terapiilor neonatale este esențială pentru copiii cu probleme la naștere, precum prematuritatea sau dificultățile respiratorii. Secția de Terapie Intensivă Neonatală asigură susținerea funcțiilor vitale ale nou-născuților, monitorizarea constantă și adaptarea inteligentă a suportului vital și, desigur, tratamente avansate cu ajutorul echipamentelor și tehnologiilor de ultimă generație.
„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă îngrijirea neonatală și ce înseamnă să fii medic pe această secție?
Dr. Cornelia Preda: Este o meserie foarte frumoasă, dar și cu multe încercări. Vorbim în primul rând de nou-născutul la termen, fără probleme de adaptare, unde cel mai important este să educi mama, să îi dai siguranța că totul este bine, s-o ajuți să ajungă să alimenteze natural copilul și să faci ca oamenii să se bucure de acel moment, să fie încrezători că totul va fi bine. Vorbim apoi de o a doua parte a neonatologiei, cea legată de nou-născuții prematuri sau la termen care au probleme de adaptare. Sunt multe teste și multe întrebări legate de sănătatea copilului, pentru că inițial, când copilul este în burtica mamei, ai acces limitat la el. Apoi, când vine pe lume, vrem să știm de ce teste este nevoie ca să ne asigurăm că este sănătos.
Deși accesul este limitat în timpul vieții intrauterine, copilul este testat. Se fac o grămadă de ecografii și de teste care ne vorbesc despre starea lui de sănătate după ce se naște. În primul rând este evaluat clinic de medicul neonatolog încă de la sala de naștere. De asemenea, se realizează testarea auditivă, se fac screening-uri metabolice, pulsoximetrie, care evaluează dacă nou-născutul prezintă sau nu risc de malformații cardiace. Totodată, urmărim dacă micuțul tolerează alimentația, dacă are scaun, dacă are un tonus bun...
Importanța unei nașteri normale
Ce presupune fiecare zi pe care o petrece mama în spital, după ce se naște bebelușul?
În cadrul spitalului nostru, depinde și cum a născut mama. Dacă a născut prin cezariană, este un pic mai greu să se recalibreze imediat la a îngriji copilul și a fi alături de el, dar de aceea există Secția de Neonatologie, ca să o ajute: chiar din prima oră când ajunge în rezervă, poate să țină copilul în brațe, poate să-l alimenteze. Pe măsură ce ea își recapătă puterile, cu atât mai mult va avea grijă de copil, îl va schimba și îl va alimenta. Și medicul neonatolog și asistentele sunt tot timpul în contact cu ea, ținând-o informată despre ceea ce se întâmplă cu bebelușul, dacă trebuie investigat mai profund. Dacă nașterea e spontană, mămica își revine mult mai repede și probabil din prima zi va putea să alimenteze și să schimbe bebelușul. Câteodată, după travalii prelungite, mamele sunt obosite și au nevoie de puțin timp și de puțin spațiu ca să-și revină. Și noi înțelegem acest lucru și le dăm un pic de timp ca apoi să revină cu forțe proaspete și să preia bebelușul și să-l alimenteze.
Fiecare zi este o provocare și trebuie să vă raportați la fiecare mamă ca fiind la început de drum, fiind cazul majorității. Care sunt acele lucruri pe care multe mame nu le știu și vi se par foarte importante de spus mai departe?
În primul rând, noi o asigurăm pe mamă că totul este în regulă, că este un copil normal, după care trebuie să o învățăm să îngrijească bebelușul. Și îngrijirea imediată se referă în principal la două lucruri: la toaletarea bebelușului și la alimentare. Noi facem mari eforturi pentru a susține alimentația naturală. Ne-am dat seama că asistentele și doctorii care sunt ocupați cu atâtea teste cu evaluarea copilului, cu scrierea tuturor informațiilor în sistem, petreceau prea puțin timp cu mamele și de aceea am încercat să aducem consultanți în alăptare, care nu au altă treabă decât să stea lângă mame în timpul alimentației naturale. Și asta ajută foarte mult.
Mămicile pleacă deja cu lecția învățată, dar au posibilitatea să revină după câteva zile, când se reîntâlnesc cu medicul neonatolog care a fost alături la naștere. Așa avem posibilitatea să vedem ce a mers bine, ce s-a implementat, ce a înțeles mămica, dacă micuțul a luat în greutate, dacă e somnoros sau este viguros. Apropo de somnul bebelușului: noi îi învățăm de la început pe părinți la ce să se aștepte și chiar avem un consultant în somnul bebelușului, care stă cu mămicile și le învață niște tehnici, cum ar fi în ce fază a somnului este copilul și cum ar putea să-l ajute să aibă un somn cât mai sănătos.
Și cum se poate observa acest lucru?
De exemplu, în funcția de vârsta lui, dacă este pe modul trezire sau este un somn profund. Pe de altă parte, trebuie alimentat și micuțul care doarme prea mult și are un număr scăzut de mese și nu crește în greutate, deci este o balanță destul de fină chiar pentru un copil absolut normal și care n-are nicio problemă. Trebuie să fim atenți la aceste amănunte. Sunt puține cazurile în care copilul doarme prea mult sau cel puțin poate asta a fost experiența mea.
Ce sfat le-ați da mamelor?
Este o perioadă foarte importantă și din viața lor ca mamă, și din viața copilului. Dacă ne-am pus în plan să fim alături de el, așa să facem. Dacă ne-am pus în plan să facem o grămadă de alte lucruri, să avem invitați, să facem curățenie, să facem de mâncare, să mai scriem câte un e-mail, el ne va sta tot timpul în cale. Dacă, în schimb, ne-am pus în cap să stăm alături de el și noi vom fi mai echilibrate și mai liniștite, și ei vor fi niște copii mult mai echilibrați și mai liniștiți. Ei au stat nouă luni în burtă, nu sunt pregătiți să stea singuri într-un pătuț, fără să îi bage nimeni în seamă, măcar o lună, două să stea cât mai mult în contact cu mama, să doarmă pe pieptul mamei, să simtă căldura, mirosul ei, bătăile inimii și vocea. Deși poate părea un lucru firesc, de multe ori mamele nu îl înțeleg. Este și tendința foarte mare să mergi să faci ordine, să faci mâncare. Uneori este destul de grea desprinderea de viața de dinaintea venirii bebelușului.
Semnele unui bebeluș cu probleme
Care sunt acele simptome sau semne la care trebuie să fie atentă mama în primele zile când ajunge cu bebelușul acasă, care să indice dacă este bine sau nu sau dacă trebuie să se întoarcă la neonatologie cu el?
Eu cred că abordarea este foarte simplă și eu le învăț pe mămicile mele nu să devină doctori, dar să poată să își dea seama că bebelușul este bine sau nu. Primul lucru la care ar trebui să fim atenți este dacă își dorește să mănânce și dacă mănâncă bine. După aceea, trebuie să urmărim dacă are scaun. Este anormal ca un bebeluș să nu urineze și este anormal să treacă mai mult de 48 de ore fără să aibă scaun. De asemenea, trebuie să monitorizăm temperatura copilului. Temperatura normală este între 35,5 și 37,5°C. Aici este o zonă care trebuie urmărită și peste 38 de grade este sigur febră. Nu e în regulă ca un nou-născut să aibă febră și atunci trebuie să ne prezentăm la medic. Nu să încercăm să tratăm noi febra cu ce avem, cu medicația din dotare. Nu trebuie să tratăm febra, trebuie să vedem de ce au făcut copiii febră. Vorbim apoi de colorație. Un bebeluș normal are o colorație roz spre roșie la început, întrucât are o hemoglobină fetală în cantitate mai mare, dar niciodată nu are culoarea albastră. O culoare albastră, vineție nu e o culoare bună pentru un bebeluș și asta trebuie să ne ridice un semn de întrebare. De asemenea, trebuie să observăm cum este starea copilului. Un copil normal are momente când doarme și momente când e foarte agitat, cere de mâncare, se zbate, de abia reușești să-i pui scutecul după baie. În schimb, atunci când copilul nu reacționează, nu se trezește, e molatic, părintele trebuie să-și pună semne de întrebare. Deci nu trebuie să fim noi medici, dar trebuie să ținem cont de toate lucrurile astea, care de fapt sunt destul de simple. Și dacă este vreun semn de întrebare, atunci da, trebuie să revenim la medicul neonatolog să ne facă un consult, să evalueze dacă micuțul este ok sau nu.
Întrebarea tuturor mămicilor este cât de des venim cu bebelușul la control și ce controale trebuie să-i facem?
Noi recomandăm ca nou-născuții la termen să revină de două ori: prima dată la 7–10 zile din momentul externării, ca să vedem că totul e în regulă: copilul mănâncă bine, are curbă ponderală crescătoare, și-a recuperat greutatea de la naștere, are pielea curat, bontul ombilical are un aspect normal, nu are icter accentuat, mănâncă suficient. Ulterior, dacă copilul este bine, am mai dori să-l vedem la sfârșitul lunii, ca să facem un bilanț, să vedem cât a crescut în prima lună de viață, în talie și la perimetrul cranian, cum s-au descurcat părinții cu alimentația, dacă au reușit să ajungă la alimentația exclusivă la sân și ce alte probleme mai apar.
Asta în cazul nou-născuților la termen, sănătoși. Dar pentru copiii care au avut nevoie de terapie intensivă?
Pentru prematuri, vorbim de o perioadă extensivă de monitorizare, pentru că ei, de fapt, ating maturitatea după mai mult timp. Există o vârstă corectată și o vârstă cronologică. Vârsta lor corectată poate să fie de 1 lună la 3 luni sau ceva de genul ăsta și de aceea noi îi urmărim până ajung la o vârstă corectată rezonabilă. Cu ocazia aceasta, monitorizăm și dacă părinții au respectat toate testele și examenele pe care noi le recomandăm pentru un copil născut prematur: oftalmologic, neurologic, poate și la medicul de recuperare medicală, vedem dacă are anemie sau nu...
Schema națională de vaccinare
Care sunt vaccinările de care trebuie să țină neapărat mama cont în primele luni de viață ale copilului?
În principiu, sunt cele din schema națională de vaccinare. În timpul cât stă în maternitate, copilul face de obicei două vaccinuri: pentru hepatita B și pentru tuberculoză (vaccinul BCG). Dacă nu are greutatea peste 2,5 kilograme, nu facem vaccinul pentru tuberculoză, ci așteptăm să ajungă la această greutate. Dacă a fost un copil prematur, s-ar putea ca vaccinarea să fie devansată. După ce se externează, copilul e preluat de medicul pediatru, care introduce copilul în schema națională de vaccinare: la două luni, la patru luni. Carnetele de vaccinare pe care noi le înmânăm în timpul șederii în maternitate au schema națională de vaccinare tipărită și părintele știe și la ce vârstă trebuie să aibă loc imunizările și ce vaccinuri intră în schema națională de vaccinare.
„Cele mai frecvente malformații neonatale sunt cele cardiace“
Cea mai frumoasă veste pentru mamă este să știe că bebelușul este sănătos, dar nu întotdeauna se întâmplă așa. Care sunt cele mai frecvente afecțiuni neonatale?
Cele mai frecvente patologii cu care noi ne confruntăm sunt legate de prematuritate, de nașterea copilului înainte de vârsta de 36–37 de săptămâni. Acești copii vin cu imaturitate pulmonară, pot avea nevoie de susținere respiratorie, de perfuzii, întrucât nu reușesc să se alimenteze. Cu cât vârsta de gestație este mai mică, cu atât efortul de susținere în secția de terapie intensivă neonatală este mai mare. Dar și în cazul nou-născuților la termen, patologiile pot fi diverse. Cel mai fervent, sunt probleme respiratorii, precum pneumonia congenitală, sunt infecții materno-fetale, sunt malformații congenitale știute, dar mai ales neștiute, probleme de adaptare digestivă. Toate acestea duc la internarea copilului pe secția de terapie intensivă, la părinți speriați că nu înțeleg ceea ce se întâmplă și, evident, la multe ore de muncă pentru a reuși să punem acești copii pe drumul pe care ar trebui să fie.
Am văzut de la distanță, în secția dumneavoastră, un bebeluș foarte, foarte mic. Cât de mare este presiunea să lucrați în astfel de situații cu astfel de cazuri, cât de important este să aveți tehnologia necesară?
Să vă spun sincer, personal chiar îmi place să lucrez cu copiii prematuri, e o patologie pe care îmi place să o tratez. Nu zic că este ușoară, presiunea este mare. Părinții copiilor prematuri primesc o notă informativă din partea noastră și în general știu ce probleme au acești copii. Ei, în general, sunt informați și presiunea lor nu este legată de ce se întâmplă atunci, ci de proiecția pentru viitor. În spitalul nostru îngrijim copii cu vârste de gestație coborâte chiar până la 24 de săptămâni și greutăți de 500–600 grame și aș zice că avem destul de mult succes cu ei.
Echipă pluridisciplinară pentru o viață nouă
Cum colaborați cu echipele de chirurgie pediatrică în cazul malformațiilor congenitale?
Cele mai frecvente malformații cu care ne întâlnim sunt, de obicei, cele cardiace, după aceea vin cele digestive, dar am avut și malformații ale sistemului nervos central. Majoritatea acestor copii sunt diagnosticați antenatal, prin ecografiile din timpul sarcinii. Se fac teste și avem un diagnostic sau măcar o suspiciune de diagnostic, care se confirmă sau se infirmă după naștere. Colaborarea cu secțiile de chirurgie este foarte importantă, mai ales că multe din aceste malformații sunt mai mult sau mai puțin urgențe și de aceea este bine ca secția în care urmează să ajungă copilul să știe dinainte că avem un astfel de caz, ca ulterior să poată beneficia de tratamentul chirurgical corectiv. Câteodată, intervenția se face la noi în țară, alteori se duce în altă țară copilul pentru a fi rezolvate aceste probleme. Dacă părinții sunt informați înainte de existența unei probleme, este mult mai ușor, dar dacă nu știau nimic este foarte greu.
Oamenii spun: „Am dus copilul până la termen, ce s-a întâmplat, că totul era bine înainte de cezariană sau de naștere? Mi s-a zis că totul este în regulă și uite că nu totul este în regulă“ și trebuie să-i convingi, pe baza dovezilor, în sensul că le arătăm analizele, le arătăm ecografii și împreună găsim calea cea mai bună pentru rezolvarea situației. Este foarte greu, dar odată ce oamenii văd că tot ceea ce vrei să faci este să tratezi bebelușul situația se schimbă. Secția noastră de terapie intensivă este dotată la cele mai înalte standarde. Deși nu este nimic care să ne lipsească, singurul lucru pe care nu îl facem este tratamentul chirurgical. Pentru asta trebuie să se ducă la unul din spitalele unde se face chirurgie pediatrică. Și dacă văd că medicul este acolo zi și noapte, că se respectă toate protocoalele, oamenii înțeleg în final și capătă încredere în noi.
Care a fost cel mai important sau greu caz de bebeluș pe care l-ați tratat?
Pot să spun că există copii prematuri foarte mici pe care i-am tratat și unii au mers foarte greu și au necesitat foarte multă susținere, dar și copii prematuri pe care nu-i uit și care au mers extraordinar de bine, cu mult mai puține resurse folosite la ei, cazuri incredibile. Am zice că prematurii ridică cele mai problematice probleme, însă cele mai dramatice cazuri sunt cele de nou-născuți normoponderal cu probleme de adaptare respiratorie sau cu infecții. Sunt copii care necesită resurse extraordinare și ca personal, și ca aparatură, și ca orice, ca strategie de susținere, care necesită să fii în echipă cu ecografistul cardiac, cu cardiologul pediatru, care să te ajute să-i susții hemodinamic. Sincer, aș zice că situațiile de copii mari cu probleme de adaptare sunt cele mai dramatice cazuri.
Se încarcă comentariile...
