Sportiva prinsă în infernul declanșat în Israel: „Am trăit un coșmar aievea. Cel mai sinistru film făcut vreodată“
0Andreea Clapa, jucătoare de tenis de masă legitimată la CSM Bistrița, a povestit coșmarul trăit timp de cinci zile în Israel. A ajuns joi, 12 octombrie 2023, acasă, însă gândul îi este în continuare la colegii și prietenii lăsați în țara în război.
Sportiva Andreea Clapa (25 ani), una dintre cele mai bune jucătoare din tenisul de masă românesc, legitimată la CSM Bistrița, a ajuns la începutul lunii octombrie în Israel, unde urma să semneze cu un club de tenis de masă și să joace și în campionatul de acolo. „Luni trebuia să avem primul meci din campionat, sâmbătă a început războiul”, a relatat Andreea.
Andreea Clapa este campioană europeană cu echipa, la cadete și la junioare; multiplu medaliată la nivel european și mondial la simplu, dublu și dublu mixt și cu echipa în perioada junioratului; pe podiumul național, în Superligă, în sezonul trecut, cu echipa.
„Încă sunt speriată și foarte îngrijorată pentru cei de-acolo. Nu-mi este totuna să știu că mi-au rămas colegi, prieteni, acolo, care trec prin momente cumplite”, spune Andreea, înainte de a începe să povestească cele trăite.
Ea a ajuns acasă joi, 12 octombrie 2023. A stat o săptămână în Israel, trăind momente cumplite după ziua de sâmbătă, 7 octombrie 2023, când s-a declanșat Infernul în Israel. Ajunsă acasă, s-a bucurat în primul rând să privească, minute în șir, cerul, pentru că „nu mai era un cer liniștit, curat, acolo”.
„Andreea, Andreea, ai vorbit acasă? Ai aflat ce s-a întâmplat?”
Andreea a ajuns în Israel în 5 octombrie 2023 și ar fi trebuit să rămână până la începutul lunii noiembrie, într-un oraș aflat la nici o oră de mers cu mașina de Tel Aviv.
A făcut primele antrenamente, iar sâmbătă, 7 octombrie 2023, ziua în care a izbucnit războiul, ar fi trebuit să fie una de relaxare, pentru că de duminică începea din nou munca. Erau programate concerte, era așteptat să cânte Bruno Mars... În schimb, la primele ore ale dimineții și-a găsit gazda și pe cele două fete ale acesteia cu ochii în lacrimi.
„M-am trezit, le-am găsit plângând și gazda m-a întrebat: <Andreea, Andreea, ai vorbit acasă? Ai aflat ce s-a întâmplat?>. În momentul acela m-am speriat foarte tare, m-am gândit că în România s-a întâmplat ceva, cu ai mei, dar nu înțelegem de ce și fetele plâng aici. Și au zis: <Uite, îmi pare rău să-ți spun, dar a început războiul în Israel. Am fost atacați cu peste 2.500 de rachete>. În momentul acela nu am conștientizat că este realitate, eu chiar credeam că poate este un vis, un coșmar. Când am deschis wi-fi, internetul, am văzut zeci de mesaje, majoritatea de la părinți: <Andreea, Andreea, ești bine? Unde te afli? Am văzut că a început războiul în Israel>”, a relatat sportiva cum s-a trezit în mijlocul unei situații căreia i-a făcut cu greu față.
În camera de siguranță, la adăpost. Sau nu
Au urmat ore extrem de stresante, cu televizorul deschis pentru a primi informații și sfaturi de la autorități.
„Masacrul a început de la Fâșia Gaza spre sud. Scopul lor era să vină să distrugă totul. Nu pot să zic că am avut un moment de liniște, să spun – sunt în siguranță! Te așteptai la ce este mai rău, pentru că puteai să fii liniștit acum și la următorul minut să cadă bomba unde ești tu sau lângă tine. Erai tot timpul într-un suspans, într-o frică, și asta m-a speriat cel mai tare”, a povestit Andreea Clapa.
Cu fiecare oră care trecea, simțea pericolul și mai puternic, pentru ca în cele din urmă să cadă o bombă aproape și să se dea alarma care îi obligă să se ascundă în buncăre. „Sâmbătă seara deja ei începeau să atace și zona de mijloc și zona de nord și am văzut bomba când a explodat în aer. În momentul acela au pornit și sirenele de alarmă, se aprind să te adăpostești în camera de siguranță. Acolo am fugit toată familia și ne-am adăpostit pentru 15 minute. Și, da, atunci am avut un atac de panică foarte mare și o cădere nervoasă. M-am speriat. Am pregătit mesajele, le scriam la ai mei: <Nu știu ce se întâmplă, suntem izolați aici, mi-e frică, poate va fi sfârșitul>. Atunci foarte tare m-am speriat. Era sâmbătă seara, în prima zi a războiului”, a povestit Andreea Clapa.
Șocul a fost enorm, a mărturisit Andreea, pentru că nu a perceput niciodată Israelul ca fiind o țară nesigură. „Știam că este o țară predispusă la război și că este periculoasă, dar având în vedere că au mai fost colegi de-ai mei din tenis care au jucat în anii precedenți și nu au avut niciodată probleme, am știut că este una dintre cele mai bine securizate țări. Știam că se investește în armată, că tinerii, după ce termină liceul, sunt obligați să facă armată trei ani, iar fetele - doi ani. Știam că este o țară bine pregătită în caz de orice, care oferă siguranță cetățenilor și turiștilor. Nu mă așteptam să fie atât de grav, să se pornească un război”, a mai spus sportiva.
Înscrisă pe lista de așteptare pentru repatriere
A urmat apoi cursa aproape contracronometru pentru a prinde un loc într-un avion care să o aducă acasă. A contactat Ambasada României, s-a înscris pe lista de așteptare, reprezentanții clubului sportiv au făcut și aceștia demersuri, s-au făcut demersuri și din țară și din diaspora, oameni pe care i-a cunoscut datorită tenisului de masă s-au implicat pentru a-i oferi tot ajutorul, i-au comunicat date despre zboruri, au intermediat legături etc.. În tot acest timp, au ajutat-o enorm, spune sportiva, mesajele și apelurile primite de la prieteni și cunoscuți, printre cei care s-au interesat permanent de situația sa fiind și reprezentanții Federației Române de Tenis de Masă.
Clubul din Israel a făcut, de asemenea, tot posibilul pentru a-i găsi un zbor de întoarcere, tatăl unui coleg fiind cel care a transportat-o la aeroport și a însoțit-o, până când a avut siguranța că va pleca spre România. La un moment dat a primit vestea că dacă nu prinde zborul de miercuri (cel care a și adus-o acasă), va trebui să aștepte încă o săptămână pentru un alt zbor sigur.
„Mi-am zis că dacă nu plec de acolo, nu mai rezist până marți (n. red. – când ar fi fost programat un alt zbor la care ar fi putut avea acces), că mă aștept la ce e mai rău”, a continuat Andreea să relateze orele cumplite prin care a trecut.
În cele din urmă a prins un loc într-un zbor privat. În aeroport a așteptat șase ore. Oameni disperați, agitație, cozi infernale, pericolul ca aeroportul să fie atacat (de care a aflat de-abia la întoarcerea în țară), toate sunt parte din cele trăite.
Acasă, în siguranță
Ajunsă acasă, Andreea spune că, deși s-a mai liniștit, este în continuare îngrijorată pentru prietenii din Israel. Știe că sunt pregătiți pentru orice situație și o mai liniștește gândul că sunt în zona de centru, considerată oarecum sigură, însă membri ai familiilor prietenilor de acolo sunt deja concentrați, alții au ajuns în prima linie, iar relatările acestora descriu un tablou îngrozitor pe front.
„Eu eram, sincer, mai speriată decât ei. Ei sunt pregătiți, noi n-am fost crescuți așa, noi nu ne așteptăm la război”, a adăugat Andreea.
Sportiva a fost deosebit de impresionată de atitudinea colegilor ei tineri din Israel, care consideră o normalitate stagiul militar și pentru care este o onoare să-și apere țara cu arma în mână, deși știu că în orice moment îi paște un pericol de moarte.
Andreea Clapa este acum în siguranță acasă și a lăsat în urmă, departe, teroarea războiului. Dar simte că încă nu a depășit pe deplin spaima. „Simt că trăiesc un coșmar care este adevărat. Simt că se filmează cel mai sinistru film făcut vreodată văzând imaginile acelea, văzând că băiatul familiei care m-a găzduit este pe front și a sunat cu două seri înainte, plângând și spunând: <Nu pot să descriu ceea ce este aici. Este masacru total, nu știu dacă mă voi întoarce acasă și dacă vom trece cu bine peste asta>”, a mai spus sportiva.
Andreea a făcut o listă a celor care au ajutat românii să ajungă teferi acasă: „Mulțumim tuturor: Ambasada și Statul Roman - cei care ne-au ajutat pe toți românii și au comunicat cu noi, Valentin Făgărășan (PNL) și echipa, Camelia Bichiș, Flavius Ferciug, Federația Română de Tenis de Masă, C.S.M. Bistrița, Primăria Bistrița și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Hapoel Lod din Israel, colegii și prietenii din Bistrița, cât și antrenori și colegi din tenis din România și din lume, House of Movement, KinetoMedarena - tuturor calde mulțumiri și toată recunoștința. Și nu în ultimul rând mulțumesc familiei mele, fratelui meu, prietenelor mele bune, rudelor mele, psiholog, călugăr și celor care au fost alături în acele momente dificile și grele“.
Se încarcă comentariile...
