Parchetul General, avertisment asupra unor „consecinţe majore, cu aplicabilitate pentru aproape orice infracţiune”, după decizia CCR privind prescripţia penală

Sigla Parchetului de pe lângă ICCJ FOTO News

Parchetul General a avertizat că declararea de către CCR ca neconstituţional a articolului privind întreruperea prescripţiei răspunderii penale, ar urma să aibă efecte majore, „cu aplicabilitate pentru aproape orice fel de infracţiune”. Potrivit procurorilor, „intervenţia unei discontinuităţi a normei va avea unul dintre cele mai grave efecte ale unei decizii CCR, afectând cvasitotalitatea infracţiunilor”.

Parchetul General a transmis, vineri, precizări, după ce CCR a decis că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul Penal sunt neconstituţionale, explicând că „punerea în acord a dispoziţiilor neconstituţionale depinde de motivarea şi criteriile reţinute de curte. Avem, însă, un reper adecvat de reglementare, în dispoziţiile vechiului Cod penal. De la acest punct, o intervenţie de modificare credem că va fi simplă şi trebuie adresată punctual, pentru această instituţie importantă de drept. Consecinţele, în cazul în care neconstituţionalitatea va antrena încetarea efectelor art. 155 Cod penal, vor fi majore, cu aplicabilitate pentru aproape orice fel de infracţiune”, a transmis, vineri, Parchetul General, într-un comunicat de presă.  

Potrivit procurorilor, decizia arafecta infracţiuni precum: furtul, coruperea sexuală a minorilor, falsurile, înşelăciunea, unele forme ale pornografiei infantile, unele infracţiuni contra siguranţei sistemelor informatice, accidentele de circulaţie.   

„În grupa de infracţiuni cu pedepse între 5 şi 10 ani, pentru care prescripţia generală este de 8 ani, sunt infracţiuni grave şi a căror cercetare presupune perioade mai mari, în mod obiectiv: evaziunea fiscală, rele tratamente aplicate minorului, infracţiuni de corupţie, traficul de persoane”. 

Potrivit procurorilor, „întreruperea termenului de prescripţie şi intervenţia prescripţiei speciale constituie un factor de echilibru în filozofia stabilirii răspunderii penale, efectul general al reducerii limitelor de pedeapsă fiind echilibrat prin termenul prescripţiei speciale, care este dublul termenului de prescripţie generală”. De asemenea, procurorii mai explică faptul că „întreruperea termenului de prescripţie reprezintă un instrument pentru protecţia victimelor infracţiunilor şi trebuie asumat că intenţia legiuitorului (combinată din pedepse mai reduse faţă de vechiul cod penal şi procedura camerei preliminare, care depăşeşte în concret termenul de 60 de zile) nu s-a confirmat în totalitate prin aplicarea noului Cod de procedură penală. Nu trebuie ca legea să priveze victimele infracţiunilor de posibilitatea de a stabili răspunderea autorilor faptelor, ci trebuie aplicate soluţii pentru continuitatea unei instituţii importante a dreptului penal”. 

Procurorii concluzionează că „aspectul de neconstituţionalitate poate fi uşor remediat, dar intervenţia unei discontinuităţi a normei va avea unul dintre cele mai grave efecte ale unei decizii CCR, afectând cvasitotalitatea infracţiunilor”. 

Ce spun judecătorii constituţionali

Curtea Consituţională a declarat, joi, drept neconstituţional un articol din Codul Penal care permite procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea de noi probe, precizând ulterior următoarele: 

„Art.155 alin.(1) din Codul penal a avut până în aprilie 2018 următorul conţinut: „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea  oricărui act de procedură în cauză”. 

Prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională  a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispoziţiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstituţională, întrucât este neclară, imprevizibilă, incoerentă şi lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite. 

La pronunţarea deciziei de faţă, Curtea a observat că, după publicarea Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art.147 alin.(1) din Legea fundamentală, în sensul punerii de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei şi nu a luat măsuri pentru înlocuirea acestei sintagme şi stabilirea unor condiţii clare prin care să se poată dispune întreruperea prescripţiei răspunderii penale, prin introducerea unor termeni univoci cu privire la condiţiile şi termenul întreruperii prescripţiei. Aşadar, din anul  2018 şi până în prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituţionalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea” – este un text incomplet şi, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenţiei active a legiuitorului, în această perioadă instanţele de judecată au interpretat şi aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică”, a transmis joi CCR.  

Sursa citată a precizat că, în aceste condiţii, prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituţional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aştepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României.