Mărturia unei românce despre viața lângă Fâșia Gaza: „Trăim cu teama continuă de teroriștii care s-au infiltrat”

Pe lângă șocul atrocităților comise de Hamas, alimentat continuu de numeroase clipuri video care circulă pe rețelele sociale, locuitorii din Israel trăiesc cu teama continuă de teroriștii care s-au infiltrat, povestește pentru „Adevărul” o româncă care trăiește în apropierea Fâșiei Gaza.

Camera de adăpost cu pereți din beton armat a devenit o realitate cotidiană a israelienilor.

Ariana trăiește în Gan Yavne, la circa 40 de kilometri de Fâșia Gaza. Femeia, care a învățat la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, povestește despre viața în apropierea zonelor în care Hamas a comis crime inumane. 

„Este stare de război” , spune ea. În localitate, copii nu mai merg la școală, cursurile trecând în on-line. Unii oameni mai merg la munca, alții nu, în funcție de locul unde lucrează și de existența unui adăpost în care se pot refugia în siguranță.

„Eu locuiesc relativ departe-aproape de granița cu Fâșia Gaza, și în situația actuală, suntem extrem de șocați de barbaria care s-a întâmplat. Nefiind „aproape” de Fâșie, avem mai puține alarme unde locuiesc, dar trăim cu teama continua de teroriștii care s-au infiltrat. Nu suntem în siguranță sufleteasca nicăieri, înconjurați din toate părțile de organizații teroriste. Este foarte greu de explicat ce se întâmplă în Israel, cei care nu trăiesc aici nu pot înțelege”, spune femeia. Oficialitățile au anunțat, zilele trecute, populația să-și pregătească provizii pentru trei zile în care să intre în buncăre. 

„Vedem imagini de nedescris. Este cumplit!”

„Nu se pune problema de aprovizionare, supermarketurile sunt deschise și aprovizionate”, a detaliat Ariana. Ea precizează că toate locuințele construite după războiul din 1991 cu Irak, sunt construite cu adăpost (cameră de siguranță), care poate să salveze viața celor atacați. Cei care sunt prinși de alarme în zone deschise, trebuie să se arunce la pământ.

Infrastructura statului Israel rezistă, dar oamenii sunt afectați mai ales la nivel psihic. „Durerea noastră este cum au reușit să măcelărească atâția oameni. Vedem imagini de nedescris. Cum au luat ostatici care nu știm ce e cu ei, copii, mame, bătrâni, tineri, soldați, este cumplit!”, mărturisește femeia.

Întrebată ce se știe acum despre starea ostaticilor și cum privesc oamenii declarațiile oficiale în care se spune că nu vor fi negocieri, Ariana răspunde: „Nu știm, și deocamdată nu se discută despre asta, este stare de război, război adevărat, nu pe ecranele calculatoarelor”.

Ariana susține că totuși oamenii sunt optimiști și solidari. „Nu vor reuși să facă al doilea Holocaust, să nu uite o lume întreagă, am renăscut din cenușa celor exterminați în lagăre, nu ne vor extermina. E pământul nostru, sfânt și drag, și nimeni nu ni-l vă lua încă o data, niciodată!”, spune femeia.  

„Hamas nu reprezintă o religie, reprezintă o ideologie de masacrare”

Întrebată de ce fel de sprijin crede că are acum nevoie Israel, Ariana spune: „De susținere morala și de explicații masive în mass-media despre organizațiile teroriste Hamas, Hezbolah etc care nu reprezintă o religie, reprezintă o ideologie de masacrare, exact ca Isis”. Femeia este de părere că mass media trebuie să explice „că nu exista popor palestinian, s-au autodenumit, se știe din istorie că aceasta zona s-a numit Palestina până la înființarea statului Israel în 48, și au trăit evrei și arabi”.

Întrebată despre impactul pe care le au aceste atrocități la nivelul relațiilor interumane dintre israelieni și palestinieni, Ariana susține: „Părerea mea personala este că lumea arabă este împărțită în două. În decursul istoriei au dovedit că nu sunt parteneri de pace, vezi Oslo, vezi alte tratative”.

„Așa este viața noastră”

Ariana a distribuit pe pagina ei de Facebook următoarea relatare a unei mame (vezi foto), comentând: „Așa e viața noastră”:

„În urma unei alte alarme, în timp ce trec avioane de luptă....minute de așteptare tensionata în camera adăpost a casei....împreună cu nepoții și nora mea...."la mamad"....două cuvinte care au fost de ajuns pentru ca toți cei prezenți în casă să lase din mână tot ce făceau în acel moment și să intre, în grabă în camera cu pereți din beton armat și cu obloane groase oțel. Eu am încuiat toate ușile, am stins toate luminile din casă, am aprins toate luminile din curte și m-am alăturat lor. După 3 minute alarma a fost anulată. Parte din viață israelienilor. Parte din copilăria copiilor israelieni care cresc în această realitate dură protejați de părinții lor speriați de fiecare dată că astfel de alarme deturnează cursul vieții. Este greu de imaginat cum cei din perimetrul apropiat de Gaza și de Liban își trăiesc viață zilele acestea. Viață merge înainte.”