Lumea satului mai crede în apă descântată
0Să-l întrebi pe ţăran de ce bea e o mare îndrăzneală. Cum adică, de ce bea? Păi nu de-aia are vie? Nu de-aia strânge corcoduşele-n butoi şi-şi face ţuica la cazan? Oricum ai lua-o,
Să-l întrebi pe ţăran de ce bea e o mare îndrăzneală. Cum adică, de ce bea? Păi nu de-aia are vie? Nu de-aia strânge corcoduşele-n butoi şi-şi face ţuica la cazan? Oricum ai lua-o, ţăranul e tare credincios unei idei: băutura îţi dă putere şi e leac pentru necazuri. Aşa că ţăranul bea tot anul.
Toamna, îşi bea vinul proaspăt din butoaie, iarna bea ce-a mai rămas pe fund, iar primăvara şi vara face cărare spre cârciumă, ca să nu uite gustul băuturii. În anii interbelici se vorbea chiar de-un "alcoolism ţărănesc" în România: sumedenie de cârciumi în sate, consum impresionant de băutură pe cap de locuitor, numeroase boli pricinuite de alcool. Astăzi, ţăranul continuă să bea. Iar cârciuma a rămas una dintre "instituţiile" de seamă ale satului.
În jurul unei buturugi ce ţine loc de masă, în faţa cârciumii din Iepureşti, moş Mituşcă descântă "o pufoaică". Adică, o votcă de 80 de bani, că atâta îi permite bugetul de pensionar. "Am şi uitat de când mănânc eu pensia, domnişoară, că am 84 de ani. Am fost poştaş şi am 3 milioane. Nu-mi ajunge nici de groapă". Pufneşte şi-şi fixează băutura incoloră.
Dau să-l întreb ce face la cârciumă, de ce bea, şi mă "plesneşte" c-un răspuns detaliat. "Şi de ce să nu beau? Beau şi patru-cinci ţuici pe zi. Când o să beau? Când oi muri şi-oi avea un covrig şi-un măr în mână? Oricum, de 84 de ani nu ştiu nici de doctor, nici de popă!",
"He, he, de popă o să ştii, mata, curând", râde-n barbă colegul de buturugă. Vijelie îi zice, Georgel Vijelie. Are buletin de Bucureşti, ţine să precizeze. Nu se-ncurcă el cu plebea. Stă temporar în Iepureşti, la părinţi, că e-n şomaj şi-aşteaptă "ordonanţa". Că, de!, a lucrat în armată. Al treilea se recomandă metaforic: "Otaină Petre". "Face mişto, îl cheamă Taină, nu Otaină. Vrea el să pară mai nu ştiu cum...", sare Marian Iorga, iepureştean mai serios.
Pufoaica, băutura de bază a ţăranului
Ce se bea la cârciuma S.C. Iepurescu SRL aflu imediat. Vijelie bea vin cu Pepsi, Marian bea coniac, iar moş Mituşcă şi Petre, ce s-a vrut misterios, beau pufoaică translucidă. Staţi că mai aflu ceva. Pufoaicei îi zice în mai multe feluri. Moş Mituşcă face pe translatorul: "Îi zice şi <> , că te cureţi dacă bei prea multă. Sau că bei aici şi mori acasă. Da'-i mai zice şi <> , că te culci în şanţ după ce-o bei!",
"He, he, domnişoară, îi mai spune şi <<6 din 49>> , că din 49 care beau, numa' 6 mai trăiesc", sare cu vorba, de peste buturugă, şi "tainicul" Petre. Care are şi răspuns la întrebarea: "Ce caută iepureşteanul la cârciumă, când are vinul lui acasă, în butoaie?", "Păi, vinul din gospodărie fierbe-acuma. Plus că e prea puţin, nu s-a făcut anu' ăsta. Şi dac-o iei aşa, omu' mai şi păstrează vinul lui, că mai vin copiii, să le dea lor la oraş. Aşa că bem la cârciumă".
Gagici, UE, pensii...
Ce se discută la cârciumă, nu-i un secret. "Chestii normale, gagici, sărăcie, politică, dacă mai ştim câte ceva...", mă lămureşte Vijelie, care face precizarea că el e "apolitic", că a lucrat în armată. "Dom'le, eu fac politica mea!", sare moş Mituşcă. "Eu cu mine ţin, că eu îmi dau de mâncare, eu îmi dau de băut, nu altu'! Dacă am, bine, dacă nu, nu! N-am mai votat de când cu ţărăniştii, cu liberalii, de dinainte de război!". Petre Taină vrea să facă nişte completări: "La noi nu există deocamdată niciun partid în care să ai încredere să guverneze!
Asta ştie şi Europa despre noi! N-avem preşedinte în care să avem încredere, parlamentul funcţionează aşa cum ştim, nu e nimeni să pună ordine în ţară!". În gălăgia generală se mai iţeşte un cap îmbrobodit, în dreptul buturugii.
"Ce-i hărmălaia asta aici? Se dă pensia?", se interesează tanti Tudora. "Scrie, maică, acolo, că e scumpete mare, că avem nevoie de bani, că nu s-a făcut porumbu' anu' ăsta..." Bun, bun, nu sunt bani, da' băutura de la cârciumă cu ce se plăteşte? "He, he", râde fata de la bar: "Păi, la caiet, sunt trecuţi la caiet! De la leafă, la leafă, de la pensie, la pensie, aşa-i aicea..." Cârciumăreasa Elena
Iepurescu iese la poartă să-şi mai întreţină muşteriii şi mai scapă şi ea două-trei vorbe. Ea şi bărbatu-său au deschis prăvălia în 1992, "mai întâi cu băutură. Acuma e magazin mixt şi bar". Şi e una dintre cele opt prăvălii cu bar pe care le are Iepureştiul, "fiecare cu clientela ei". Că la Iepureşti are cârciumă până şi primarul...
"Tu, boală, pleacă, nu mai sta!"
În anii interbelici, atunci când boala-l dobora, ţăranul român ştia o treabă: pe jos ori în căruţă, lua drumul vraciului, ca să-i descânte şi să-l vindece. Luptă grea au dus, în timpurile acelea, medicii de la sate. Luptă cu bolile cele rele, cum erau sifilisul şi pelagra, luptă cu bolile lipicioase, cum le zicea săteanul bolilor infecţioase, luptă cu mentalităţile...
Ai fi zis că astăzi n-a mai rămas nimic din obişnuinţa de atunci.
C-au dispărut şi vracii, şi descântecele, şi plantele de leac. Ei bine, nu. Ţăranul crede încă în apă descântată şi-n buruieni puse pe jerăgai. "La vraci e mai sănătate", zice-o mamaie din satul Iepureşti, judeţul Giurgiu. Care când are vreo nevoie, bate, cu inima deschisă, în poarta lui nea Ion. Bătrânul de 79 de ani descântă şi-n zilele noastre de frică şi deochi.
Vraciul satului
Nea Ion are ochi blânzi şi privire albastră. Tocmai s-a întors de la câmp, de la coceni, şi pare încurcat că l-am găsit aşa: "Nu vă supăraţi că sunt îmbrăcat ca la coceni...". Fiu-său râde-n barbă, de lângă calul cel voinic, şi-l învaţă, cum îl învăţa Moromete pe Niculae: "Saltă-ţi, bre, pălăria un pic!", "De ce, dom'le? Sunt ţăran, am pălărie...".
Erau mulţi care descântau odinioară-n Giurgiu, înţeleg din spusele lui nea Ion. Şi la Copaci, şi-n Bălărie, şi la Tufa, şi la Băneşti, şi la Ciolani. Şi venea lume de peste tot să scape de boli şi de necazuri. Aşa şi el, s-a dus cu maică-sa, suferindă cu inima, şi pe colo, şi pe dincolo, şi a prins vorba descântecului. Care se fură, nu se scrie. "Ştii cum se fură astea? La fel cum te duci la o nuntă şi cântă lăutaru' şi-ncepi şi tu să cânţi după el...". Mai cu seamă de la Măndica din satul Tufa a furat nea Ion, pe-atunci om în floarea vârstei. Babă renumită, Măndica asta. "Care făcea lumea bine cu descântecele ei".
Apă, cămaşă, buruieni
Descântă de frică şi deochi bătrânul cu ochi albaştri. Şi cere ca să ai la tine o cămaşă a celui care nu se simte bine. Că nu e musai să vină în persoană cel bolnav. "Eu descânt o sticlă plină cu apă, o cămaşă şi nişte buruieni.
Omu' se duce acasă, se udă cu apa aia, se schimbă în cămaşă, iar buruienile le pune pe jerăgai şi se afumă. Iar apa cu care s-a scăldat o pune la un pom roditor. Care face fructe, un măr, un păr... nu la salcâm sau la salcie. Şi dacă ţi-a fost bine, mai vii. Că eu nu chem pe nimeni..." Dau să-ntreb despre ce buruieni e vorba şi nea Ion îmi zice că sunătoarea e cea mai bună, el aşa a pomenit. În timpul poveştii, se înfiinţează şi-o vecină:
"Tataia are cabinetul dânsului unde descântă, să ştiţi...". Deconspirat, nea Ion lămureşte chestiunea: "Eu mai mult descânt noaptea la stele. Şi am un loc în casă unde descânt. Vorba lu' nepoţica: <> ". Râde vesel nea Ion.
Descântecele, cu Maica Domnului
Dar nea Ion vrea să mai adauge ceva: descântecul lui e una, "fermecele" sunt altceva. La "fermece" nu se bagă şi nici nu prea vrea s-aducă vorba de ele. "Fermecele" sunt rele, asta-i clar. "Eu sunt om credincios, umblu la biserică.
Şi popa m-a întrebat, când am fost să mă împărtăşesc: <> , <> Eu lucrez cu Maica Domnului.
Că eu când descânt, mai întâi mă rog: <> ". Cu voce înceată şi cântată, nea Ion îmi spune frânturi din descântecul de frică. Pe care le reţine memoria reportofonului:
"Câte stele sunt pe cer/Toate să stea să se odihnească/Numa' steaua lu' Maria (n.r. - numele celui în cauză)/Să umble, să gonească/Leacul să i-l găsească./Cum e cerul limpede/Aşa să fie sănătatea lu' Maria./Cum iese buruienile din pământ/Aşa să iasă stricarea, răutatea, de la Maria/Din oasele ei, din trupul ei, din corpul ei/S-o uzneşti, s-o potoleşti/Cum se potoleşte vântul şi pământul/Aşa să se potolească răutatea de la Maria".
"E boli între boli, după vânt"
Despre descântece ştie multe poveşti şi mamaia Tudora, ghidul meu în Iepureşti. Are 85 de ani, împliniţi în septembrie, şi e vioaie ca un titirez. Subţire la trup şi ageră la minte, nu-i chip s-o opreşti din vorbă, atunci când se porneşte. "Pe timpuri, lumea se ducea mai mult la vraci, că la vraci era mai sănătate!" Vraciul ştia să repare bolile pricinuite de vârtejuri: "Am ieşit într-o noapte din casă, pe la 4, şi-a dat un vârtej, că l-am simţit pe clanţa uşii, acolo...
Şi mi s-au umflat picioarele, cât ou', cât pumnu', aicea, de la genunchi în jos! Că e boli între boli, după vânt! Şi m-am dus la Copaci, mi-a descântat cineva şi seara m-am pus în albie şi m-am scăldat: mi-am pus în cap apa şi buruienile şi mi-am luat altă cămaşă. Şi dimineaţa n-am mai avut nimic pe mine. Nimic, nimic!". Cum e cu vârtejul?
"Vârteju' e un vânt... Când mergi pe drum şi vezi un vârtej, şi te-a apucat, ăla e boală! Şi mă învăţasem să mă duc la Copaci, că erau femei de descântau. Da' tot satu' făcea aşa. Cum simţeai ceva, cum te umflai... <> , <> . Că la doctori dacă te duci şi nu e de doctori, nu-ţi trece, să ştii!".
"Dac-o fi de fetiţă..."
Dat fiind c-a tot umblat pe la vraci şi babe care descântau, mamaia ştie şi ea sumedenie de vorbe de leac. Nu le foloseşte, dar le-a prins aşa, pe parcursul timpului. "Astea nu se spune ca să înveţi, astea ce prinzi din mers. Cu deochiu', cum era:
Dac-o fi de fetiţă/Să-i cadă codiţa/Dac-o fi de băiat/Să i se umfle puţa/Dac-o fi de bărbat/Să i se umfle boaşili/Dac-o fi de femeie/Să i se umfle ţâţili.
Şi mai ştie un descântec mamaia Tudora:
"Tu, boală/Pleacă, nu mai sta/Boii popii, plecaţi, plecaţi/Peste mări, peste ţări, peste oceane/Şi lăsaţi pe om curat/Cum l-a lăsat Maica Precista./Unde cocoşu' nu cântă/Unde lupu' nu urlă/Unde câinele nu latră/Să vă faceţi casă/Să vă faceţi masă/Şi-acolo să vă strângeţi/Toate relele, toţi boii popii/Să-l lăsaţi pe om curat, luminat/Cum l-a lăsat Maica Domnului...".
Articole pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
