EXCLUSIV Strategia care ar transforma Armata Română într-o forță și i-ar descuraja pe ruși
0Într-o analiză pentru „Adevărul”, generalul (r) Dan Grecu trage un semnal de alarmă în privința ritmului în care se modernizează Armata Română și vine cu câteva soluții, unele inspirate din Polonia. Problema efectivelor este la fel de stringentă ca și cea de dotare, dar lucrurile se mișcă prea lent.
Tot mai multe state europene încep să ia în serios riscurile ce țin de o ipotetică escaladare a războiului din Ucraina și încearcă să se pregătească, pentru a descuraja politica agresivă a Federației Ruse.
Exemplu de succes - Polonia
Polonia este, în acest moment, campioană. Guvernul de la Varșovia a decis să aloce 4% din bugetul țării pentru apărare și a investit enorm în tehnică militară nouă. Nu în ultimul rând, polonezii sunt pe cale să rezolve și problemele de efectiv ale armatei, după ce în urmă cu mai puțin de 10 ani aveau mai puțini militari activi decât are acum România.
Kyiv Post notează, într-o analiză semnată de Casey Christie, că Polonia are a treia cea mai numeroasă armată dintre statele NATO.
„Mișcările recente ale Poloniei, inclusiv un acord de 12 miliarde de dolari pentru achiziționarea a 96 de elicoptere de atac Apache din SUA, împreună cu investițiile în tancuri Abrams, rachete Patriot și avioane F-35, demonstrează un angajament serios de a-și consolida capacitățile militare”, notează autorul. Franța și Marea Britanie, cele două mari forțe ale Europei, în ciuda capacităților lor militare semnificative, rămân în urmă angajamentului Poloniei, mai spune sursa citată.
Polonia și România, esențiale pentru flancul de estic al NATO
Dacă Polonia și România constituie poate cele mai importante state de pe flancul de Est al NATO, între cele două părți există o serie de diferențe. La fel cum partea de nord a flancului, care cuprinde Polonia, este mult mai solid decât cel sudic, unde se află România, Varșovia se află cu câțiva pași în fața Bucureștiului și în ce privește deciziile. De altfel, polonezii au rezolvat în mare și problemele de efectiv militar, ceea ce România nu poate decât să spere.
Generalul (r) Dan Grecu spune că România e obligată să rezolve și această problemă ce ține direct de strategia de apărare. Astfel, dacă România a început deja să investească în ultimii ani în sisteme Patriot, în HIMARS, obuziere, blindate și tancuri, resursa umană a fost mult timp lăsată pe ultimul plan.
În opinia sa, ideal ar fi ca România să reintroducă serviciul militar obligatoriu, însă este clar că acest lucru nu se poate întâmpla peste noapte. Pentru că, așa cum armele sunt inutile fără militari care să le folosească, o creștere prea bruscă a numărului de soldați ar ridica problema înarmării lor, în condițiile în care multe dintre comenzile de arme și tehnologie militară făcute de România vor ajunge în țară abia în următorii ani.
Cea mai mare problemă este, spune generalul Dan Grecu, că tendința de diminuare progresivă a rezervei de militari, ca urmare a suspendării serviciului militar obligatoriu, s-a accelerat.
În atare situație, problema stringentă este rezerva operațională sau altfel spus îmbătrânirea celor care formează așa numita rezervă voluntară, adică oamenii care au efectuat stagiul militar obligatoriu până în 2007. Media de vârstă este una îngrijorătoare - 48 de ani, iar situația s-ar putea agrava, în condițiile în care militarii aflați în rezervă ies din evidențele oficiale odată cu împlinirea vârstei de 55 de ani, respectiv 62, în cazul ofițerilor.
În prezent, conform cifrelor oficiale, Armata României are un efectiv de aproximativ 80.000 de persoane, dintre care 70.000 militari şi 10.000 civili. Lor li se adaugă aproximativ 55.000 de rezerviști. Înaintea renunțării la serviciul militar obligatoriu, trupele române aveau un efectiv de 350.000 de militari.
„Eu aș reintroduce serviciul militar obligatoriu, dar sunt conșient că aici sunt mai multe probleme. În momentul în care tai ceva, e ca la croitor. Dacă ai tăiat înainte să măsori, s-a dus, rămâne pantalonul scurt. Așa e și în situația asta, bineînțeles mult mai importantă decât un exemplul ce l-am dat. Noi nu am interzis serviciul militar obligatoriu, l-am suspendat prin lege. Dar știu că să-l introducem acum din nou ar fi foarte greu și vedem că se opune și opinia publică. Cum să-i mai convingi tu pe generația Z sau cum se numesc ei acum, cât de important e să-și apere țara atâta timp cât prin educație n-ai făcut până acum absolut nimic pentru asta? Ba chiar din contră, copiii ăștia aud peste tot doar cât de aiurea e să fii român, ce fraieri sunt românii și ce grozavi sunt alții. Noțiunea de patriotism a dispărut, pentru unii e ceva rușinos să fii patriot. Pentru că mulți confundă patriotismul cu naționalismul fanatic. Și atunci există doar patru variante”, spune generalul.
Patru variante din care putem alege
Prima variantă e și cea mai simplă, dar și cea mai periculoasă. Inactivitatea și lipsa oricărei reacții ar fi catastrofală.
„Varianta patru, care e de fapt prima, e să nu faci nimic, ceea ce pentru România este absolut normal. Adică o lași așa cum e. Varianta a doua, care am spus că este foarte puțin posibilă în condițiile date, este să reintroduci brusc serviciul militar obligatoriu pe o anumită durată de timp. Și ajungem la varianta trei, care deja se aplică și nu este o variantă rea, dar care nu are, cel puțin deocamdată și din punctul meu de vedere, eficiența dorită. Mă refer la serviciul militar voluntar pentru o perioadă relativ scurtă. În fiecare an, Ministerul Apărării Naționale recrutează tineri pentru serviciul voluntar. Ofițeri, subofițeri, soldați și gradați profesionisti. Programul a început prost, dar în timp s-a mai perfecționat, au apărut condiții noi, așa că acum este relativ mulțumitor, în sensul că a început să crească interesul tinerilor pentru armată”, mai spune generalul Grecu.
Un proiect amânat de 8 ani
A patra soluție despre care vorbește generalul este luată în calcul, iar de mai mulți ani există un proiect special. Ea ține tot de un serviciu militar voluntar, dar cu o durată de pregătire mult mai lungă.
„Varianta 4 este de vreo 8 ani de zile pusă într-un proiect, care se numește Serviciu Militar Voluntar, adică tinerii interesați să facă o pregătire militară voluntară, nu serviciu militar obligatoriu. Deci e vorba de un serviciu voluntar extins pe parcursul a trei până la șase luni, în funcție de specialitate, în care oamenii să deprindă tainele armatei, să fie plătiți pentru perioada asta. Se vorbea de 3-4 salarii medii pe economie și să rămână în evidență armatei”, mai spune generalul Grecu.
Ultimele două variante ar fi optime, în termeni realiști, consideră generalul Grecu.
„Eu zic că variantele 3 și 4 ar putea să dea roade, dar cu condiția ca pentru varianta 3 timpul de instruire și serviciu pe timpul contractului să fie extins. Adică pregătirea să fie dusă undeva la 60 de zile, mă refer la pregătirea inițială, iar serviciul să fie dus la măcar 20-25 de zile lucrătoare, nu 15 de zile”, subliniază generalul Grecu.
Modelul polonez sau cel inspirat de „Gărzile Patriotice”
Complementar, România ar trebui să ia în calcule și o altă variantă. Și nu ar fi o noutate absolută, pentru că aceasta a mai existat înainte de 1990.
„Aș spune și că mai există încă o variantă, dar este o variantă complementară, așa am numit-o eu, ca România să urmeze alte exemple, iar aici mă refer la cel al balticilor, polonezilor, ba chiar și a britanicilor și chiar a ungurilor. Asta ar însemna să se rediscute și să reînființeze formațiunile teritoriale. Ar fi ceva asemănător cu gărzile patriotice înființate de Nicolae Ceaușescu. Da, niște grăzi patriotice cu studii superioare. Noi, mă refer la Asociația Ofițerilor Români în Rezervă, am propus-o tuturor elementelor capabile de a lua o decizie, de la stat major, general, până la președintele României, dar nu ne-a băgat nimeni în seamă”, mai spune generalul.
Aici, el dă tot exemplul polonez. Începând din 2016, la doi ani după ce Federația Rusă a anexat Crimeea, polonezii au făcut o primă mutare. Astfel, Guvernul de la Varșovia a decis înființare așa numitelor trupe teritoriale. Aceste forțe teritoriale, în caz de mobilizare, acționează independent și local, în cele 16 voievodate ale țării. Fiecare dintre ele are o brigadă teritorială, excepția fiind Masovian, cu capitala Varşovia, care are două brigăzi.
Fiecare brigadă are patru batalioane de infanterie uşoară, iar membrii săi execută o pregătire de 30 de zile pe an, în exerciţii comune cu celelalte categorii de forţe, care sunt formate din militari activi, rezervişti şi voluntari.
„Vreau să spun că Polonia are 18 brigăzi, ceea ce se poate face și în România fără niciun fel de probleme la nivel județ sau regional. Polonezii au spus că vor atrage cam 50.000 de oameni, înțeleg că au atras deja peste 40.000. Cum Polonia are populație dublă față de România, noi ne-am putea gândi pentru început la vreo 20.000, în timp poate și la 30.000. Aici depinde de cât vrea statul, adică cât s-ar decide în urma unor analize serioase”, punctează generalul Grecu.
Ce ne împiedică să trecem la fapte
El este convins că acest proiect este unul realizabil și spune că ar veni ca o mănușă să supliniască efectivele de militari profesioniști și de rezerviști.
„Principiul de recrutare ar fi teritorial, doar nu-l iei pe cel din Cluj sau Timiș și să-l duci la Tulcea, ci va fi local. Sigur că există un impediment major: banii. Dar cred că în situația dată va trebui să ne gândim serios ce suntem dispuși să facem pentru a ne asigura securitatea. Pentru că da, NATO ne apără, dar până când vin trupele din alte țări trebuie să fim și noi capabili să o facem, măcar să rezistăm un timp. Asta nu înseamnă că mâine vin rușii sau mai știu ce catastrofă. Personal nu cred că va fi un război, dar e o vorbă pe care am mai spus-o, trebuie să fim pregătiți pentru război dacă vrem pace. Aici este vorba despre principiile de descurajare, nu să fim amenințători cu rușii sau cu mai eu știu eu cine”, încheie generalul Dan Grecu.
Nici polonezii nu au fost întotdeauna campioni
Dacă Polonia este azi campioană europeană la alocarea fondurilor pentru apărare, cu mai puțin de un deceniu în urmă lucrurile nu stăteau deloc așa. Deustsche Welle scria în 2017 despre marile probleme cu care se confrunta Varșovia. Pe atunci, Armata Poloniei număra 90.000 de soldați, față de aproape 250.000, cât are azi. Atunci, polonezii eșuau cu licitația pentru 50 de elicoptere franco-britanice Airbus, iar criticile erau acerbe. Situația de atunci din Polonia amintește într-o anumită măsură de ceea ce s-a întâmplat în 2023 în România, când statul român a anulat licitația pentru corvete, neglijând nevoia de înzestrare a Forțelor Navale Române.
Și tot în 2017, o partea a societății poloneze respingea proiectul cerut cu insistență de armata țării - înființarea trupelor apărării teritoriale (WOT). Potrivit Deutsche Welle, acestea ar trebui să sporească capacitatea de reacție a armatei în cazul invadării teritoriului polonez, după ce, în 2010, Polonia anulase obligativitatea efectuării stagiului militar. Între timp, guvernele care s-au succedat la Varșovia au înțeles importanța proiectului și l-au dus la capăt. În România, însă, deocamdată nu îl dorește nimeni.
Cine e generalul Dan Grecu
Generalul Dan Grecu este unul dintre cei mai apreciați generali români, iar în perioada în care era activ a fost decorat de americani atât în Irak cât și în Afganistan. Actualmente prim-vicepreședinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, Dan Grecu are studii în Canada, Belgia și Italia și e doctor în științe militare și informații.
A fost șef al Echipei Naționale la Comandamentul Central American pentru operațiile din Irak și Afganistan, dar și observator militar în Misiunea ONU din Etiopia și Eritreea și șef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan.
De-a lungul timpului, generalul Dan Grecu a fost recompensat cu ordine și medalii naționale și internaționale și a fost decorat chiar de SUA. Astfel, el a fost decorat cu Medalia pentru merite deosebite a Forțelor Terestre ale SUA (US Army Commedation Medal), Medalia ONU cu semnul „2 silver” pentru misiunea UNMEE și medalia NATO pentru operații ,,non article five”. Pe plan național, principalele distincții primite de general sunt Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler și de ofițer, Medalia „Virtutea Militară” în grad de cavaler, medaliile onorifice pentru 15, 20 și 25 de ani de serviciu, Emblemele de Onoare ale Armatei României, Ministerului Apărării Naționale, Statului Major General, Statului Major al Forțelor Terestre și Statului Major al Forțelor Aeriene.
Se încarcă comentariile...
