„Ce asomare? Tăiem porcul ca străbunicii“

Loredana a fost urcată pe porc ca să crească mare şi puternică

Când vine vorba de sacrificarea grăsunului din bătătură, ţăranii au un singur gând: să-şi ascută cât mai bine cuţitele. Nici prin minte nu le trece românilor să ia în seamă ideile europenilor, alea cu porcii anesteziaţi înainte de tăiere. Spun oamenii că bucatele n-ar mai avea acelaşi gust.

CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO

Cioban cu două sute de oi şi capre, din localitatea doljeană Galicea Mare, Dorin Buşu s-a hotărât să facă Ignatul cu vreo câteva zile înaintea Crăciunului. Altfel, Creţa, femeia lui, nu are timp să pregătească toba şi cârnaţii.

Greul îl duse întâi Creţa, căci pe umerii ei a picat sarcina de a hrăni animalele din bătătură, printre care şi scroafa Steluţa. O crescu mai bine de un an şi jumătate cu găleţi pline-ochi cu boabe, uroaie şi zăr, iar când scroafa ajunse la aproape 300 de kilograme, deciseră că este numai bună de pus pe masa de Crăciun.

Pentru că-s multe guri de hrănit, mai luară şi-un viţel, şi să te ţii muncă. Nea Doru îşi adună neamurile acasă şi se puse pe treabă. De scroafă ţinu şi el, şi feciorul său Sorin, văru' Mărin Cocioabă şi ginerele Cosmin. E nevoie de bărbaţi zdraveni să pui jos namila de animal. Cu o singură lovitură de cuţit, animalul se prăbuşi. Nea Mărin, de 54 de ani, a devenit specialist după ce a tăiat mai bine de 100 de porci. După ce-l trântiră pe pământul aburind, puseră mâna pe câţiva baloţi de paie, înveliră porcul cu ele şi-ncinseră un foc de toată isprava.

Pârlit, curăţat şi tămâiat

Bătrânul Nică, socrul ciobanului Buşu, fugea de colo colo, ba să ardă coceni şi lemne sub ceaunele pline-ochi cu apă, ba să-i dea o mână de ajutor nepotului la pârlirea porcului. Şi până să-l cureţe ei bine, că deh, animalul fusese bine hrănit, Creţa scoase o masă-n curte şi îi omeni cu o ţuică de prună fiartă cu boabe de piper, cu lipie coaptă-n sobă, cu brânză de oi, închegată-n luna mai, murături dulci-acrişoare şi un castron plin cu varză murată, stropită cu ulei.

Şi se cinstiră întâi rumenii Doru şi Mărin, iar în urma lor feciorii, care dădeau zor cu tinereţe să nu cumva să rămână în urma tatălui şi unchiului. Nu uitau însă să mai întoarcă de pe-o parte pe alta animalul, ca să îl pârlească bine. „De-acu-nainte trebe să mă las de sportul ăsta. Să-nveţe fiu-meu, că e în putere!", zise mândru Buşu, cu obrajii roşii de la dogoarea focului de paie.

Roboteau pe lângă ei Gigel şi Tudorel, ajutoare de nădejde şi la stână, tineri de-ai casei de pe vremea când nici nu le mijiseră mustăţile. Şi cum se dezgheţau ei aşa cu o cană cu ţuică, intră pe poartă şi naşul Catana, tot Mărin, că doar e un nume care îi reprezintă pe olteni. Odată pârlit, se puseră pe porc cu o perie şi un cuţit, dădură la o parte părul ars şi frecară şoriciul cu sare mare ca să rămână fin ca-n palmă.

Creţa tămâie apoi animalul, „ca să se ducă toate relele, că tot l-am dat dracu' tot anul, că neastâmpărat a mai fost", explică femeia, în timp ce plimbă bobul de tămâie peste animal.

Loredana luă sănătate de la Steluţa

Când erau copii, făceau multe trăsnăi în ziua Ignatului, căci atunci porcul se tăia chiar în Ajunul Crăciunului. Nu le uită nici azi, ba chiar se asigură că le „comit" la fel de frumos ca atunci. Nu li se prea îndemână de data asta, căci finuţa lor de nici doi anişori se puse pe plâns când o luară pe sus şi o urcară pe porc, urându-i să se facă mare şi puternică. Fătuca nu ştie, dar aşa au pomenit din strămoşi. Bătrânele spun că puterea animalului se transmite celui care îl încalecă. Creţa îi făcu repede o cruce pe frunte cu sângele scroafei, ca să fie rumenă în obrăjori şi să pocnească de sănătate.

Ţăranii, amuzaţi de asomare

Naşul Catana, priceput măcelar de vreo 40 de ani încoace, despică urechile şi decupă cu mare precizie şuncile. Şi, halcă după halcă, toate acoperiră în cele din urmă o masă din verandă, aceeaşi pe care fac peste an sute de kilograme de brânză.

Aruncară o mână de carne într-o pungă şi cât ai zice „peşte" o duseră la veterinar, ca să o ştie numai bună de prăjit la ceaun.

Creţa puse mălai într-un ceaun, iar în altul bucăţi zdravene de carne. Bărbaţii încinseră grătarul, iar când se făcură toate, se-ntinse masă mare. Venise vremea pentru pomana porcului. Şi după ce îşi potoliră şi pofta, şi foamea, se puseră pe făcut cârnaţi, caltaboşi şi tobă, urmând să pregătească şuncile pentru afumătoare.

În tot satul nu există niciun asomator. Nici la ei, nici în alte localităţi din Dolj. Mai mult, ţăranii nici nu vor să audă.

„E cea mai mare bucurie să vezi porcul jos!", spuse nea Mărin Cocioabă, când trebui să îşi dea cu părerea despre cum cred europenii că ar trebui să sacrifice porcul. Iar naşul Catana îl completă, susţinut şi de unchiul lui Buşu, Gheorghe Aniţa, care se apropie de 70 de ani: „Şi 40 de ani să treacă şi ţăranul tot cum ştie el îşi taie porcul. Ce asomare? Nu s-a pomenit la noi de aşa ceva. Îl tăiem cum am învăţat de la străbunici. Altfel, ce gust ar mai avea bucatele?".

CE ESTE ASOMAREA

Asomarea, potrivit normativelor europene în vigoare, reprezintă anestezierea animalelor înainte de sacrificare. Pentru porcine, asomarea se face fie cu un cleşte electric prins de ceafă, conectat la curentul electric, fie cu pistolul cu cartuşe captive. După ce îi dispare reflexul cornean, porcul se înjunghie, apoi se bagă în opăritor cu apă fierbinte, între 62 şi 65 de grade C. Veterinarii sunt singurii care au voie să folosească pistoalele pentru asomare.

Amenzi pentru tăierea în stradă

Tăiatul porcilor pe domeniul public este interzis la Târgu-Mureş, iar cei prinşi făcând acest lucru sunt sancţionaţi drastic. Amenda aplicată de Poliţia Comunitară pentru tăiatul porcului între blocuri se ridică la 300 de lei. De asemenea, cei care nu respectă interdicţia pot fi amendaţi şi de către Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), cu suma de 20.000 de lei. În judeţul Mureş vor fi tăiaţi în luna decembrie circa 50.000 de porci, iar potrivit statisticilor DSVSA în gospodăriile mureşenilor sunt în prezent 90.000 de porci. În judeţul Mureş, 500 de măcelari de ocazie au primit lecţii despre asomare. Valeriu Rusu

Ţăranii închiriază tradiţia

Normele sanitar-veterinare nu permit comercializarea cărnii de porc decât în spaţiile special amenajate din pieţe sau în măcelării. Sătenii preferă totuşi să taie porcul în mod tradiţional, iar Direcţia Sanitar Veterinară (DSV) acceptă acest lucru. „Oamenii pot să sacrifice animalul tradiţional, dar se recomandă asomarea", a spus directorul delegat al DSV Timiş, Daniela Tămaş.

La Remetea, localitate aflată la câţiva kilometri de Timişoara, au rămas câţiva tradiţionalişti care cresc în continuare animale. Ionel Murariu este unul dintre ei. Bărbatul îşi oferă casa şi „dotările" celor care vor să îşi taie porcul în mod tradiţional. „Am vândut unul la cineva din oraş. Numai l-a înjunghiat aici. Cine vrea să îl taie pot să-i fac focul la cazanul cu apă, îi pun la dispoziţie masa, cuţitele, paie şi cântar dacă au nevoie", a spus Murariu. Acesta nu a fixat un preţ, spune că ar fi dispus să-i ajute doar pe oamenii de la oraş, dar ar fi mulţumit ca pentru deranj să primească 50 de lei.

Reprezentanţii Direcţiei Sanitar Veterinare spun că se acceptă tăierea porcului „la vecin", dar numai pentru consum propriu. Când afacerea devine un mic abator, nu se mai acceptă.

CITEŞTE AICI DETALII DESPRE ULTIMA MODĂ DE TĂIAT PORCUL ÎN BANAT