Ambasadorul Germaniei la Bucureşti: Este nevoie de „stabilitatea sistemului, transparenţă, predictibilitate“  VIDEO

Ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt Foto: Sever Gheorghe

Ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, a vorbit, într-un interviu acordat „Adevărul Live“, despre modul în care este percepută România de către Germania şi de către companiile germane prezente în România, despre condiţiile necesare pentru ca relaţiile româno-germane să se dezvolte, dar şi despre implicaţiile alegerilor din Germania la nivelul Europei.

Ne îndreptăm spre un eveniment politic foarte important. Pe 24 septembrie, Germania va vota. Care este atmosfera în Germania? Îşi concentrează germanii întreaga atenţie asupra campaniei electorale?

Vă mulţumesc foarte mult pentru interesul pentru această dată foarte importantă. Şi, după cum spuneaţi deja, o dată importantă nu doar pentru Germania, ci şi pentru partenerii din Europa şi nu numai. După alte câteva alegeri importante pe care le-am avut în cursul anului, permiteţi-mi să spun că, deşi aceia care urmăresc sondajele de opinie din Germania ar putea avea deja o idee despre cine ar putea fi următorul cancelar al Germaniei, acestea sunt totuşi alegeri foarte, foarte interesante. Din mai multe motive. Există multe persoane, în special în rândul tinerilor, care nu s-au decis încă. Astfel că multe decizii se vor lua în acea zi. Din acest punct de vedere, atmosfera este interesantă. 

Şi mai există o trăsătură care iese în evidenţă. În general, se poate spune, iar asta este valabil pentru alegerile din multe ţări, că alegerile sunt dominate de chestiunile interne - teme sociale, salariul minim etc. Acestea, pe fondul multiplelor crize din Europa din ultimii ani - începând cu criza din Ucraina, relaţiile tot mai dificile cu Rusia, fenomenul terorismului în oraşele noastre mari, în Europa, chestiunea migraţiei şi toate implicaţiile sale la nivelul securităţii, până la criza recentă referitoare la Coreea de Nord - au dus la mutarea atenţiei, în rândul electoratului, pe problemele internaţionale. Acum este vorba despre aceste provocări, despre răspunsurile noastre la întrebarea cum putem asigura stabilitatea într-o lume care pentru mulţi pare că şi-a pierdut echilibrul.

Totuşi, Germania are câteva probleme. Desigur, îi merge foarte bine din punct de vedere economic. Este cea mai mare economie din Uniunea Europeană. Care sunt îngrijorările germanilor şi cum sunt reflectate aceste subiecte în campania electorală?

Este o întrebare interesantă. Ceea ce tocmai spuneam despre concentrarea atenţiei pe teme internaţionale nu înseamnă, desigur, că nu există alte îngrijorări, în zone mai puţin dezvoltate din Germania. Astfel de diferenţe de dezvoltare nu sunt doar o chestiune est-vest. Aşa că întrebarea interesantă ar fi cum se vor traduce acestea în ziua alegerilor. În ultimii patru ani am avut aşa-numita mare coaliţie, care, în general, este destul de agreată de germani, pentru că asigură multă stabilitate, cum spuneam atât de mult căutată în acest moment, şi a fost caracterizată de o cooperare foarte constructivă între cele două mari partide. 

Dar în perioada unei astfel de mari coaliţii apare oarecum sentimentul lipsei unei opoziţii relevante, sentimentul de stagnare în anumite chestiuni, poate în rândurile tinerilor, care nu-şi văd toate îngrijorările reprezentate. Aşa că va fi foarte interesant să vedem cum vor vota. Şi dacă partidele mai mici vor fi suficient de puternice pentru întoarcerea la modelul pe care l-am cunoscut în trecut - o coaliţie guvernamentală între un partid mare şi unul sau mai multe mai mici.

Dar ne-am putea aştepta din nou la o mare coaliţie în Germania?

Cum spuneam, va fi un pic o chestiune de aritmetică. O preferinţă unanimă le este în comun tuturor partidelor politice din Germania, aceea de a evita o nouă mare coaliţie. Desigur, o mare coaliţie rămâne o posibilitate. Dar există un sentiment general, din considerentele pe care le-am menţionat, că un guvern format din partide care să permită o opoziţie puternică ar fi sănătos pentru sistemul parlamentar din ţara noastră. Alegătorii vor decide ce opţiune este posibilă.

Prezenţa la vot este foarte importantă în procesul electoral. Participarea la vot a fost întotdeauna mare în Germania. Între 70 şi 80%. Mai mare decât în alte ţări, în special ţări din Europa de Est. Şi aş dori să vă întreb care este secretul. Ţine de educaţia civică? De partide, politicieni, de politicile lor?

Cred că acel cuvânt-cheie pe care tocmai l-aţi menţionat este educaţia civică sau o înţelegere generală a faptului că trebuie să mergi să votezi dacă vrei să ai ceva de spus cu privire la ce se întâmplă. Va depinde dacă votanţii, în special cei tineri, vor simţi că pot avea un cuvânt de spus, că pot avea un impact. De aceea, cum spuneam şi la început, sper foarte mult că aceste mize vor fi percepute mai ales de electoratul tânăr ca fiind suficient de relevante pentru a merge să voteze. Am speranţa că vom avea cel puţin procentajul pe care l-am avut înainte, poate, având în vedere relevanţa subiectelor despre care am vorbit, chiar o participare uşor mai mare decât în urmă cu patru ani. 

Credeţi că tânara generaţie este conştientă de problemele pe care Germania le are şi de problemele internaţionale?

Da. Cred asta cu tărie. Ştiţi, în afară de discuţiile politice oficiale de la televizor, înaintea alegerilor, au existat formate foarte interesante în care atât cancelarul Merkel, cât şi rivalul ei social-democrat, domnul Schulz, au participat la forumuri, în care, graţie tehnologiei digitale, tânăra generaţie a putut pune întrebări prin aceste mijloace moderne şi asta a arătat, cel puţin din câte am văzut eu, o foarte puternică preocupare.

După campania pentru alegerile prezidenţiale de anul trecut din Statele Unite, atacurile cibernetice şi ştirile false au devenit preocupări majore şi pentru guvernele europene. Şi pentru Germania. Cum tratează autorităţile germane aceste chestiuni?

Această problemă are două aspecte: un aspect mai mult tehnic şi cum te protejezi de un astfel de atac, din punct de vedere tehnic, în ceea ce priveşte securitatea informaţiilor şi cea a canalelor de informaţii. Şi cred că pot spune că am învăţat lecţii din exemplele pe care le-aţi menţionat şi nu anticipez probleme şi pericole majore din acest punct de vedere. Dar cea mai importantă chestiune este cea de substanţă. Şi am vorbit despre educaţia civică şi atitudinea generală. Avem un sistem specific german, foarte puternic, de presă liberă şi radio-televiziune publică, în care mass-media publice sunt finanţate de stat, dar sunt în totalitate independente. Astfel, acest tip de media a contribuit în mare măsură la crearea acestei atmosfere de informaţii obiective cu privire la toate aspectele. Într-un fel, creează un corp sănătos, care poate reacţiona la atacuri de acel tip. Ştiţi, dacă sistemul dumneavoastră imunitar este puternic, este mai puţin probabil să fiţi atacat de virusuri, la propriu şi la figurat.

Aşadar sunteţi optimist?

În această chestiune sunt destul de optimist că nu ne vom confrunta cu o problemă majoră.

S-ar putea spune că alegerile din Germania nu se referă doar la cine va deveni următorul cancelar. Rezultatele vor influenţa şi modul în care va arăta în viitor Uniunea Europeană. Ne putem aştepta la o schimbare în politica externă a Germaniei, în special în ceea ce priveşte ţările din Europa de Est?

Există această afirmaţie amuzantă făcută de Mark Twain: „previziunile sunt dificil de făcut, mai ales atunci când ai de-a face cu viitorul“. Dar lăsaţi-mă să fiu clar cu privire la un lucru. Vă asigur că referitor la toţi parametrii de politică externă – relaţii transatlantice, angajament în Europa, puternica prietenie cu România – nu va exista nicio schimbare cu noul guvern. Avem un singur partid, aşa-numitul AfD (Alternativa pentru Germania), care este în afara spectrului proeuropean, dar este absolut sigur că nu va fi un partener de coaliţie pentru celelalte partide. Ar putea, din motivele despre care am vorbit, să intre în Bundestag (Parlamentul Germaniei, n. red.), dar nu va avea un cuvânt de spus privind politicile noului guvern. Astfel că, din toate punctele de vedere, noul guvern va continua pe liniile celor precedente şi va încerca să joace pe cât de bine posibil acest rol în întărirea Europei şi în rezolvarea problemelor ce trebuie rezolvate în viitorul apropiat, mai ales în lumina Brexitului.

Referitor la modul în care va arăta în viitor Uniunea Europeană - credeţi că ne îndreptăm spre o Europă cu două viteze? Sau cu mai multe viteze?

Ştiu că acest concept de Europă cu două viteze nu este tocmai agreat în România şi, sincer să fiu, nici eu personal nu îl agreez prea mult pentru că nu este exact. Creează acest sentiment că ar putea fi două tabere, un fel de separare, fără o suprapunere. Iar aşa ceva nu poate să fie, nu trebuie să fie şi nu va fi. 

Pe de altă parte, cred că este corect să spunem că există în multe privinţe o Europă cu mai multe viteze, în sensul că există o Zonă Euro, un spaţiu Schengen, pot exista grupări şi privind alte chestiuni şi nu consider asta ca fiind ceva rău, ci mai degrabă un element de dinamism în cadrul Uniunii Europene, cu o condiţie - aceste grupuri trebuie să fie, în principiu, deschise pentru ceilalţi membri, nu trebuie să fie îndreptate împotriva intereselor celorlalte grupuri. Dacă este aşa, ele pot încuraja dinamica şi să joace un rol util. Aşadar, din aceste două motive, cred că acest concept de „mai multe viteze“ trebuie explicat. Dacă este înţeles corect, nu este o problemă, ci dimpotrivă.

Vă aşteptaţi ca România să fie parte din Zona Euro în câţiva ani? Şi parte din spaţiul Schengen?

Cred că ministrul dumneavoastră de Externe a menţionat de curând o dată, la conferinţa ambasadorilor. În principiu, aş aplica aici ceea ce spuneam mai devreme - aceste formate sunt deschise partenerilor imediat ce condiţiile sunt îndeplinite şi interesul a fost deja clar exprimat. 

Marcăm anul acesta 25 de ani de la semnarea Tratatului de Prietenie Româno-Germană. Ce s-a realizat până acum şi ce rămâne de făcut?

Înainte de toate, lăsaţi-mă să spun că aceasta este, cu adevărat, o dată foarte importantă pentru noi. Analizăm cu atenţie ce s-a realizat într-o perioadă de un sfert de secol, în contextul unui tratat care a fost semnat în 1992, la doar doi ani de la căderea Cortinei de Fier şi a Zidului Berlinului. Şi pentru mine, ca reprezentant al Germaniei în România, este extrem de satisfăcător să văd că relaţiile noastre au înflorit cu adevărat şi s-au dezvoltat pe toate planurile, la toate nivelurile. 

La nivel politic, avem o relaţie excelentă de prietenie, la nivel economic suntem cel mai mare partener comercial al României, unii dintre cei mai importanţi investitori. Un sentiment general că numai cerul este limita, odată ce toate condiţiile în ţară sunt îndeplinite; companiile noastre se află aici pe termen lung, oferă locuri de muncă, livrează tehnologie, creează un spaţiu high-tech în România. Nu toată lumea ştie cât de mult a devenit România, şi prin intermediul investiţiilor germane, un spaţiu de producţie de înaltă tehnologie.

Să nu uităm de relaţiile culturale precum şi de elementul crucial reprezentat de minoritatea germană, care a fost la momentul respectiv în centrul tratatului şi încă joacă un rol important. Poate că sunt mai puţin numeroşi, dar gândiţi-vă la faptul că şcolile cu predare în limba germană de la Sibiu, Braşov, Timişoara sunt foarte căutate acum de părinţii români, de elevi, de întreaga populaţie, aşadar contribuie la sistemul educaţional în sens larg. Aş putea continua, dar este foarte satisfăcător să vezi că toată lumea este în această stare - „haideţi să mergem mai departe, vrem să facem mai mult“.

Tocmai din acest motiv voiam să vă întreb dacă se pot face îmbunătăţiri. Germania este principalul partener comercial al României, dar am putea face mai mult?

Absolut. Aş da două răspunsuri la această întrebare. Unul este mai general. De ce avem nevoie? La toate nivelurile - politic, economic etc. În primul rând, de stabilitatea sistemului, de transparenţă, de predictibilitate. Nu este foarte dificil, în special când companiile sunt acolo, sunt pregătite. Asta este ceea ce au nevoie. Au nevoie de un cadru de lucru în care pot fi încrezătoare, de procesul de reformă, de întărirea statului de drept, de lupta împotriva corupţiei. Poate că acest aspect nu este la fel de important pentru companiile care lucrează după modelul „hit and run“ - vând ceva şi pleacă. Dar companiile noastre sunt aici pe termen lung. Sunt aici pentru a construi o relaţie. Pentru ele, asta contează.

Şi aş evidenţia, pe de altă parte, două zone care au devenit din ce în ce mai relevante: una este forţa de muncă, forţa de muncă calificată. Aceasta este într-o anumită măsură o consecinţă a succesului, pentru că în multe dintre centrele importante pe care le-am menţionat - Cluj, Braşov, Timişoara - există o competiţie puternică pentru această forţă de muncă între companiile germane şi companii internaţionale. Aşadar, ea trebuie extinsă. Piaţa muncii trebuie liberalizată şi un element la care am dori să contribuim constă în extinderea unui program-pilot de succes în zona instruirii vocaţionale. Avem acest concept de învăţământ dual-vocaţional. Al doilea element este infrastructura, în special îmbunătăţirea infrastructurii de transport la nivelul ţării. Ar fi un puternic declanşator pentru o mai mare dezvoltare în viitor, pe care toată lumea este gata să o asigure.

Sunt companiile germane optimiste cu privire la viitor? Cum li se pare România?

Ultimele sondaje în rândul companiilor noastre au arătat un uşor grad de îngrijorare, pe fondul unei atitudini în general foarte pozitive privind România. Companiile au crescut în ultimii ani şi cred că pot spune că, pe termen lung, nu vor cădea la prima pală de vânt. Dar analizează situaţia şi, cum am spus, au nevoie de stabilitate, transparenţă, predictibilitate privind următorii paşi. Aş spune că multe depind de semnalele corecte transmise de guvernul român. 

În legătură cu aceasta, aş vrea să vă întreb cum vedeţi reforma justiţiei din România?

Aţi remarcat, probabil, că ne-am numărat printre cele câteva ambasade, desigur au fost mai multe voci decât atât, care au exprimat anumite îngrijorări referitoare la ultimele propuneri ale ministrului de Justiţie. Am fost criticaţi, în parte, pe motiv că am vrea să suprimăm discuţiile pe marginea acestui subiect. Dar lăsaţi-mă să vă spun că nu este cazul. Suntem printre partenerii care sunt conştienţi de faptul că este nevoie de ajustări ale sistemului de justiţie, iar  propunerile ministrului de Justiţie au conţinut multe astfel de ajustări, cerute de Curtea Constituţională sau au fost rezonabile. Noi, din contră, am pledat pentru un dialog larg, deschis, transparent, viu între toţi actorii relevanţi. 

Îngrijorarea noastră, şi cred că îngrijorarea majorităţii vocilor critice, este direcţionată spre miezul acestor propuneri - cum vom asigura independenţa sistemului judiciar în întregimea sa, pe cea a judecătorilor şi procurorilor, precum şi balanţa puterii între actorii politici majori, inclusiv preşedintele. Şi aici vreau să punctez ceva. Aşa ceva nu poţi decide, cred eu, la nivel abstract. Dacă căutăm, vom găsi diferite exemple de sisteme în întreaga lume. Dar, în cele din urmă, trebuie să ţinem cont de practica încetăţenită în ţara respectivă. 

Noi credem că sistemul de întărire a statului de drept, a procesului de reformă de până acum a furnizat în ultimii ani o poveste de succes pentru România şi a generat încredere mai ales în rândul partenerilor europeni, dar şi a altor parteneri internaţionali, ceea ce se reflectă în mare măsură şi în ultimul raport MCV (Mecanismul de Verificare şi Cooperare, n. red.) al Uniunii Europene, în care a început să se vorbească deja despre încheierea acestuia în lumina succesului din trecut. 

Noi am susţinut mereu România pe această cale, noi ne considerăm un partener al României în această năzuinţă a sa, în special în contextul primei preşedinţii a României a Consiliului UE, în 2019, care reprezintă o dată importantă.

Astfel, exprimând anumite îngrijorări, reacţionăm, ca un adevărat prieten care nu se sfieşte să dea o mână de ajutor în acest sens. Întrebarea mea finală, care se adresează unora dintre  critici, este: Ce fel de prieten vă doriţi, în cele din urmă? Unul care să spună „da“, care nu face altceva decât să aprobe totul, deşi poate nu este convins că este întotdeauna direcţia bună de urmat,  sau mai degrabă unul care să puncteze aceste aspecte şi să ofere o mână de ajutor la ajustarea lor. Mie personal îmi plac cei din urmă. Cred că doar ei sunt prieteni în adevăratul sens al cuvântului.

Aţi ajuns în România la începutul acestui an. Cum percepeţi ţara noastră? V-a impresionat ceva în mod deosebit?

Iubesc această ţară. Am călătorit în prima jumătate a acestui an destul de mult în toate scopurile - întâlniri cu cluburi economice, am fost în vizită în şcoli, la marea Întâlnire a saşilor, din vară, de la Sibiu. Aş putea continua. Este un loc fascinant pentru mine, atât în sensul multor frumuseţi - naturale, arhitecturale etc. ale ţării, dar şi în sensul mandatului politic, care simt că reprezintă o provocare foarte pozitivă. Am vorbit despre aniversarea a 25 de ani de la semnarea Tratatului de Prietenie Româno-German. Trebuie să vă spun că îl percep în conexiune foarte strânsă cu un alt jubileu - 10 ani de când România este în Uniunea Europeană. Principiul după care mă ghidez este de a le vedea în ansamblu.

Relaţia noastră una foarte atât de bună şi bazată pe încredere. Nu trebuie doar să facem ceea ce este bine unii pentru alţii, ci trebuie să ne unim forţele pentru a consolida cu adevărat Europa, să oferim un input constructiv pentru chestiunile urgente care trebuie rezolvate, în special după Brexit. Prima preşedinţie română a Consiliului UE va fi în prima jumătate a anului 2019, când se aşteaptă închiderea dosarului Brexit. 

Cred că, atât din punct de vedere oficial, la nivel politic, cât şi la nivel personal, este un post fascinant şi sunt încântat că mi s-a oferit această şansă de a face tot ceea ce pot eu mai bine pentru a contribui la obiectivele noastre comune.