Opinia specialistului:O amintire fericită din comunism

1 iunie, la fel ca 1 mai sau ca 8 martie, reprezintă de fapt o formă de supravieţuire a memoriei comuniste fericite.

Oamenii găsesc în zilele noastre tot felul de răspunsuri la nevoia de sacru. La concertul AC/DC, de pildă, oamenii s-au dus  cu zecile de mii, cum s-ar fi dus cândva la o mesă publică.

Sărbătoarea e probabil acum mai puţin importantă decât era în urmă cu doua decenii. Între timp s-a modificat substanţial modul în care ne raportăm la copii. În loc să îi răsfăţăm o dată pe an, acum o facem mult mai des. La fel ca în Occident, copiii au devenit obiectul unui cult, sunt divinizaţi. Orice împrejurare în care un copil este rănit e privită drept o crimă, o chestiune extrem de gravă.

Nici nu ştiu dacă mai avem nevoie de o sărbătoare a copiilor, din alte motive decât de marketing. Am şi observat, eu însumi fiind tatăl unui copil destul de mic, că şi preşcolarii încep să devină ţintă a reclamelor. Probabil că nu a fost atins nici pe departe un maximum privind marke­tingul.

Copiii noştri ar putea pierde partea visătoare şi liberă a copilăriei pe care am trăit-o noi, prin „Cireşarii" sau „Racheta Albă".  Dar copilăria are întotdeauna forţa de a se reinventa şi tocmai la asta vom asista probabil în următorii ani. Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Copilului a fost stabilită în 1925, la Geneva,  la o Conferinţă Mondială.

Prin declaraţia adoptată atunci, cele 54 de ţări participante se angajau să prevină sărăcia şi să asigure educaţia copiilor. Fiecare stat a desemnat o zi, cea mai populară fiind  1 iunie,  sărbătorită în 21 de ţări.