Noile grupări teroriste, rămăşiţe ale Al Qaeda care au renunţat la planurile de atac împotriva Statelor Unite

Reţeaua Al Qaeda a încetat să fie o ameninţare în sine, dar rămâne un sol fertil pentru dezvoltarea altor grupări de „jihadişti” FOTO: Shutterstock

Una dintre problemele ridicate în campania prezidenţilă se concretizează prin întrebarea tacită:  La 11 ani de la declanşarea războiului împotriva terorismului, ce fel de ameninţare mai reprezintă Al Qaeda pentru Statelor Unite ale Americii?

La ultima dezbatere prezidenţială desfăşurată săptămâna trecută, cei doi candidaţii au dezbătut problema terorismului şi riscurile pe care le ridică asupra Statelor Unite. În timp ce preşedintele democrat Barack Obama a amintit de triumful implementării atacurilor cu drone, dar şi de reuşita uciderii celui mai vânat terorist din lume, Osama bin Laden, republicanul Mitt Romney a lansat avertismente sumbre referitoare la pericolul pe care îl ridică islamiştii tot mai influenţi într-un Orient Mijlociu tot mai ostil Occidentului.

În mare, amândoi au dreptate, comentează publicaţia americană „The New York Times”.

Reţeaua teroristă Al Qaeda, care a organizat atacurile de la 11 septembrie 2001 avându-şi bazele în Afganistan şi Pakistan, mai degrabă se târâie decât funcţionează. Zeci de lideri ai grupării au fost ucişi de când Barack Obama s-a instalat la Casa Albă, iar cei care au rămas în viaţa nu dau semne că ar pune la cale ceva măreţ pentru Al Qaeda şi catastrofal pentru SUA.

Însă, în acelaşi timp, adepţi ai jihadului, unii identificându-se cu Al Qaeda, înfloresc în Africa şi în Orientul Mijlociu, unde haosul Primăverii Arabe le-a deschis calea către o mai bună organizare. De altfel, moartea ambasadorului SUA Christopher Stevens din Libia, în timpul unul asalt al „jihadiştilor” comis la consulatul de la Benghazi, a cultivat, în opinia publică americană, sămânţa unei noi forme de islamism ultraconservator ostil Occidentului.

Există, totuşi, o diferenţă importantă: majoritatea noilor adepţi ai jihadului are planuri locale şi prea puţini aspiră să lovească Statele Unite, cum a făcut Osama bin Laden prin Al Qaeda. Aceşti „jihadişti” pot interfera cu interesele americane de pe Glob, cum se întâmplă în prezent în Siria, unde infiltrarea lor în rândul rebelilor, care luptă împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad, a zădărnicit eforturile americanilor de a susţine revolta populară. Dar de aici până la afirmaţia că aceşti radicalişti pun la cale un atac covârşitor asupra SUA este cale lungă.

„Din multe puncte de vedere, ne-am întors la situaţia de dinainte de 11 septembrie”, susţine Brian Fishman, cercetător pe contraterorism la New America Foundation. „Practic, sunt jihadişti care au planuri de acţiune la nivel naţional, chiar dacă menţin retorica anti-americană specifică Al Qaeda”, adăugă Fishman.

În timp ce grupările locale au putut profita pe termen scurt de turbulenţele din timpul Primăverii Arabe, tot acestea au avut de suferit de pe urma schimbărilor ideologice care le pot îngreuna procesul de recrutare de noi adepţi. Protestele au dus la prăbuşirea dictaturilor din Tunisia şi din Egipt, iar Statele Unite au fost mereu de partea schimbării în revoltelor din Libia şi din Yemen.

Ideea de a ataca Statele Unite, a fost mereu nepopulară printre islamiştii radicali, al căror principal obiectiv era înlocuirea propriilor lor forme de guvernare cu teocraţii. Conceptul a devenit şi mai puţin popular după atacurile de la 11 septembrie, când Osama bin Laden şi adepţii săi au fost daţi afară din sanctuarul lor din Afghanistan.

În ultimii ani, grupările afiliate Al Qaeda din Irak şi Arabia Saudită au deteriorat imaginea organizaţiei după ce au ucis un număr considerabil de musulmani, în ciuda faptului că au curmat vieţile multor sodaţi americani, mai ales în Irak.

Ceea ce a reuşit să pastreze Al Qaeda este latura mistică, legenda unui grup restrâns de luptători care înfruntă un imperiu aplicându-i o lovitură devastatoare. Acest mit este, în continuare, foarte atractiv, chiar şi pentru insugenţii care nu sunt de acord cu metodele Al Qaeda şi cu faptul că reţeaua se concentrează pe atacarea Statelor Unite.

Ultimii ani au fost prolifici pentru micile mişcări „jihadiste” ale căror scopuri diferă, însă, de cele ale „organizaţiei-mamă”. În Nigeria, grupul Boko Haram a ucis mii de oameni încercând să răstoarne guvernul şi să stabilească un stat islamic. Este, totodată, o luptă a sectelor, membrii Boko Haram atacându-i pe creştini şi arzându-le bisericile.

Noii adepţi ai jihadului au reuşit să preia controlul asupra vastului nord al ţării africane Mali, după cum însuşi republicanul Mitt Romney a atras atenţia în ultima dezbatere, şi au legături cu grupări mai vechi afiliate Al Qaeda care s-au extins pe fondul conflictului civil din Algeria, din anii '90. Deşi noii „jihadişti” sunt bine înarmaţi şi periculoşi, acţionează mai degrabă din instincte criminale decât ideologice, concetrându-se pe răpiri şi de trafic de stupefiante. Tot aceşti islamişti radicali şi-au consolidat puterea în peninsula Sinai din Egipt, la o aruncătură de băţ de graniţa cu Israelul.

La un moment dat, în timpul dezbaterii prezidenţiale, Romney a sugerat că aceste ameninţări ar fi asociate cu Frăţia Musulmană, aflată la putere în Egipt. Potrivit „The New York Times”, numeroşi analişti au descris astfel de afirmaţii cu mesaje ascunse ca fiind „contraproductive”, pentru că distrug diferenţele – şi aşa neclare – între potenţialii aliaţi ai SUA care susţin că-şi doresc democraţie şi respectarea drepturilor civile, cum este cazul Frăţiei Musulmane, şi alte mişcări islamiste care consideră aceste principii eretice.

„Încă există tendinţa de a vorbi despre inamici folosind cuvinte mari, asociind unii cu ceilalţi, pentru că te face să arăţi mai dur”, explică Fishman, de la New America Foundation. „De fapt, face exact contrariul, pentru că pun într-un con de umbră diferenţele care ar trebuie să fie, în realitate, nucleul tuturor eforturilor de contraterorism.”

Cea mai periculoasă grupare Al Qaeda, din perspectivă americană, este cea din Yemen, căci a încercat în repetate rânduri să pună bombe în avione care efectuau curse aeriene în SUA. Acolo, la fel ca în Afganistan şi Pakistan, dronele şi-au îndeplinit rolul distrugător, ucigând numeroşi lideri, printre care şi pe clericul Anwar al-Awlaki, născut în Statele Unite. „Jihadiştii” au preluat controlul asupra teritoriilor vaste din sudul Yemenului, anul trecut, în timp ce guvernul yemenit era preocupat de protestele de stradă din capitala Sana'a. Totuşi, „ultima generaţie” de adepţi ai jihadului au fost înlăturaţi în iunie, cu ajutorul armatei americane.

Însă, realităţile politice care au inspirat organizaţia teroristă a lui Bin Laden sunt valabile şi astăzi, printre acestea numărându-se şi susţinerea acordată de SUA Israelului şi statelor din Golful Persic, deşi – în opinia musulmanilor ultraconservatori - Washingtonul nu este „vrednic” de aşa ceva. Soldaţii americani încă mai luptă în Afganstan, iar talibanii, care au găzduit liderii reţelei Al Qaeda în anii '90, şi-ar putea consolida puterea după retragerea totală a trupelor SUA de pe teritoriul afgan.

Al Qaeda „nu a fost niciodată o mişcară de masă, ci întotdeauna s-a vrut a fi avangarda. Aşadar, chiar şi cu prima generaţie de lideri exterminată, este foarte dificil să declarăm mişcarea moartă”, conchide Bernard Haykel, profesor specializat pe studii orientale de la Universitatea Princeton.