De la nevoie la influenţă: de ce cred atât de mulţi oameni în teorii ale conspiraţiei

2020 a fost unul abundent în teorii ale conspiraţiei în care a proliferat mişcarea QAnon referitoare la statul profund infiltrat de pedofili, s-au răspândit idei fanteziste despre pandemie cum că virusul e cauzat de reţelele 5G şi Bill Gates plantează microcipuri prin vaccinuri şi a culminat cu mitul furtului alegerilor ce a declanşat invazia Capitoliului, relatează Slate într-un articol despre motivaţiile din spatele teoriilor.

Convingerile nu sunt unele obscure, limitate la o mână de oameni excentrici: 27% dintre americani cred că e posibil ca oamenii să fie microcipaţi prin vaccinuri, 33% dintre republicani sunt convinşi că teoria QAnon cu privire la elitele din statul profund este „în mare parte adevărată”, iar 36% dintre votanţii înregistraţi spun că au existat fraude electorale cu impact asupra rezultatului scrutinului.

Teoriile conspiraţiile se nasc în contexte de frică, anxietate, neîncredere, incertitudine şi sentimente de neputinţă, iar americanii au avut destule surse pentru acestea în ultimii ani legate de nesiguranţa locului de muncă, mobilitate socială, avans tehnologic şi tulburări sociale rasiale. Apoi anul 2020 a adus o pandemie, recesiune economică, proteste de stradă pe scară largă şi un scrutin contestat îndârjit.

Pentru cei care simt că lucrurile au scăpat de sub control o narativă explicativă şi o comunitate de oameni cu aceleaşi convingeri sunt o eliberare liniştitoare de griji.

Cine sunt cei care apelează la teorii ale conspiraţiei? Nu este o chestiune de ignoranţă sau prostie. Deşi sunt mai răspândite printre cei cu niveluri inferioare de educaţie, ele sunt crezute şi de cei educaţi - de pildă, teoria că oamenii puternici au plănuit o epidemie. 38% dintre cei care nu au terminat un liceu, 24% din absolvenţii de colegiu şi 15% din cei cu studii postuniversitare spun că este „probabil” sau „în mod cert” adevărată.

Nu este nicio chestiune de politică, deşi sunt studii care au arătat că cei cu vederi conservatoare sunt mai vulnerabili la teorii ale conspiraţiei decât cei cu vederi liberale. Un sondaj efectuat imediat după scrutinul din 2012 a descoperit că 34% dintre alegătorii republicani şi 15% dintre cei democraţi credeau că o elită globală secretă cu o agendă globalistă vor să instaureze un regim mondial autoritar.

Pe de altă parte, cei cu vederi politice radicale - de stânga sau de dreapta - sunt mai susceptibili la teorii ale consipraţiei decât moderaţii de fiecare parte.

Gândirea conspiraţionistă nu este specific americană, cum o arată exemple recente din Canada, Marea Britanie, Austria, Italia, Malaysia, Brazilia şi Nigeria, printre alte ţări.

Asemenea credinţe au la bază un amestec de trăsături de personalitate -niveluri ridicate de anxietate independent de surse externe de stres, o nevoie ridicată de control asupra mediului şi de certitudine subiectivă, asociată cu o toleranţă scăzută la ambiguitate.

Aceste persoane tind să aibă atitudini negative faţă de autoritate, să se simtă înstrăinaţi de sistemul politic şi să considere lumea modernă de neînţeles. Simpatizanţii teoriilor conspiraţiei sunt de multe ori suspicioşi şi neîncrezători şi se gândesc că ceilalţi complotează împotriva lor. De asemenea, se luptă cu sentimente de furie, resentimente, dar şi cu frica. Au o stimă de sine mai scăzută decât alţii şi o nevoie mai mare de validare externă. Totodată, vor să se simtă unici şi speciali şi au o nevoie puternică să facă parte dintr-un grup exclusivist.

Frecvent, credinţele în teorii ale consipraţiei sunt însoţite de cele în fenomene paranormale, scepticism cu privire la cunoaşterea ştiinţifică şi o gândire analitică slabă. De asemenea, tendinţa de a crede în teorii ale conspiraţiei se asociază cu religiozitatea, în special la oamenii pentru care o viziune religioasă asupra lumii este importantă.

Acestea nu sunt însă trăsături psihologice specifice celor care ajung să creadă în aceste teorii, ci doar factori de vulnerabilitate.

Teorii ale conspiraţiei se nasc nu doar când se potrivesc unor trăsături de personalitate, ci şi când împlinesc nevoi psihologice şi ideologice. Astfel, oamenii sunt supuşi iluziilor şi amăgirilor, care sunt diferite de simple erori de judecată sau de cunoaştere .

În domeniul ştiinţific există mereu posibilităţi de eroare care, în cele din urmă, sunt infirmate. Pe de altă parte, tenacitatea credinţei la adepţi ai teoriilor conspiraţiei în faţa faptelor sugerează că aceste convingeri nu sunt simple interpretări alternative, ci provin din ceea ce îşi doresc oamenii la nivel conştient sau inconştient, şi anume din ceea ce psihologia cognitivă numeşte „raţionament motivat”.

Se poate vorbi de următoarele motivaţii ce dau naştere acestor dorinţe. Ar putea fi o strădanie de „protejare sau amplificare a viziunii politice despre lume”, dar şi viziunii despre propria persoană, în măsura în care sentimentele de furie, neîncredere şi frică nasc ruşine, resentimente, invidie şi vină.

Astfel, pentru a înlătura aceste sentimente, o persoană le proiectează asupra celorlalţi, iar o teorie a conspiraţiei serveşte pentru a explica sentimentele neplăcute.

Psihologii sociali vorbesc de o eroare cognitivă care există la toţi oamenii, şi anume „greşeala fundamentală de atribuire” - tendinţa de a crede că sentimentele şi acţiunile sunt rezultatul unor situaţii şi evenimente din exterior care nu pot fi controlate, în timp ce, dimpotrivă, explicăm comportamentele altora prin factori interni precum personalitate sau intenţii.

Astfel, de pildă, frica nerecunoscută de îmbolnăvire de COVID poate deveni teama că alţii fabrică sau exagerează o pandemie în scopuri ascunse.

Odată ce a prins contur, indiferent de provenienţă, adepţii ei par că au devenit imuni la orice dovezi care ar infirma-o. Are la bază o tendinţă cognitivă pe care o au toţi oamenii şi care a fost numită „eroare de confirmare” - şi anume confirmarea unor convingeri deja existente. Pe de altă parte, reţelele sociale, care uşurează sarcina de a găsi informaţii de susţinere a oricăror convingeri şi care, în plus, oferă şi oportunitatea de a găsi persoane cu aceeaşi gândire, creează ceea ce psihiatrii numesc „bias de confirmare pe steroizi”.

Apoi oamenii sunt predispuşi să fie consistenţi în convingeri şi valori pentru a evita „disonanţa cognitivă” - sentimentul de disconfort creat atunci când informaţiile nu se potrivesc cu sistemul de credinţe şi oamenii ar trebui să renunţe ori la vechea narativă, ori să găsească o cale de a discredita noile date pentru a menţine coerenţa internă. Pot fi găsite motive de a nu acorda credit noilor dovezi sau să fie interpretate faptele în conformitate cu teoria drept dovezi ale propriei idei.

Teoriile conspiraţiei pot deveni de neinfirmat şi din cauza unor figuri de autoritate care împărtăşesc aceeaşi teorie. Este exemplul lui Donald Trump care a dat naştere la ceea ce jurnalistul şi scriitorul britanic James Meek a numit „un spaţiu alternativ de gândire politică închis în sine” 

Prin urmare, loialitatea faţă de Trump a devenit o identitate socială pentru mulţi oameni, în aşa fel încât nu mai e vorba de un atac asupra loialităţii faţă de preşedinte să-l contrazici, ci un pericol la adresa propriei identităţi.

În acelaşi timp, Trump a exploatat o neîncredere crescândă faţă de instituţii. Încrederea în mass-media mainstream s-a diminuat de la un vârf de 72 de procente post-Watergate - la 32% azi. Doar 35% dintre americani spun că îşi pun multă încredere în ceea ce spun oamenii de ştiinţă ca fiind fidel şi fiabil.

Parţial, valul de neîncredere a fost inoculat deliberat, scrie Slate, exemplificând prin industria combustibilor fosili - care a publicat studii ce au stârnit confuzie în dezbaterea privind schimbările climatice - giganţii farmaceutici care au ascuns informaţii nefavorabile despre siguranţa şi eficacitatea vaccinului, şi numirea de către Trump a mediei „fake news”.

Asta în contextul în care în loc să fie folosite ca arme împotriva teoriilor conspiraţiei, educaţia şi informarea au devenit ele însele ţinte ale lor.

Anumite teorii ale conspiraţiei nu pot fi trecute cu vederea. Credinţa răspândită cum că asasinul lu John F. Kennedy a avut complici este probabil una relativ inofensivă, însă altele pot determina oamenii să acţioneze, cum nasc şi alte convingeri cu consecinţe sociale negative.

Credinţa în una sau mai multe teorii ale conspiraţiei este asociată cu o acceptare mai mare a comportamentelor violente, refuzul de vaccinare a copiilor şi opoziţia la acţiuni de răspuns la schimbările climatice. În contextul crizei sanitare curente, cei tinzând să creadă în teorii ale conspiraţiei legate de virus sunt mai susceptibil să nu poarte măşti şi să nu respecte distanţarea socială.

Aceste teorii sunt cu atât mai periculoase cu cât susţinute larg de oameni influenţi, cu audienţe largi, cei aflaţi în poziţii de putere sau politicieni.