Rusia post-Putin: scenarii despre cum s-ar putea raporta Occidentul la un nou lider la Kremlin

O luptă shakespeariană pentru putere, lideri regionali scăpați de sub control și un arsenal nuclear drept pârghie politică sunt o parte dintre scenariile imaginate de analiști, diplomați și oficiali europeni pentru o lume post-Putin, relatează Politico.

Regimul lui Putin a devenit tot mai dictatorial FOTO SHUTTERSTOCK

„Voi fi prudent să speculez prea larg cu privire la situația politică internă din Rusia”, a spus recent secretarul general al NATO Jens Stoltenberg când a fost întrebat despre cum se pregătește alianța pentru momentul în care Putin va pleca din funcție.

El a indicat însă că NATO se pregătește pentru toate scenariile în ceea ce privește Ucraina și sprijinul de care va avea nevoie această țară invadată de Rusia.

Consensul printre analiști, foști diplomați și actuali oficiali europeni este însă că tranziția va aduce cu sine numeroase probleme, susceptibile să stârnească tensiuni printre aliați. Cât de mult ar trebui să se implice în procesul de succesiune? Cum ar trebui procedat în cazul în care o republică din Rusia ar decide să se rupă de Rusia? Ce fel de relații ar trebui să fie stabilite cu un potențial succesor al lui Putin?

„Ar trebui să uităm de orice fel de iluzii referitoare la ceea ce ar urma, că ar fi din start o democrație”, a observat Laurie Bristow, fost ambasador britanic în Rusia, care prezice vremuri dificile pentru o Rusie după Putin.

Lupte tumultoase pentru succesiune

Pentru moment, Putin se află într-o poziție sigură: este încă la butoanele aparatului de stat, iar comandanții militari îi duc la îndeplinire ordinele sângeroase referitoare la purtarea războiului din Ucraina, scrie Politico.

Totuși, caracterul precar al invaziei sale i-a slăbit întrucâtva poziția în Rusia și a adâncit nesiguranța cu privire la cine ar putea fi succesorul său și cum ar putea avea loc transferul de putere.

„Pentru a gestiona o succesiune stabilă atunci când va veni momentul - care, în mintea lui Putin, va fi ales de el - atunci e nevoie de un grad ridicat de consens al elitelor", crede Bristow, care a fost trimisul Regatului Unit la Moscova (2016 – 2020).

Din punctul său de vedere, odată cu războiul din Ucraina, a apărut o fisură în acest consens, creând condiții pentru competiții de putere la Kremlin.

Aceste lupte pentru putere pot deveni rapid shakespeariene sau nemiloase precum în „Games of Thrones”, spune William Alberque, fost director al centrului pentru controlul armamentului din cadrul NATO.

Potrivit lui Alexander Vershbow, fost oficial NATO, cel mai probabil scenariu ar rămâne o „tranziție lină” pornind de la cercul intim al lui Putin, deși există teren pentru tulburare internă și situația ar putea deveni imprevizibilă, așa cum de altfel este de așteptat într-un regim politic autoritarist cu accente de dictatură.

Pârghia oferită de arsenalul nuclear

Rusia posedă cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume, în timp ce viziunea predominantă privind puterea sa globală se referă la acest armament. Perioadele de incertitudine politică favorizează apelul la simboluri ale puterii în calitate de pârghii politice. O situație care ar aduce în prim-plan autoritatea responsabilă de armele nucleare: Direcția Principală 12 (GUMO).

„Există posibilitatea reală să izbucnească o competiție mortală – una de a introduce persoane care încearcă să mobilizeze diferite părți ale armatei - în special Direcția a 12-a, cea care controlează arsenalul nuclear al Rusiei”, spune Alberque, fost director al centrului pentru controlul armamentului din cadrul NATO.

Regiuni rebele

În calitate de conducător al celei mai mari țări din lume, ce se întinde din regiunea Caucaz până în cea arctică, Putin pare să-și extindă strânsoarea despotică asupra tuturor acestor întinderi vaste. Doar că există republici din Rusia slab conectate cu Moscova ai căror lideri ar putea fi suficient de ambițioși încât să profite de vidul de putere.

Cu toate că analiștii prevăd o Federație Rusă care ar rămâne integră în mare parte, ei admit că Kremlinul este de mult timp bântuit de temeri de destrămare. Printre scenariile imaginate de Alberque, în prezent director la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, sunt acelea în care actualul lider cecen, Ramzan Kadîrov, ar putea fie să ia partea uneia dintre facțiunile concurente de la Kremlin, fie să decidă să separe Cecenia de Rusia și să caute să obțină propria putere regională.

Reluarea dezbaterii privind resetarea relațiilor cu Rusia

Dezbaterile guvernelor occidentale referitoare la viitoarea politică față de Rusia vor începe cu adevărat abia odată cu instaurarea unui nou lider în fruntea Rusiei, notează Politico.

Unii oficiali, în special cei din țările vestice, ar putea vedea o nouă oportunitate de a da din nou restart relațiilor cu Rusia. Este ceea au făcut SUA în timpul administrației Obama și Germania ani de zile, prin politica sa de angajare economică, ca în cele din urmă să declare un punct de cotitură istoric în atitudinea față de Rusia după invazia în Ucraina.

Dar țările flancului estic al NATO ar putea argumenta că Rusia a dovedit că nu se poate schimba, astfel că ar fi bine ca alianța să-și păstreze postura asertivă adoptată pe parcursul războiului din Ucraina.

Este punctul de vedere exprimat pentru Politico de ministrul polonez al apărării Mariusz Błaszczak, care a argumentat că Rusia este aceeași condusă de un țar, de un secretar general al partidului comunist și de Vladimir Putin.

„Ceea ce este important din perspectiva noastră este să izolăm Rusia”, a adăugat el.

Jānis Garisons, secretar de stat leton, a subliniat că Putin a încarcerat deja opozanți ai regimului - și posibili viitori lideri - precum Alecsei Navalnîi – ceea ce a creat situația în care mai mulți adepți ai liniei dure sunt gata să intre în cursă.

Singurele persoane care îl critică și care nu sunt încă în închisoare „sunt din aripa dreaptă", a spus Garisons.

„Nu ar trebui să devenim victimele unei junte sau ale unui grup de oameni care ies să pretindă că vor o resetare", a observat Ben Hodges, fost comandant al armatei americane din Europa, când de fapt ei nu se deosebesc de vechiul regim.

O diferență importantă este că Europa este în prezent mai puțin dependentă economic de Moscova, eliminând în mare măsură un stimulent cheie pentru reluarea unor relații comerciale strânse.

„Am parcurs un drum lung pentru a nu mai cumpăra de la Rusia", a declarat un diplomat de rang înalt din UE, care a vorbit sub rezerva anonimatului. „Ar mai rămâne doar problema armelor nucleare - dar aceasta se va pune în mare parte cu americanii."