Cum a murit diplomația Rusiei

În anii care au precedat invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, diplomații și-au pierdut autoritatea, rolul lor s-a redus la un ecou al retoricii agresive a Kremlinului.

Secția BBC în limba rusă i-a întrebat pe foști diplomați, precum și pe foști oficiali de la Kremlin și Casei Albă, cum a eșuat diplomația rusă.

În octombrie 2021, subsecretarul de stat al SUA, Victoria Nuland, a mers la o întâlnire la Ministerul rus de externe, la Moscova. Omul din fața ei era ministrul adjunct de externe al Rusiei Serghei Riabkov, pe care Nuland îl cunoștea de zeci de ani și cu care se înțelegea mereu.

Omologii americani ai lui Ribakov l-au văzut ca pe un negociator practic și calm - cineva cu care puteau vorbi chiar și atunci când relația celor două țări s-a deteriorat.

De data aceasta, lucrurile au stat altfel.

Riabkov a citit poziția oficială a Moscovei dintr-o foaie de hârtie și a rezistat încercărilor doamnei Nuland de a începe o discuție. Nuland a fost șocată, spun două persoane care au discutat cu ea despre incident.

„Roboți cu hârtii”

Victoria Nuland l-a descris pe Riabkov și pe unul dintre colegii săi drept „roboți cu hârtii”. (Departamentul de Stat a refuzat să comenteze incidentul).

Iar în afara sălii de negocieri, diplomații ruși foloseau un limbaj din ce în ce mai nediplomatic.

„Scuipăm pe sancțiunile occidentale”.

"Lasă-mă să vorbesc. Altfel, vei auzi cu adevarat de ce sunt capabile rachetele rusești Grad."

Toate acestea sunt citate de la oameni care au ocupat funcții în Ministerul rus al Afacerilor Externe în ultimii ani.

Cum s-a ajuns aici?

Un nou Război Rece!

S-ar putea să fie greu de imaginat acum, că Putin însuși a declarat pentru BBC în 2000 că „Rusia este pregătită să coopereze cu NATO... până la aderarea la alianță”.

„Nu îmi pot imagina țara izolată de Europa”, adăuga el.

Pe atunci, la începutul președinției sale, Putin era dornic să construiască legături cu Occidentul, a declarat pentru BBC un fost oficial înalt de la Kremlin.

Diplomații ruși au fost o parte cheie a echipei lui Putin, ajutând la rezolvarea disputelor teritoriale cu China și Norvegia, conducând discuții privind o cooperare mai profundă cu țările europene și asigurând o tranziție pașnică după revoluția din Georgia.

Diplomații au devenit inutili pentru Putin

Dar, pe măsură ce Putin a devenit mai puternic și mai experimentat, a devenit din ce în ce mai convins că are toate răspunsurile și că diplomații sunt inutili, spune Aleksander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia, care trăiește în exil la Berlin.

Primul semnal că începe un nou Război Rece a venit în 2007, cu un discurs rostit de Putin, la Conferința de Securitate de la München.

Într-o diatribă de 30 de minute, el a acuzat țările occidentale că încearcă să construiască o lume unipolară. Diplomații Rusiei i-au urmat exemplul. Un an mai târziu, când Rusia a invadat Georgia, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, l-a înjurat pe omologul său din Marea Britanie, David Miliband și l-a întrebat: „Cine ești tu să-mi dai lecții?”

Oficialii occidentali încă credeau că merită să încerce să lucreze cu Rusia. În 2009, Lavrov și secretarul de stat american de atunci Hillary Clinton au apăsat, simbolic, un „buton de resetare” al relațiilor, iar cele două țări păreau să meargă pe calea cooperării - în special în probleme de securitate.

Dar, în curând, pentru oficialii americani a devenit evident că omologii lor ruși pur și simplu repetau papagalic părerile anti-occidentale tot accentuate ale lui Putin, spune Ben Rhodes, consilier adjunct pentru securitate națională al fostului președinte american Barack Obama.

Rhodes își amintește că președintele Obama a luat micul dejun cu Putin în 2009, acompaniat de o orchestră populară. El spune că Putin a fost mai interesat să-și prezinte viziunea asupra lumii decât să discute despre cooperare și că liderul rus l-a învinuit pe predecesorul lui Obama, George W Bush, pentru că a trădat Rusia.

Pe măsură ce Primăvara Arabă, implicarea SUA în Libia și protestele rusești de stradă au avut loc în 2011 și 2012, Putin a decis că diplomația nu îl va duce nicăieri, spune Rhodes.

„Cu privire la anumite probleme – în special Ucraina – am avut impresia că diplomații nu au deloc o influență prea mare”, spune Rhodes.

De exemplu, când Lavrov a fost numit ministru de externe în urmă cu aproape 20 de ani, avea „o perspectivă internațională și propria sa poziție”, a declarat pentru BBC un fost înalt oficial de la Kremlin.

Kremlinul obișnuia să-l consulte chiar și atunci când știa că ar putea avea o viziune diferită de președintele Putin, spune Gabuev.

Dar când trupele au fost trimise în Ucraina în 2022, Lavrov a aflat doar cu câteva ore înainte de începerea războiului, potrivit Financial Times.

Andrei Kelin, ambasadorul Moscovei în Marea Britanie, respinge ideea că diplomații ruși și-au pierdut influența. El a lucrat pe relația cu țările occidentale de-a lungul carierei sale diplomatice.

Într-un interviu acordat BBC, el a refuzat să admită că fie Moscova, fie diplomații individuali poartă vreo responsabilitate pentru colapsul relațiilor cu Occidentul.

„Nu noi suntem cei care distrugem”, a spus el. „Avem probleme cu regimul de la Kiev. Nu putem face nimic în privința asta”.

El spune că războiul din Ucraina este „o continuare a diplomației prin alte mijloace”.

Diplomația ca spectacol

Pe măsură ce diplomații au devenit din ce în ce mai puțin influenți, ei și-au îndreptat atenția înapoi spre Rusia. Maria Zaharova, care a devenit purtătorul de cuvânt al MAE rus în 2015, este un simbol al acestui nou capitol.

„Înaintea ei, diplomații s-au comportat ca niște diplomați, vorbind cu expresii rafinate”, spune Boris Bondarev, singurul diplomat care a avut curajul să i se opună lui Putin deschis după invadarea Ucrainei și care a demisionat în semn de protest față de război și a fugit în Elveția.

Dar odată cu sosirea Mariei Zaharova, briefing-urile ministerului de externe au devenit un spectacol. Zaharova a țipat adesea la reporterii care i-au adresat întrebări dificile și a răspuns criticilor din alte țări cu insulte.

Colegii ei diplomați merg pe aceeași cale. Bondarev, care a lucrat pentru misiunea Moscovei la ONU la Geneva, își amintește de o întâlnire în care Rusia a blocat toate inițiativele propuse, determinând colegii din Elveția să se plângă.

"Le-au spus: Ei bine, care este problema? Suntem o mare putere, iar voi sunteți doar Elveția!" „Aceasta este diplomația rusă acum”, spune el.

Scopul: impresionarea rușilor de acasă

Această abordare a avut ca scop impresionarea rușilor acasă, spune analistul de politică externe Gabuev.

Dar un public țintă și mai important pentru diplomați îl reprezintă propriii șefi, potrivit lui Bondarev. Telegramele oficiale trimise la Moscova după întâlnirile din străinătate sunt axate pe cât de pasional au apărat diplomații interesele țării, explică el.

Un mesaj tipic, după el, ar fi ceva de genul: "Chiar i-am dat gata! Am apărat eroic interesele rusești, iar occidentalii nu au putut face nimic și au dat înapoi!"

Dacă toată lumea scrie despre „punerea occidentalilor la locul lor” și tu scrii că „ai obținut un consens”, vei fi privit cu dispreț, spune el.

Bondarev își amintește de o cină la Geneva în ianuarie 2022, când Riabkov, adjunctul ministrului rus de Externe, s-a întâlnit cu oficiali americani. Primul secretar de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman, a sperat să evite invazia Ucrainei prin negocieri în al 11-lea ceas.

„A fost îngrozitor”, spune Bondarev. „Americanii au spus: Hai să negociem”. Și, în schimb, Riabkov începe să strige: "Avem nevoie de Ucraina! Nu vom merge nicăieri fără Ucraina! Luați-vă toate lucrurile și întoarceți-vă la granițele NATO din 1997!" Sherman este o doamnă de fier, dar cred că până și ei i-a căzut maxilarul la asta.

„Riabkov a fost întotdeauna foarte politicos și foarte drăguț în timpul întâlnirilor. Și acum dădea cu pumnul în masă și spunea prostii”.

De menționat că, în ultimii ani, tonul diplomatic s-a schimbat și în alte țări, deși la scară mai mică.

SUA nu pot pocni din degete și nu pot pune capăt acestui război

După un an și jumătate de război, există vreo speranță că diplomația ar putea ajuta la încheierea luptei?

Majoritatea oamenilor cu care a vorbit BBC cred că este foarte puțin probabil. De obicei, 95% din munca diplomaților înseamnă „întâlniri neoficiale și cafea”, explică Bondarev. Astfel de contacte au scăzut foarte mult, spune el - nu mai sunt multe de vorbit.

Mai devreme sau mai târziu, dialogul va trebui să aibă loc, spune analistul RAND, Samuel Charap. Singura alternativă la negocieri este „victoria absolută” și este puțin probabil ca Kievul sau Moscova să reușească acest lucru pe câmpul de luptă, susține el.

Dar nu se așteaptă ca discuțiile să aibă loc în curând. „Putin s-a schimbat destul de dramatic de când se află la putere”, spune el. „Și sincer, nu știu dacă va fi dispus să se angajeze.”

Autoritățile ucrainene se plâng că Rusia oferă din nou ultimatumuri în loc de compromisuri, cum ar fi ca Ucraina să accepte anexarea teritoriilor ocupate. Kievul nu are intenția de a negocia în astfel de condiții, iar aliații săi occidentali susțin public această decizie.

Nervi și patriotism la Moscova după 18 luni de război

Rusia pare să se bazeze pe mașina sa militară, pe serviciile de informații și pe puterea geo-economică pentru influență – mai degrabă decât pe diplomație.

În aceste circumstanțe deprimante, de ce diplomații ruși nu demisionează?

„Este o problemă pentru toți cei care au rămas blocați în funcțiile lor de 10 până la 20 de ani”, a declarat un fost angajat de la Kremlin pentru BBC. "Nu există altă viață pentru tine. E înspăimântător."

Bondarev, fostul diplomat, explică: „Dacă nu ar fi fost războiul, probabil că aș fi rămas și aș fi suportat”, spune el.

"Meseria nu e chiar atât de rea. Stai, suferi puțin și seara ieși."