Obsesia brandurilor străine

Nu-i de mirare că valuri de chinezi se duc la New York pentru a cumpăra bunuri la preţuri mai mici.

Tot mai mulţi chinezi au făcut o pasiune pentru brandurile străine, în ciuda preţurilor mari, crezând că astfel dovedesc bun gust şi etalează un statut social ridicat. În realitate, cu excepţia câtorva branduri de lux, preferinţele chinezilor au mai degrabă legătură cu snobismul decât cu bunul gust.

Să dăm un exemplu. Pe celebra arteră Fifth Avenue din Manhattan, o pereche de blugi costă între 15 şi 30 de dolari în perioada reducerilor. Aceeaşi pereche poate fi cumpărată din China cu peste o sută de dolari. Asemenea diferenţe se întâlnesc şi la alte produse. Pe care chinezii le văd ca pe un simbol al bunăstării, în timp ce pentru occidentali sunt doar lucruri necesare. Nu-i de mirare că valuri de chinezi se duc la New York pentru a cumpăra bunuri la preţuri mai mici. Culmea absurdului e că aceste produse sunt „made in China". Şi aici se naşte întrebarea: „de ce sunt mai scumpe în China decât în ţările în care sunt exportate?".

Obsesia chinezilor pentru brandurile internaţionale îşi are rădăcinile în începuturile reformelor. Înainte, chinezii nu puteau produce mărfuri de calitate din cauza tehnologiei învechite şi a designului mai puţin atrăgător. După deschiderea manifestată de Beijing, chinezii au luat contact cu mărfurile străine, mult mai bune. De atunci însă tehnicile de producţie s-au îmbunătăţit, iar unele produse au în prezent o calitate mai bună decât cele străine. Plus că preţurile sunt mai mici. Cu toate acestea, consumatorul intern are în continuare o adoraţie oarbă pentru bunurile de afară. 

Chinezii ar trebui să înţeleagă că internaţional nu e sinomin cu prestigios. Dacă o firmă chineză îşi deschide o filială în SUA ea devine automat internaţională. Poate îi vor ajuta şi problemele de la HP şi Toyota, care şi-au retras mai multe produse de pe piaţă din cauza unor deficienţe. Compatrioţii mei, treziţi-vă, şi cercetaţi bine fiecare brand, fie că este intern sau străin!