Mărturiile cutremurătoare ale unui thailandez, ținut alături de ostaticii uciși din greșeală de Israel. „Un tip a călcat pe mine / Ne era mereu foame”
0Un muncitor agricol din Thailanda, în vârstă de 37 de ani, este unul dintre cei 23 de ostatici thailandezi care au fost eliberați de Hamas luna trecută. În prezent, el s-a întors în țara natală, unde locuiește într-o cameră mică, într-o suburbie industrială la sud de Bangkok, împreună cu soția sa, Malai.
„Sunt norocos sau ghinionist?”, este întrebarea asupra căreia bărbatul a meditat ceva vreme.„Bănuiesc că sunt norocos, pentru că sunt încă aici, încă în viață”, spune el.
În timp ce el a supraviețuit, trei tineri israelieni pe care i-a întâlnit în captivitate nu au reușit să scape cu viață. Ei au fost împușcați, din greșeală, de soldații israelieni, potrivit BBC News.
Răpit în prima zi de muncă
Wichian Temthong plecase în Israel abia la sfârșitul lunii septembrie, la fel ca mulți alți thailandezi din nord-estul sărac al țării, pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit la fermele israeliene. După nouă zile, a fost mutat într-o livadă de avocado din kibutzul Kfar Aza. Pe 7 octombrie, în prima sa dimineață acolo, a fost trezit de zgomotele de focurilor de armă.
Colegii săi, muncitori thailandezi, l-au asigurat că este normal. Dar, pe măsură ce împușcăturile au devenit mai puternice spre amiază, au decis să se închidă într-una dintre clădiri. Înainte să poată face asta, au fost invadați de oameni înarmați, unul ținând o grenadă de mână. Au început să-i bată pe thailandezi cu patul puștii.
„M-am ghemuit așa și am strigat: Thailanda, Thailanda, Thailanda”, a spus el, arătând cum și-a tras brațele peste cap.
„Dar au continuat să mă bată. Tot ce puteam face era să-mi țin fața în jos. Un tip a călcat pe mine cu picioarele. M-am târât sub pat să mă ascund. Am încercat să-i trimit un mesaj soției mele pentru a spune că sunt luat, dar m-au târât afară de picior”, a continuat bărbatul, pentru sursa citată.
Condițiile sumbre din subteran
În cele din urmă Wichian a fost dus în tuneluri adânci sub Gaza, unde a fost ținut timp de 51 de zile. Era singurul thailandez și nu vorbea engleza, așa că putea comunica doar prin desene și gesturi cu mâinile.
Condițiile erau sumbre. Ostaticii erau hrăniți doar o dată pe zi; uneori mâncarea însemna doar o bucată de pâine și curmale uscate.
„Când eram necăjit veneau să vorbească cu mine, să mă liniștească, dar nu-i puteam înțelege. Singurul mod în care m-am descurcat era să mă gândesc la fețele copiilor mei, ale soției și ale mamei mele. Când nu mai aveam nimic de făcut, mă așezam la perete și meditam. Mă tot gândeam la același lucru iar și iar, și anume că trebuia să supraviețuiesc”, a povestit thailandezul.
Amintirea celorlalți ostatici
Își amintește de ceilalți ostatici care erau cu el în tuneluri: trei tineri israelieni - Yotam, Sammy și Alon - care au rămas în captivitate după eliberarea sa, doar pentru a fi împușcați de soldații israelieni, vinerea trecută.
„În fiecare zi, prietenii mei străini și cu mine încercam să ne sprijinim unul pe altul. Ne strângeam mâinile și ne loveam cu pumnii. Mă înveseau îmbrățișându-mă și bătându-mă din umăr. Dar puteam comunica doar folosind mâinile”, își amintește el.
A aflat că Yotam era baterist, iar lui Sammy îi plăcea să meargă cu motocicleta și lucra într-o fermă de pui. Wichian a încercat să-i învețe câteva cuvinte thailandeze. Wichian a spus că doi dintre israelieni au fost în tunel cu el din prima zi. Al treilea li sa alăturat pe 9 octombrie.
El mărturisește că a fost tratat cu blândețe de către răpitorii săi, dar că în primele săptămâni în subteran doi dintre israelieni au fost uneori bătuți cu cabluri electrice.
„Ne era mereu foame. Puteam doar să sorbim din apă. O sticlă mare trebuia să țină patru până la cinci zile, un îmbutelier mai mic timp de două zile”, a mai spus el.
Chiar a suferit din cauza faptului că nu se putea spăla. Erau lăsați să doarmă ziua, nu noaptea.
S-a ținut ocupat încercând să curețe zona lor de locuit. El i-a ajutat chiar pe gardienii Hamas să mute molozul care a intrat în tunel, după ce a fost lovit de o bombă. După o lună, cei patru ostatici au fost mutați într-un nou tunel.
„Pe la ora 19 ne-au adus. Dar imediat ce l-am văzut, inima mea a vrut să fugă înapoi în tunel. Puteai vedea lumini strălucitoare peste tot de la luptele aeriene. Am auzit drone zburând peste tot și zgomot de focuri de armă. A trebuit să alergăm timp de 20 de minute, încercând să evităm dronele”, rememorează bărbatul.
Wichian spune că răpitorii lui l-au încurajat să numere zilele pe un calendar și chiar i-au adus un ceas, pentru că îi tot întreba ora. Sfârșitul calvarului său a venit brusc.
Întoarcerea în țara narală
„Au venit arătându-mă și spunând „tu, du-te acasă, Thailanda”. El a văzut lumina zilei pentru prima dată în 51 de zile și a fost predat Crucii Roșii și condus peste granița cu Egiptul. Tot timpul când am stat acolo jos, nu am vărsat nicio lacrimă. Dar odată ce am venit sus și i-am văzut pe ceilalți doi thailandezi eliberați, i-am îmbrățișat și am plâns”, își amintește Wichian.
Întors înapoi în Thailanda, el a primit noi porecle: „supraviețuitorul” și „domnul plin de noroc”.
Cu toate acestea, el încă trebuie să plătească datoria substanțială pe care a avut-o - în jur de 230.000 de baht thailandez (6.570 de dolari) - pentru a acoperi costul călătoriei sale în Israel. Nu a avut niciodată șansa de a câștiga bani acolo.
El și soția sa s-au angajat într-o fabrică, dar salariul este mic - doar 800 de baht pe zi (aproximativ 23 de dolari), bani din care nu pot economisi mult. Cei doi copii ai lor locuiesc cu bunicii lor în provincia natală Buri Ram.
Wichian are uneori probleme cu somnul și se trezește chemându-și mama. Dar, spune el, s-ar întoarce în Israel, doar pentru șansa de a câștiga și de a economisi puțin mai mult.
Se încarcă comentariile...
