Kosovo, un nou stat pe harta Europei

La Priştina s-au încheiat pregătirile pentru proclamarea independenţei provinciei separatiste. Trupele UE intră astăzi în acţiune

La aproape nouă ani de la sfârşitul războiului, albanezii din Kosovo se pregătesc să proclame duminică independenţa acestei provincii din sudul Serbiei cu majoritate albaneză, pe care Washingtonul şi ţările Uniunii Europene ar trebui să se grăbească să o recunoască. Declararea unilaterală a independenţei intervine chiar înainte de reuniunea de luni, 18 februarie, a miniştrilor de externe ai UE, care speră să afişeze o unitate relativă privind recunoaşterea acesteia.

Premierul kosovar Hashim Thaci a convocat ieri presa internaţională aflată în număr foarte mare la Priştina, dar a refuzat să anunţe data proclamării unilaterale a independenţei provinciei sârbe. Thaci, care, în ultimele săptămâni, a făcut un adevărat tur de forţă prin enclavele sârbeşti din zonă, a vorbit despre situaţia minorităţii sârbe din provincie, căreia i-a garantat securitatea. În paralel cu agitaţia din Priştina, preşedintele sârb Boris Tadic, reales recent pentru un al doilea mandat, a depus ieri jurământul, angajându-se să păstreze suveranitatea Serbiei asupra provinciei Kosovo. Pe de altă parte, de Ziua Naţională a Serbiei, premierul Vojislav Koştuniţa, a reafirmat că Serbia s-a aflat întotdeauna în Europa şi nimeni nu îi poate lua acest loc, de aceea trebuie să se alăture Uniunii Europene ca stat teritorial integru, la fel ca şi celelalte ţări membre ale Uniunii.

Imnul UE pentru noua ţară

Constituţia Kosovo, care va intra în vigoare odată ce va fi declarată independenţa, prevede că provincia va fi o republică democratică sub supraveghere internaţională, cu o societate "multietnică" şi garanţii puternice pentru drepturile minorităţilor.

Potrivit versiunii în albaneză a cotidianului kosovar "Koha Ditore", Constituţia reia global dispoziţiile din planul trimisului special al ONU Martti Ahtisaari, prezentat Consiliului de Securitate în martie 2007 şi care preconiza independenţa Kosovo sub "supraveghere internaţională".
Potrivit documentului, Constituţia afirmă că Republica Kosovo este "o ţară independentă, suverană şi democratică", cu o "societate multietnică". Constituţia kosovară afirmă că exerciţiul "autorităţii este fondat pe respectul drepturilor omului în cazul tuturor cetăţenilor şi tuturor persoanelor din interiorul frontierelor sale", pe "egalitatea tuturor cetăţenilor şi respectarea cu stricteţe a libertăţilor fundamentale recunoscute pe plan internaţional".

În ceea ce priveşte imnul, acesta va fi cel al Uniunii Europene, potrivit premierului Hashim Thaci.
În condiţiile în care 40.000 dintre cei 100.000 de sârbi prezenţi în Kosovo locuiesc fie în nord, fie în enclave, Constituţia kosovară acordă "municipalităţilor un grad ridicat de autonomie locală" cu "competenţe extinse" şi "drept de cooperare transfrontalieră", aluzie la Serbia. Parlamentul va avea 120 de membri, dintre care 20 vor fi rezervate minorităţilor, sârbilor revenindu-le cel puţin 10.

Sârbii de la Mitroviţa îşi fac parlament propriu

Sârbii din provincia Kosovo au decis ieri să îşi constituie un parlament propriu, prin organizarea de alegeri municipale în acord cu Belgradul, în luna mai, respingând astfel independenţa provinciei. "Adunarea municipalităţilor şi localităţilor sârbe din Kosovo a decis să organizeze în coordonare cu Belgradul, la 11 mai, alegeri locale şi regionale pentru a alege parlamentul din Kosovo, potrivit concluziilor unei reuniuni a adunării, desfăşurată la Kosovska Mitroviţa, în nordul provinciei.

Gata de manifestaţii

Kosovoska Mitroviţa este un oraş divizat de o parte şi de alta a râului Ibar. În nord locuiesc 40.000 de sârbi, iar în sud 80.000 de albanezi. Circa 120.000 de sârbi au mai rămas în Kosovo după conflictul din 1998-1999 dintre forţele sârbe şi separatiştii albanezi. Peste jumătate dintre ei locuiesc în enclave protejate de forţa NATO (KFOR) desfăşurată la sfârşitul războiului pentru a asigura pacea. Ceilalţi sunt concentraţi în partea nordică a provinciei, învecinată cu Serbia. Constituirea unui parlament sârb în Kosovo ar însemna crearea de instituţii paralele ale sârbilor, loiale Belgradului, şi care nu recunosc puterea Priştinei. Adunarea sârbilor din Kosovo a decis, de asemenea, să facă apel la organizarea de manifestaţii în mai multe localităţi din Kosovo, luni, pentru a-şi exprima opoziţia faţă de proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo.

Miliarde de dolari cheltuite pentru o economie inexistentă

Viabilitatea economică este provocarea majoră a Kosovo. În timp ce Uniunea Europeană se pregăteşte să trimită o misiune civilă de 2.000 de oameni pentru a prelua ştafeta ONU care administrează Kosovo din 1999, comunitatea internaţională nu a reuşit să relanseze economia acestei provincii din sudul Serbiei după conflictul din 1998-1999 dintre forţele sârbe şi separatiştii albanezi.

S-ar fi cheltuit pentru Kosovo - reconstrucţie, donaţii, proiecte de dezvoltare - între 2 şi 3 miliarde de dolari pe an până în 2004, potrivit diferitelor evaluări şi în lipsa unor adevărate statistici oficiale. Dar, potrivit estimărilor neoficiale, cifra ar fi de ordinul a 11 miliarde de dolari, ţinând cont şi de sumele trimise de diaspora albaneză. Indiferent de sume, acestea nu au servit decât la crearea unei societăţi de consum, producţia fiind neglijată, mai ales ca urmare a incertitudinii privind statutul Kosovo.

În timp ce infrastructura rutieră este parţial distrusă, mai multe localităţi sunt lipsite de curent electric 12 ore pe zi. Rata şomajului este, potrivit estimărilor, de aproximativ 45% la sută din populaţie şi de 70% în rândul tinerilor, în timp ce, potrivit unui raport al Băncii Mondiale, 37% din cele două milioane de locuitori ai Kosovo trăiesc sub pragul sărăciei, cu mai puţin de 1,5 euro pe zi. Iar aproximativ 15 la sută trăiesc cu mai puţin de 1 euro pe zi.

Ultimul capitol al dezmembrării Iugoslaviei

Independenţa provinciei sârbe Kosovo va fi ultima etapă a dezmembrării fostei Iugoslavii, care a început în anii "90, cu războaie care au devastat Balcanii. Kosovo nu a avut niciodată statut de republică în cadrul Iugoslaviei, ceea ce a reprezentat pentru Serbia un argument în plus pentru a se opune independenţei unei provincii pe care o consideră leagănul istoriei şi culturii sale.

- SLOVENIA a fost prima republică ce s-a detaşat de federaţie, obţinându-şi independenţa în mod relativ paşnic. La 23 decembrie 1990, 88% din sloveni se pronunţă prin referendum pentru independenţă, care este proclamată la 25 iunie 1991.

- CROAŢIA: Regiunile croate locuite de sârbi îşi proclamă autonomia în 21 decembrie 1990. În referendumul din 19 mai 1991, boicotat de sârbi, care reprezentau la acea dată 12,6% din populaţie, 92% din participanţi se pronunţă pentru independenţă. Autorităţile anunţă independenţa în aceeaşi zi cu Slovenia (25 iunie 1991), iar aceasta devine oficială în 7 octobrie.

- BOSNIA-HERŢEGOVINA: Parlamentul bosniac proclamă suveranitatea la 15 octombrie 1991. În 1992, după discuţiile de la Lisabona mediate de comunitatea internaţională, bosniacii, croaţii şi sârbii semnează un tratat care împarte Bosnia-Herţegovina în trei regiuni. Dar după două zile, preşedintele bosniac Alija Izetbegovici îşi retrage semnătura de pe tratat şi organizează un referendum în 29 februarie 1992. Sârbii boicotează referendumul, dar independenţa este aprobată cu 62,8% din voturi. Autorităţile proclamă independenţa la 5 aprilie 1992, moment în care conflictele armate fuseseră deja declanşate.

- MACEDONIA şi-a obţinut independenţa fără vărsare de sânge. Aprobată în proporţie de 95% printr-un referendum din 8 septembrie 1991, independenţa este proclamată în 15 septembrie.

- MUNTENEGRU este ultima republică iugoslavă rămasă într-o uniune cu Serbia, aliatul său istoric după războaiele din anii "90. În aprilie 1992, cele două ţări formează Republica Federală Iugoslavia, care devine în februarie 2003 o uniune flexibilă numită statul Serbia-Muntenegru. Dar muntenegrenii încep să aibă aspiraţii de independenţă, iar la referendumul din 21 mai 2006, 55,5% din populaţie votează pentru separarea de Serbia. Independenţa este proclamată la 3 iunie 2006.

Efectul de domino ameninţă Bosnia şi Macedonia

Marea nelinişte care planează asupra regiunii este faptul că atitudinea independentistă a majorităţii kosovarilor poate "'contamina'' mozaicul din Balcani şi poate provoca noi conflicte. Bosnia-Herţegovina ar putea fi cea mai afectată. În acest moment, Bosnia este o bătaie de cap menţinută de comunitatea internaţională: o forţă paramilitară internaţională ajută la menţinerea păcii şi deciziile Biroului Înaltului Reprezentant încearcă să menţină stabilitatea politică. Bosnia este împărţită în trei popoare - sârbii, bosniacii şi croaţii, în două entităţi politice, Republica Srpska (sârbi) şi Federaţia croato-musulmană. Mai mulţi politicieni sârbi din Bosnia au atras atenţia că o independenţă unilaterală a provinciei Kosovo ar avea consecinţe negative pentru Bosnia-Herţegovina, alimentându-le sârbilor dorinţa de a se separa. Ei ar putea avea intenţia de a se uni cu Serbia, ceea ce i-ar împinge, fără îndoială, pe croaţii din Bosnia să dorească unirea cu Croaţia. Aceasta ar însemna dezmembrarea ţării, după atât de multe eforturi depuse de comunitatea internaţională pentru a o menţine stabilă, în siguranţă şi unită. Mişcarea separatistă ar putea să se propage şi în fosta republică iugoslavă a Macedoniei. Aceasta, ca şi Serbia, are o minoritate albaneză care a pus mâna pe arme pentru a se separa. A fost ultimul război din Balcani, în 2001, care, ca şi celelalte, s-a sfârşit cu o intervenţie internaţională. De atunci, ţara este relativ stabilă. Această stabilitate politică este datorată faptului că Macedonia se află într-o situaţie diferită în raport cu vecinii săi, deoarece toţi actorii internaţionali sunt de aceeaşi parte a baricadei, pentru a evita dezmembrarea ţării. Dar unele rapoarte ale serviciilor secrete dezvăluie existenţa unor grupări paramilitare albaneze în Macedonia. Un nou conflict în Balcani, implicându-i mai ales pe albanezii din Kosovo, ar putea alimenta dorinţa de autonomie a albanezilor din Macedonia.

Cine urmează?

Proclamarea independenţei Kosovo generează îngrijorări în legătură cu un posibil "efect de domino" în Europa, care se confruntă cu mişcări separatiste din Ţara Bascilor până în Flandra şi Scoţia. Spania, care se confruntă cu mişcări separatiste în Ţara Bascilor şi în Catalunia, a anunţat deja că nu va recunoaşte o declaraţie unilaterală de independenţă a Kosovo. În Belgia, partidul naţionalist NVA (Noua Alianţă Flamandă), apropiat posibilului viitor premier creştin-democrat Yves Leterme, afirmă, în dosarul Kosovo, că "dreptul popoarelor la autodeterminare este esenţial". Formaţiunea face apel către Belgia să susţină independenţa provinciei, o perspectivă care nu îi entuziasmează însă pe parlamentarii francofoni, care au avertizat în legătură cu "efectul de domino". În Scoţia, Scottish National Party, care conduce guvernul regional după alegerile din mai, şi-a luat angajamentul ca în anul 2010 să organizeze un referendum pentru independenţă.

Un udemerist va participa la proclamarea independenţei

Un deputat şi un europarlamentar UDMR vor merge în acest weekend în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a celebra momentul în care va fi proclamată independenţa fostei provincii iugoslave.

În opinia lor, precedentul Kosovo ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. "Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente", a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie.

Eurodeputatul UDMR consideră că problema Kosovo reprezintă însă "un precedent periculos pentru toate statele europene care nu înţeleg să asigure dreptul de autodeterminare astfel încât toţi cetăţenii lor să se simtă ca acasă". "Nu-l văd însă ca un precedent negativ. Dacă în acest ţinut minoritatea sârbă, care e mult mai mică decât cea maghiară din Voievodina, a reuşit să aibă unele drepturi, să zicem autonomie culturală, teritorială, atunci modelul Kosovo poate fi şi un model pentru Europa", a conchis Sogor. (Marius Vulpe)