Duel preelectoral

Chiar dacă politica externă nu este responsabilitatea premierului Vladimir Putin, el nu a ezitat să-şi exprime deschis dezacordul faţă de intervenţia militară în Libia. Aprecierea a fost considerată drept „inacceptabilă“ de preşedintele Dmitri Medvedev.

La sosirea sa, luni, la Sankt-Petersburg, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a găsit o Rusie care îi este familiară: nonintervenţionistă şi antiatlantistă. Aşa cum Moscova a criticat bombardamentele asupra Belgradului în 1993 şi războiul din Irak în 2003, astăzi condamnă raidurile occidentale asupra Libiei. Rezoluţia ONU care autorizează folosirea forţei aduce cu „chemările medievale la cruciade" a spus Vladimir Putin, parcă imitându-l pe colonelul Gaddafi. Aceasta este o „opinie personală", a ţinut să precizeze primul-ministru. O precauţie insuficientă, în ochii liderului de la Kremlin, Dmitri Medvedev, care a calificat remarcile drept „inacceptabile".

Este prima dată când cei doi se contrazic, în public, pe un subiect de primă importanţă. Premierul a luat poziţie din perspectivă electorală. În mod tradiţional, denunţarea unei intervenţii militare occidentale cade bine în rândul opiniei publice ruse. Dar această problemă pare să fi declanşat o adevărată competiţie între cei doi lideri ai Rusiei, care până acum au promis să-şi acordeze viorile, până la alegerile prezidenţiale din 2012. Diplomaţia rusă faţă de Libia pare chiar mai ambiguă. Rusia, membră a Consiliului de Securitate, nu şi-a exercitat dreptul de veto privind intervenţia militară, preferând să se abţină. Această poziţie a fost dictată de Medvedev, care a dorit să nu afecteze relaţiile sale bune cu Washingtonul. Cu toate acestea, ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a avut cuvinte dure împotriva loviturilor aeriene ale coaliţiei asupra Libiei.

Dovada că Rusia nu şi-a tăiat legăturile cu Occidentul este faptul că Moscova reprezintă acum interesele diplomatice ale Franţei la Tripoli. Pe de altă parte, liderul de la Kremlin l-a demis pe ambasadorul rus la Tripoli, bănuit că ar întreţine relaţii „clientelare" cu colonelul Gaddafi. Abţinerea Moscovei la ONU este ghidată de o alegere pragmatică a Kremlinului, aceea că „intervenţia nu este considerată o prioritate ", explică analistul rus Fiodor Liukanov. Acest lucru nu împiedică gigantul energetic Gazprom, conglomeratul de arme Rosoboronexport şi societatea de căi ferate din Rusia să fi semnat contracte importante cu Gaddafi. 

Este prima dată când cei doi se contrazic, în public, pe un subiect de primă importanţă.