Situație disperată în est pe măsură ce rușii se apropie de cel mai sigur oraș din Donbas: „S-ar putea întâmpla?”

Locuitorii din Prokrovsk, un oraș minier din estul Ucrainei, se grăbesc să-și împacheteze lucrurile. Magazinele de închid, iar oamenii iau cu ei ce pot. Rușii se află la 11 km distanță, suficient de aproape pentru a bombarda, după un avans care i-a adus pe invadatori aproape de un oraș care odinioară era considerat sigur. Temându-se de ce este mai rău, oficialii ucraineni le-au dat oamenilor un termen de două săptămâni să părăsească Prokrovsk, relatează The Guardian.

La o jumătate de milă depărtare, a tras un tren de evacuare. Oamenii se înghesuie pe peron și în afara gării, pregătindu-se de plecare.

Marina, în vârstă de 33 de ani, împreună cu cei trei copii ai săi pleacă spre orașul îndepărtat Rivne din vestul Ucrainei. Spune că nu are de ales decât să abandoneze locul în care a crescut și trăit împreună cu familia ei. „Casa vecinilor noștri a fost lovită – și atunci am înțeles cât de periculos este. Trebuie să ne mutăm”, spune ea.

„Simt numai durere”, mărturisește femeia. „Totuși, mulți oameni rămân, or, ei nu înțeleg că ar putea muri. Este mult prea periculos, mai ales dacă ai copii.” 

Probabil că sunt câteva sute de oameni în gară într-o zi caniculară. Se află în această situație din cauza prăbușirii treptate a frontului de est, începând cu căderea orașului Avdivvka în februarie, într-o perioadă în care ajutorul militar american era blocat de Congres.

Ajutorul a fost reluat în aprilie, însă forțele ruse au reușit să-și mențină avântul. Succesele pe acest front au fost obținute în bună parte grație superiorității numerice copleșitoare, a asalturilor în valuri cu infanterie, susținute de bombardamente grele, în timp ce Ucraina s-a chinuit să creeze linii defensive în adâncime, așa cum au făcut rușii.

Trenul este aglomerat. Oamenii și-au strâns avutul cel mai preț în valize și genți, unele prea grele pentru a fi cărate fără ajutor. Oamenii vor porni într-o călătorie de 21 de ore către o parte a țării pe care nu o cunosc, fără vreo siguranță că se vor mai putea întoarce.

O femeie pe care o cheamă Tetiana spune că s-a temut că apartamentul ei, situat la etajul trei al unui bloc din Pokrovsk, este situat prea sus pentru a se simți în siguranță. Ea stă lângă o femeie vulnerabilă de 73 de ani, Nina, care a fost evacuată forțat din Kurahove, un oraș la circa 30 de km spre sud. Vizavi de ea se află Vera, din Novopavlivka, un sat ce află mai aproape de linia frontului. Potrivit mărturiei ei, acolo situația devenise „de nesuportat”.

„Am sperat că nu vor ajunge aici, dar în ultimele săptămâni rușii s-au apropiat foarte mult. Exploziile sunt constante acum”, a povestit ea.

Zgomotul luptelor este intermitent și pare la mare distanță în orașul Pokrovsk în ziua vizitei jurnaliștilor The Guardian. Acesta este în agitație, cu mulți oameni pe străzi. Serhii Dobriak, șeful administrației militare a orașului, precizează că 4.300 de persoane, inclusiv 1.000 de copii, au plecat începând 10 august, dar că, momentan, grosul populației a rămas, aproximativ 58.000 de oameni. O explicație ar fi poate faptul că înaintarea Rusiei i-a luat în surprindere pe locuitorii din Pokrovsk.

Situație disperată în satele din apropierea frontului

Salvatorii descriu un tablou mai disperat în satele din est, mai aproape de front. Oleksander Gamaniuk, din grupul de voluntari  „Rose on the Arm” se află în  gară, după ce a condus oameni la trenul de evacuare.

Mai devreme în cursul zilei, a fost în Novohrodivka, situat în prima linie: „Soldații ruși trăgeau în mașini când plecam”, spune el, ușurat că a reușit să se întoarcă în gară teafăr. După estimarea lui, forțele invadatoare ar putea ajunge în preajma Pokrovsk în două săptămâni.

Trenul are o rută specială, circulând la intervale de opt zile, cu 600 de persoane evacuate, spune Dobriak, explicând că de data aceasta destinația este Rivne. Adulții strămutați sunt eligibili pentru a primi 2.000 de grivne (37 de lire sterline) pe lună pentru relocare la care se adaugă alte 3.000 pentru fiecare copil. Totuși, ei ar putea ajunge în cămine sau în alte locuințe comune de calitate incertă. „Oamenii au ajuns să stea în grajduri și s-au întors”, spune o persoană; totuși Dobriak spune că va fi o șansă pentru „oamenii să facă ceva și să meargă mai departe”.

Cel mai sigur loc din Donbas

Pokrovsk era odată considerat cel mai sigur loc din Donbas; un nod rutier și feroviar unde jurnaliştii trăgeau peste noapte în primul an de război, a cărui linie de front se afla atunci la circa 50 km depărtare. Principalul hotel, Drujba, a fost bombardat într-un atac cu rachete în august anul trecut, iar reporterii au plecat; totuși logistica civilă și militară care se îndreaptă spre est și ambulanțele mergând spre vest se numără printre numeroasele vehicule care îl traversează.

Izolarea acestui oraș ar complică ruta de aprovizionare dinspre Dnipro către orașele cheie Kramatorsk și Sloviansk din est, deși drumuri alternative se construiesc în urma discuțiilor cu armata, potrivit Vadim Filașkin, guvernatorul regiunii Donețk.

Puțin mai la vest se află o altă țintă a Rusiei – mina de cărbune. Pokrovsk este singurul loc din Ucraina care produce cărbune de înaltă calitate pentru cocsificare, esențial pentru fabricarea oțelului și pentru efortul de război. Locația strategică și industria se numără printre motivele pentru care Kremlinul dorește să cucerească orașul; dorința rușilor este atât de mare încât strategii de la Kiev notează că nicio forță rusă nu a fost deturnată de pe acest front pentru a respinge incursiunea ucraineană din regiunea rusă Kursk . „Sper să putem rezista”, spune unul.

Katia, 33 de ani, un agent de securitate la mină, și prietena ei Olia, 40 de ani, spun că condițiile vieții în oraș se deteriorează. Olia este originară din Mirnohrad, la 4 mile spre est, aflat deja sub bombardamente puternice. S-a mutat la Pokrovsk de unde este disperată acum să plece, dar așteaptă ca mașina ei să fie reparată. Katia a fost nevoită să-și mute mama, care are diabet, pentru că ultima farmacie care furnizează insulină se închide, însă vrea totuși să rămână, chiar dacă asta ar însemna să lucreze în ture de 24 de ore.

Prețurile au crescut, după ce cele două supermarketuri din oraș s-au închis. „Puteai cumpăra un kilogram de cartofi cu 16 grivne în supermarket, iar acum într-un mic magazin costă 35, 40”, spune Katia. Olia explică că unii locuitori Pokrovsk au căzut victime înșelătoriilor, în urma unor oferte tentante pentru locuri de închiriat în altă parte din Ucraina, doar pentru a încasa avansul. Oamenii care oferă servicii plătite de taxi nu ajung întotdeauna aici, adaugă Katia.

Cred acești locuitori că Pokrovsk a fost apărat corespunzător, având în vedere că probabil 10.000 de soldați ucraineni au fost deviați spre nord, către incursiunea Kursk? Răspunsurile lor variază. „Dacă ar fi stat aici, atunci poate că rușii nu ar fi avansat”, spune Katia. Mai devreme, înainte de a sui în tren, altă femeie, Marina, a spus că incursiunea este justificată. „Era necesar ca rușii să simtă durerea, ceea ce simte fiecare familie ucraineană”, spune ea. Sperăm că asta va destabiliza Kremlinul, a adăugat ea.

Între timp, evacuările trebuie să continue. Dobriak spune că administrația orașului are încă o săptămână la dispoziție, însă că totuși, în pofida avertismentelor, el crede că probabil 6.000 de locuitori vor risca și vor rămână. El avertizează că, dacă rușii captează poziții înalte la est, lângă Mirnohrad, vor putea bombarda Pokrovsk după bunul plac, reluând un tipar de distrugere văzut în altă parte în est.

„Rușii nu se schimbă. Au distrus Bahmut și Avdiivka, deci ce s-ar poate întâmpla cu Pokrovsk?” spune el. Concluzia este sumbră: „Ei spun deschis că aceasta este o zonă tampon, care este curățată de oameni”.