Suntem pregătiţi pentru 2016? O discuţie despre sănătatea minţii, cu psihologul Alina Iliescu
0
Tragedie naţională, cea mai mare din ultimii 25 de ani, la finalul anului 2015, în care peste 60 de tineri au murit. Parisul – transformat, din capitala cea mai romantică a lumii, în centrul groazei. Cum ne-au afectat toate acestea la nivel psihic şi ce trebuie să facem pentru a ne menţine mintea sănătoasă în noul an? Despre toate acestea a vorbit, la Adevărul Live, psihologul Alina Iliescu.
Depresia este insidioasă, ca orice boală a psihicului, până la urmă. Nu dă simptome clare la început, evoluează vertiginos pe fondul dezamăgirilor de zi cu zi şi al tragediilor din jur şi, dacă nu este tratată corect, împinge la sinucidere.
Nici copiii şi adolescenţii nu sunt feriţi de astfel de tulburări la nivel psihic. Un studiu realizat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“ arată că 3,5% dintre adolescenţi suferă de depresie şi 13% au tulburări de anxietate. Acelaşi studiu a relevat faptul că, în România, suferă de depresie peste 150.000 de copii şi adolescenţi.
Am discutat despre semnele care ar trebui să ne trimită la specialist şi despre soluţiile pentru a ne întări mintea împotriva depresiei la Adevărul Live, cu psihologul Alina Iliescu.
Principalele declaraţii
Toate evenimentele care au avut loc la sfârşitul anului trecut ne afectează pe toţi. Dacă structura noastră interioară este puternică, aceste tragedii ne lovesc mai puţin. Dacă însă avem în trecutul nostru un eveniment similar, dacă ne-a murit o persoană dragă, o rudă, un prieten, atunci impactul este mult mai mare. Dar la nivel de popor, a existat de asemenea un impact deosebit pentru că ne-am dat seama că puteam fi noi în locul acelor oameni. Am simţit nevoia să rezonăm cu victimele, cu oamenii care au ieşit în stradă, am simţit nevoia de schimbare, ceea ce s-a şi întâmplat, s-a schimbat guvernul.
Acum început să căutăm emoţia pozitivă sau negativă?
Când se întâmplă ceva, ne certăm cu cineva, trăim o tragedie, reacţionăm din punct de vedere emoţional. Emoţia preia controlul, iar reacţiile sunt imediate şi directe. Spunem exact ce gândim şi cum gândim cu tot patosul aferent. Foarte mulţi ne-am identificat cu ce s-a întâmplat la clubul Colectiv şi am simţit nevoia să ieşim pe stradă şi să spunem ceva. S-au schimbat generaţiile. Suntem generaţia care spunem ce gândim. Avem gânduri despre ceea ce gândim. Referitor la atentatele din Franţa, am fost la Lyon la o săptămână după atentate, şi am simţit pe propria piele frica francezilor. Am vazut cum erau oamenii controlaţi în geantă la fiecare magazin. Străzile era pustii, restaurantele mai goale, oamenilor le era frică să iasă pe stradă. Am fost într-un grup de psihanalişti destul de mare şi s-a discutat foarte mult despre ceea ce s-a întâmplat la Paris, despre frica şi groaza oamenilor. E greu să trecem peste aceste tragedii. Deşi de la clubul Colectiv a trecut ceva timp, încă nu am reuşit să uităm, suntem în continuare afectaţi.
Care sunt următorii paşi după aceste tragedii? Rămânem la fel de activi?
Noi avem tendinţa să reacţionăm când se întâmplă ceva grav. Viaţa îşi reia cursul întotdeauna. Şi când ne moare cineva, jelim o lună, două, apoi ne revenim. Numai că în luna ianuarie este puţin mai greu să ne revenim. Avem timp să ne aşezăm şi să ne gândim la ce s-a întâmplat şi ne vin în minte lucruri care s-au întâmplat şi anul trecut. Astfel avem tendinţa de a ne simţi copleşiţi de gânduri.
A crescut numărul depresiilor?
Se poate spune că a crescut numărul depresiilor, dar trebuie să avem în vedere că a crescut şi preocuparea pentru acest domeniu. Mult mai mulţi oameni citesc despre dezvoltarea personală şi ajung la latura lor depresivă. Toţi avem o cotă depresivă, în măsură mai mică sau mai mare. În luna ianuarie suntem mai depresivi, pentru că la sfârşit de an am cheltuit mult, ne-am epuizat rezervele de energie. Acum nu prea mai avem ce să aşteptăm, trebuie să acţionăm pentru a ni se îndeplini lucrurile. Însă de obicei abia prin februarie facem primul pas.
Cum se manifestă starea de depresie?
E important să găseşti un domeniu care îţi place. Simţim că cineva ne-a scos din priză, avem insomnii, corpul ne spune că ai consumat prea mult şi îţi dau o răceală ca să te odihneşti. Simţim nevoia să ne retragem, să fim în carapacea noastră. Corpul are motivul lui inconştient de a ne da o răceală, ca să ne facă să ne mai odihnim. Aceasta este depresia pe scara scăzută spre mediu. Odată ce trece spre ridicat, trebuie să ne gândim cine a fost mai depresiv în existenţa noastră. Copiii au tendinţa să copieze modelul şi fie se comportă la fel, fie să fie opusul modelului. Astfel unii dintre noi devin puţin mai maniaci, dar şi aceştia rămân fără energie.
Care sunt simptomele care trebuie să ne trimită la un specialist?
Nu mai avem acele momente de fericire şi când mâncăm o ciocolată sau plecăm undeva. La un momen dat ne dăm seama că viaţa pare sumbră, că nu ne mai convin lucruri, începem să reproşăm, simţim că nu mai avem speranţă, ne izolăm, evităm contactul cu oamenii, nu mai răspundem la telefon, ne-a scăzut nivelul de energie. Atunci trebuie să ne punem semne de întrebare. Înseamnă că ceva ne-a aduc aici. Trebuie să avem grijă ce facem emoţiile. Acele emoţii negative se acumulează şi la un moment dat ne lovesc ca un tsunami. Când ne manifestăm emoţia, plângem, atunci o scoatem din sistem. Când nu ne manifestăm emoţia, stările de nemulţumire se acumulează şi răbufnesc necontrolat.
Mulţi dintre noi se gândesc că trăim în această ţară, că nu mai avem plăcerea de a merge într-un club. E în regulă că găsim cauza în aceste lucruri sau depresia are o altă cauză?
Noi, românii, suntem creativi. Dar depinde de fiecare persoană. Fiecare individ este ca un puzzle. Avem nevoie de timp pentru a reuni piesele şi a vedea cât de depresiv e în structură. În momentul în care în strucutră avem destul de multă depresie, nu prea se poate scăpa de ea. Important este să învăţăm cum să schimbăm gândurile negative. Trebuie să schimbăm unghiul la ceea ce vedem, să ne uităm şi la partea plină a paharului, la motivele care ne fac fericiţi. Chiar dacă a avea sănătate pare puţin, trebuie să mergem într-un spital şi apoi ne vom da seama cât de fericiţi putem fi pentru că suntem sănătoşi. De aceea, când suntem depresivi avem tendinţa de a ne întâlni cu persoane care ne împărtăşesc starea, să ascultăm muzică tristă. Important este să schimbăm ceva în viaţa noastră când ajungem într-un punct în care viaţa noastră s-a înţepenit.
Ne ajută plânsul?
Da, ne ajută plânsul. De multe ori poate am fost învăţaţi că plânsul nu e bun. Dar acesta este un mod de a ne descărca.
Există terapii prin râs. Fac bine?
Da. Prin lucruri simple, cei care fac aceste terapii reuşesc să râdă. Avem nevoie de soluţii care să ne ajute să ieşim din depresie. Când depresia este majoră, avem însă nevoie de medicamente care acţionează la nivelul creierului.
Ce este de făcut în cazul persoanelor care nu conştientizează că sunt depresive? Cum convigem o persoană să apeleze la ajutor specializat?
În general, familia suferă mai mult decât persoana depresivă. E greu să vezi un copil sau un părinte că suferă de o stare din care nu poate ieşi. Este foarte important să ai tu motivaţia că ai nevoie de ceva care să te ajute să poţi ieşi. Sunt persoane care au nativ dezvoltată latura aceasta, iar prietenii încearcă să îi ajute şi ele ies din acea stare. În cazul părinţilor noştri avem mult de lucru să îi convingem să meargă la psiholog. Persoanele mai tinere sunt mai uşor de convins şi acceptă ajutorul, caută să găsească o soluţie. Mai dificil este când întâlnim depresia la copii şi adolescenţi. De altfel, în rândul celor din urmă, problemele de depresie sunt frecvent întâlnite. Adolescenţii sunt mai irascibili, mai agresivi, iar dacă mama şi tata au în structură această latură depresivă, atunci şi copiii vor avea înclinaţii asemănătoare. Dar trebuie să recunoaştem că mulţi dintre tinerii de azi au mai multe şanse de a nu deveni depresivi, trăiesc în familii în care sunt iubiţi.
Care sunt cauzele depresiei la copil?
Copiii foarte mici încearcă să facă pe plac părinţilor. Copiii au observat că dacă sunt cuminţi, se uită la televizor, mama sau bunica e liniştită. Alţii au observat că dacă sunt neliniştiţi o supără pe mama. Şi copilul încearcă să fie cuminte pentru a nu o supăra pe mama. Dar încet-încet copilul se retrage în sine şi devine depresiv. O altă cauză a depresiei este ţipatul la copil sau bătaia. Aceste practici traumatizează copiii. Ei reacţionează foarte bine la reguli şi au nevoie de reguli pentru a-şi forma comportamentul, fără urlete, fără bătăi.
Se încarcă comentariile...
