Cât de mult ne ţinem de promisiunile făcute de Anul Nou
0
AMĂGIRE Majoritatea omenilor îşi setează noi obiective la început de an, promiţând să facă diferite schimbări. Se bazează mai degrabă pe magia momentului, nu pe un angajament real şi sigur. Din perspectiva psihologilor, fenomenul intră în categoria „a-şi fura singur căciula“
În primele ceasuri ale unui nou an, aproape toţi facem liste. Cu obiective pe care vrem să le bifăm, cu doleanţe pentru un corp mai frumos, o sănătate mai bună, o viaţă mai prosperă etc. Unii, mai experimentaţi, enumeră – nu doar în minte, ci cu pixul în mână şi foaia de hârtie în faţă – lucrurile pe care vor să le realizeze şi obiceiurile de care promit să se debaraseze. Pătrunşi de speranţa unui nou început, unii oameni manifestă o puternică dorinţă de schimbare în viaţa lor.
„Anul Nou vine cu o încărcătură simbolică mobilizatoare. Ideea trasării obiectivelor la început de an vine pe fondul unui tip de gândire magică. Multe din angajamentele pe care oamenii şi le iau, chipurile, în această perioadă sunt mai degrabă un fel de dorinţe, pe care speră să vină cineva să li le îndeplinească“, explică psihologul Andrei Chişcu din Bucureşti.
Specialist în psihoterapia cognitiv-comportamentală, el subliniază că, spre surprinderea celor care speră în minuni, schimbările nu se întâmplă, ele se pregătesc şi se construiesc.
IANUARIE, LUNA EŞECURILOR
Un studiu realizat anul trecut de cercetătorii Departamentului de Psihologie a Universităţii din Scranton, SUA, a scos la iveală o statistică descurajantă. Doar 8% din cei care îşi setează obiective de Anul Nou se ţin de cuvânt şi duc la îndeplinire ceea ce-şi propun. Dacă ar fi să facem un grafic al abandonului, acesta ar arăta ca o pârtie abruptă. Mai exact, în prima săptămână a anului, 75% din persoanele care decid să facă schimbări îşi respectă promisiunile, în a două săptămână numărul lor scade la 71%, ca să ajungă şase luni mai târziu la 46%. Important de menţionat este că renunţarea, indiferent de momentul la care s-a făcut, a produs „cicatrice“.
Potrivit profesorului John Norcross, coordonatorul studiului, cea mai mare parte a persoanelor care nu au reuşit să-şi atingă scopurile au sfârşit prin a se culpabiliza şi blama, creând un teren propice tulburărilor depresive. Asta pentrucă prind glas reproşurile tăioase care ne-au marcat copilăria, de tipul „Nu eşti în stare de nimic!“ sau „N-ai ambiţie!“, subliniază Andrei Chişcu. Psihologul spune, de altfel, că unul dintre motivele pentru care ne propunem să facem schimbări la date calendaristice semnificative are la bază nevoia „pansării“ acestor răni din primii ani ai vieţii.
OBIECTIVELE TREBUIE SĂ FIE REALISTE ŞI CLARE
Stabilirea unor ţeluri ambiţioase poate fi lăudabilă şi inspiraţională, dar dificultatea în atingerea lor poate transforma rapid euforia în frustrare. De aceea, obiectivele propuse trebuie să fie delimitate de valori raţionale, realizabile.
Psihologul Bogdana Bursuc, de la Mind Institute, din Bucureşti, (foto dreapta) atrage atenţia că „multe persoane îşi propun obiective copleşitoare şi se raportează la ele în termeni de totul sau nimic. Dacă nu reuşesc să implementeze schimbarea sau nu văd rezultate imediat, se lasă bătute, atrăgând consecinţele nefaste asupra încrederii şi stimei de sine“. O altă capcană, în opinia specialistei, este setarea unor obiective prea largi, formulate mai degrabă în termeni de rezultate, de genul „să slăbesc“, „să fac mai mult sport“ sau „să mănânc mai puţine dulciuri“.
„Este mult mai eficient dacă trasăm nişte ţinte specific care să îndemne la acţiune, cum ar fi «în fiecare sâmbătă să fac o plimbare de o oră pe jos sau să merg la ora 12:00 la înot». E important să învăţăm să acordăm atenţie progreselor mici, intermediare care au rolul de a ne menţine motivaţia de a continua“, a exemplificat psihologul.
ÎNCERCĂRI DE AUTOSABOTAJ
Deoarece modificarea unor obiceiuri este o experienţă care include rezistenţa la schimbare, trebuie să rămânem conştienţi că vor exista momente în care vom fi tentaţi să ne eschivăm.
Fiind vorba de un efort care trebuie depus, este foarte probabil să apară reacţii de autosabotare de tipul «Nu am chef astăzi» sau «Reiau mâine eforturile, fac o mică pauză». Autosabotarea este, în general, conectată la un complex interior care ne împiedică să ne schimbăm“, avertizează Stephen Palmer, profesor de psihologie la City University din Londra, Marea Britanie.
În cele din urmă, totul ţine de „puterea minţii“, punctează el. Adică de capacitatea de a direcţiona în mod constant gândurile şi energia către un anume scop. În fapt, studiile au arătat că nu ne putem îndrepta apucăturile fără a ne schimba modul de gândire.
Investigaţiile imagistice ale creierului au pus în evidenţă faptul că un comportament obişnuit este creat de modul de gândire în tipare, care formează la nivelul creierului noi căi neuronale şi amintiri, notează publicaţia americană „Psychology Today“. Mai exact, după 18-21 de zile în care comportamentul este repetat, aceste noi căi neuronale devin „practicabile“ şi ne ajută să implementăm schimbarea.
TIRANIA LUI „TREBUIE“
Pentru a crea premisele unei schimbări, este esenţial să ne punem întrebările „De ce vreau să fac acel lucru?“, „Care sunt beneficiile pentru mine?“, „Voi fi mai fericit, mai împlinit?“ şi să găsim răspunsurile. Specialiştii în comportament uman afirmă că abia după clarificarea acestor aspecte urmează stabilirea metodelor potrivite pentru a pune în practică obiectivele propuse. Aceasta deoarece, remarcă ei, vom avea cele mai mari şanse de izbândă în realizarea schimbărilor legate de chestiunile cu adevărat importante pentru noi.
De-a lungul vieţii ajungem să fim dominaţi de regulile şi presiunile sociale în care trăim zi de zi. Încetăm să mai avem încredere în valoarea noastră personal intrinsecă şi ne găsim vinovaţi că nu suntem aşa cum «ar trebui»“, semnalează Bogdana Bursuc.
Tocmai de aceea, precizează ea, ajustările pe care vrem să le facem în ceea ce ne priveşte e indicat să aibă o motivaţie interioră, nu una exterioră.
Punctele-cheie ale planului de bătaie
Chiar dacă nu există o metodă universal valabilă pentru atingerea obiectivelor propuse, sunt câteva lucruri pe care psihologii le recomandă. „E greu de dat reţete pentru toată lumea. Fiecare om e diferit, are propriul sistem de valori, vine cu un anume bagaj de experienţe, care-i defineşte profilul sihologic. Ideea e că fiecare om are motivaţii diferite. Or, reuşita unui proces de schimbare este dată de o bună motivaţie. De aceea, primul pas care trebuie făcut în planificarea realizării unui obiectiv este identificarea unui mobil puternic, pe care să se construiască motivaţia“, a lămurit psihologul Andrei Chişcu.
SCOPUL NU-I FIXAT DESTUL, DACĂ NU-I DAT ÎN VILEAG
Pentru a mări miza, specialiştii ne sfătuiesc să împărtăşim cu alţii ceea ce ne-am pus în minte să realizăm. Cei mai mulţi dintre noi tindem să păstrăm visele şi scopurile doar pentru noi, de teamă să nu fim judecaţi. Ascunderea lor însă nu ne este deloc de ajutor. Mintea recepţionează acest lucru ca pe o confirmare a faptului că noi nu luăm în serios înfăptuirea lor.
Scopurile sunt ca plantele. Ele trebuie să vadă lumina zilei pentru a putea supravieţui şi înflori. Expunerea lor atenţiei altor persoane poate fi de mare ajutor, pentru că ne stimulează să acţionăm şi să fim perseverenţi“, este de părere profesorul american John Norcross.
MAI MULTĂ INDULGENŢĂ
Un obstacol major în atingerea oricărui obiectiv este critica de sine. Creierul va evidenţia sau chiar va exagera slăbiciunea de care vom da dovadă pe parcurs, în efortul de a ne proteja, oprindu-ne să ieşim din zona noastră de confort. „Şiretlicul este să reducem la tăcere discursul critic autoadresat, care nu face altceva decât să ne «mănânce» pe dinăuntru şi să ne pună stavilă în calea vieţii. Anul acesta ar fi oportun ca, înainte de orice altceva să ne promitem să fim mai buni şi îngăduitori cu noi înşine“, îndeamnă Norcross.
DUCEREA CU ZĂHĂRELUL DĂ ROADE
Pentru că implementarea unei schimbări implică întotdeauna un efort persistent, este obligatoriu să avem în vedere unele gratificaţii. „Orice efort trebuie să-ţi ofere la capăt şi un tip de recompensă. Fără asta nu se poate. Oamenii au nevoie de plăceri. Aşadar, fie că-ţi oferi singur o recompensă – un film bun, ceva delicios de mâncat sau o ieşire în oraş, fie te feliciţi pentru efortul depus sau este cineva care te laudă pentru că vede ce faci, important este să existe un astfel de stimulent, un «zăhărel»“, aminteşte Andrei Chişcu (foto dreapta)
Intervalul la care se vor acorda recompensele se va mări treptat pe măsură ce rezistenţa va creşte. De exemplu, în cazul renunţării la fumat, el propune o activitate cu funcţie de recompensă, dintr-o listă creată în prealabil, la finalul primei zile de abstinenţă, apoi la sfârşitul primei săptămâni, la două săptămâni şi tot aşa. Prin planificarea efortului şi susţinerea lui prin sistemul de recompense are loc ceea ce se numeşte activare comportamentală.
„Este o metodă pe care o folosim şi în cazul depresiei. Îi învăţăm pe pacienţi să-şi acorde activităţi cu valoare de recompensă sau recompense concrete după ce fac eforturi o perioadă scurtă, iar apoi la distanţe tot mai mari. Tehnica are scopul activării şi întăririi angajamentului pentru viaţă, ţintind, de asemenea, comportamentele de evadare şi evitare“, conchide psihologul.
O tradiţiestrăveche
Luarea de angajamente la intrarea în Anul Nou este o practică bazată pe jurăminte şi promisiuni. Cu mai mult de 4.000 de ani în urmă, babilonienii îşi reafirmau loialitatea faţă de rege, dar şi faţă de zei, cărora li se închinau şi le mulţumeau
în perioada celor douăsprezece zile de la începutul primăverii în care sărbătoreau venirea unui an nou. După mii de ani, tradiţia aceasta încă mai supravieţuia la romani, oarecum modificată. În ziua de Anul Nou, judecătorii erau investiţi sau reinvestiţi în funcţie în faţa Senatului Roman, iar din anul 27 î.Hr., toţi militarii imperiului depuneu jurământul de loialitate.
Pe măsură ce războaiele s-au împuţinat, oamenii au creat alte ceremonii festive, păstrând însă obiceiul depunerii de jurăminte, care în timp a suferit mici ajustări. În ultimii ani, tradiţia a fost resusciată, oamenii de pe întreg mapamondul stabilind la început de an diverse obiective în sensul autoperfecţionării.
Atunci când e vorba de schimbare, oamenii au nevoie de o perioadă de pregătire psihică, aşa că preferă s-o asocieze cu un alt moment care anunţă o schimbare, aşa cum este Anul Nou.
Bogdana Bursuc
Psiholog
Ideea trasării obiectivelor la început de an vine pe fondul unui tip de gândire magică. Oamenii speră cumva să vină cineva să li le îndeplinească, fără intenţia reală de a depune efort.
Andrei Chişcu
psiholog
Se încarcă comentariile...
