Misterul mormântului cu doi copii din Polonia: unul a fost fiert înainte de înmormântare, celălalt venise din Asia Centrală

O descoperire arheologică a scos la iveală un ritual bizar de acum 1600 de ani. Doi copii din zone și cu un statut social diferit împărțeau același mormânt, lăsând în urmă un mister profund, dar și bănuieli despre practici îngrozitoare a unor triburi de stepă. 

O întâlnire ipotetică între un copul hun și unul din centrul Europei Foto: imagine creata cu AI

În anul 2018, arheologul polonez Jakub Niebylski, de la Academia Poloneză de Științe, a efectuat cercetări, împreună cu echipa sa, la un mormânt plan din Czulice, un sat situat în apropiere de Cracovia. În interiorul mormântului au fost descoperite două schelete de copil, dar și câteva obiecte și rămășițe ale unor animale de companie. Chiar și după cercetarea rămășițelor pământești, dar și a inventarului, misterul mormântului s-a adâncit tot mai mult. În plus, analiza scheletului unuia dintre copii a scos la iveală practicarea unui ritual de-a dreptul horror.

Doi copii din lumi diferite au împărțit moartea împreună

Propriu-zis, în cadrul mormântului a fost descoperit scheletul a doi copii cu aproximativ aceeași vârstă, dar cu caracteristici etnice și statut social diferit. În primul rând, era vorba despre un băiat cu vârsta cuprinsă între 8 și 9 ani. Partea posterioară a craniului îi fusese modificată încă din primii ani de viață. Practic, capul îi era legat cu benzi din piele sau material textil, pentru a-i conferi craniului o formă alungită, asemănătoare unui ou.

Totodată, acest băiat a fost înmormântat cu un inventar bogat. Cel mai probabil a fost îmbrăcat în haine scumpe. Evident, acestea nu s-au păstrat. Dar au rămas numeroase podoabe din aur și argint, dar și un cuțit din fier și un vas de lut. În urma prelucrării materialului ADN extras din osemintele sale, s-a constatat că era de origine asiatică și că provenea, cel mai probabil, din zona de astăzi a Kazahstanului sau a Kârgâzstanului, din rândul unor populații de păstori și războinici nomazi.

Alături de acest băiat asiatic era înmormântat un altul, cu o vârstă cuprinsă între 7 și 9 ani. Diferența dintre cei doi era izbitoare, atât din punct de vedere etnic, cât și ca statut social. Cel de-al doilea băiat provenea din Europa Centrală și, cel mai probabil, avea părul deschis la culoare și ochi albaștri. În plus, nu avea niciun fel de inventar, ceea ce arată că avea un statut social inferior. Felul în care au fost înmormântați a fost diferit. Copilul asiatic era cu fața în sus, iar cel european cu fața în jos. Ulterior, capul i-a fost mutat lângă picioare.

„Avem doi băieți cu origini genetice diferite, unul asiatic și celălalt european, care au fost depuși în același mormânt, dar respectând ritualuri funerare diferite. Băiatul european a fost înmormântat cu fața în jos, având capul orientat în direcția opusă celui al copilului hun. Însă, la un moment dat, craniul băiatului european a fost mutat lângă picioarele acestuia”, preciza Anita Szczepanek, arheolog și antropolog la Academia Poloneză de Științe, coautoarea unui studiu dedicat acestei descoperiri și publicat în revista „Journal of Archaeological Science: Reports”, pentru „Live Science”.

Totodată, în mormânt au mai fost găsite și rămășițele unui câine, ale unei pisici și ale unei ciori.

O mlădiță a unui popor care a terorizat Europa și micul său servitor

Analiza obiectelor descoperite, dar și a resturilor osteologice i-a făcut pe specialiști să-și dea seama că au de-a face cu un mormânt hunic. Da, este vorba despre războinici nomazi temuți, călăreți originari din Asia Centrală, care au jefuit și devastat teritorii întinse din Europa în secolele al IV-lea și al V-lea, sub conducerea celebrului lor lider, Attila, supranumit de creștini „Biciul lui Dumnezeu”.

Acești huni erau, practic, o confederație de popoare nomade din stepele Asiei Centrale. Unii specialiști spun că au fost reunite în jurul unei populații situate în apropierea Manciuriei, numită Xiongnu (Hiung-nu). Erau războinici care stăpâneau la perfecție războiul călare, cu strategiile și tacticile specifice stepei. Luptau pe cai mici, dar iuți și foarte rezistenți, trăgeau din goana calului cu o pricepere ieșită din comun și, totodată, reușeau să-și domine adversarii prin cruzime și prin brutalitatea atacurilor în viteză.

Acești călăreți războinici au măturat toată Asia, după care, în anul 376 d.Hr., au apărut la fruntariile Europei. Au antrenat numeroase alte populații de stepă, inclusiv din zona nord-pontică. Au atacat și supus neamurile germanice din est, după care s-au năpustit în teritoriile Imperiului Roman. La venirea lor în Europa, hunii erau divizați în triburi conduse de mai multe căpetenii. Deși încă de la început au stârnit teroare și erau simplu de neoprit, adevăratul coșmar pentru Europa Occidentală a început în momentul în care o căpetenie hunică, Attila, reușește să unifice această forță de călăreți războinici într-o confederație. Au urmat expediții de pradă care au îngrozit Europa și au zguduit încă o dată din temelii Imperiul Roman, cu cele două părți ale sale.

„O confederație hunică se întindea de la Marea Baltică la Marea Caspică, cu Attila și fratele său Bleda la conducere până în 445, când Bleda a fost ucis, probabil de Attila. Au prădat Imperiul de Răsărit până la porțile Constantinopolului și au trimis emisari cu amenințări împăratului Theodosius II. [...] Confederația lui Attila avea nevoie de pradă continuă pentru a supraviețui. A prădat până în Galia, chiar până la Toulouse, și a trecut Rinul pentru a ataca Orléans în 451”, scria Ted Byfield în lucrarea „Darkness Descends: A.D. 350 to 565, the Fall of the Western Roman Empire”.

Pentru a supraviețui în fața furiei hoardelor hunice, împărații plăteau stipendii grase, adică un soi de „taxă de protecție”. Ei bine, acest copil născut în stepele Kazahstanului și înmormântat în Polonia făcea parte din aceste triburi hunice care s-au năpustit asupra Europei. Tatăl său era cu siguranță un membru al elitei. Drept dovadă stă inventarul bogat, dar și faptul că avea capul deformat. Acest lucru era un simbol etnic, dar și al statutului social înalt.

„La ei, chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul, pentru ca, nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zgârciuri”, preciza Ammianus Marcellinus.

„Deformarea craniană te identifică, practic, drept hun sau drept o persoană care încearcă să arate ca un hun. Faptul că au fost descoperite în sudul Poloniei persoane care practicau această tradiție reprezintă un indiciu puternic al prezenței hunilor în regiune, lucru pe care nu îl aveam demonstrat până acum”, preciza și Hyun Jin Kim, profesor de studii clasice la Universitatea din Melbourne, Australia, pentru Live Science.

Tribul tatălui său a ocupat o regiune întinsă din Polonia, iar aici probabil și-a petrecut măcar un an din copilărie. Celălalt băiat, de origine europeană, era cel mai probabil sclavul său. Pe scurt, un copil din Europa Centrală, poate tot din Polonia, prins și cruțat după ce i-a fost omorâtă familia în timpul unui raid și adus ca servitor pentru băiatul hun.

Un ritual macabru și ipoteze care dau fiori reci pe spinare

Unii specialiști avansează ipoteza că cei doi băieți nici nu s-ar fi cunoscut în timpul vieții. Ceea ce duce la o concluzie cutremurătoare: băiatul de 8-9 ani din Europa Centrală a fost prins prizonier după ce familia i-a fost masacrată, apoi a fost ucis sub formă de sacrificiu uman pentru a-l însoți pe băiatul hun în lumea de dincolo. De altfel, așa cum arată studiul pentru revista „Journal of Archaeological Science: Reports”, copilul european a fost supus unui ritual macabru. Mai precis, se bănuiește că trupul său a fost fiert înainte de înmormântare; cel puțin asta indică oasele sale neobișnuit de netede.

Cei doi băieți au fost înmormântați cândva între anii 395 și 418 d.Hr., adică la scurt timp după venirea hunilor în Europa. Cea mai plauzibilă ipoteză este că băiatul european a fost sclavul celui hunic, capturat în urma unui raid. La moartea copilului de aristocrat hun, micul său sclav a fost sacrificat alături de câinele, pisica și pasărea defunctului. De ce l-au fiert? Sau în ce condiții i-au prelucrat carnea și cu ce scop? Este încă un mister.

Băiatul hun a murit, cel mai probabil, din cauza unei afecțiuni cronice, posibil o leucemie, fiindcă suferea de o anemie severă, demonstrată și de leziunile de la nivelul orbitelor oculare. Sacrificiile ritualice erau o parte comună la multe triburi de stepă de-a lungul istoriei, iar acesta a fost, probabil, unul dintre ele. Poziția, relația dintre cei doi băieți, dar și multe alte aspecte ridică numeroase semne de întrebare.