Mărturisirile unei femei care a renunțat la alcool. ”Eram pe punctul de a fi concediată, soțul meu era sătul, iar copiii mei păstrau distanța”
0Femeia spune că renunțarea la alcool a făcut-o să realizeze că beneficiile sunt mult mai mari.
O femeie care a renunțat definitiv la alcool a ales să-și spună experiența, prezentând avantajele în urma acestei decizii, dar și prin ce a fost nevoită să treacă.
”Am început să beau la începutul adolescenței. De sărbători, eu și surorile mele aveam voie să bem un pahar de vin la cină. Deși gustul nu era tocmai plăcut, știam că voi continua să beau. Sentimentul de a fi tratată ca un adult, de a lua parte la ceva ce eu asimilam doar cu un moment de distracție, a pus stăpânire pe mine. Mi-am găsit "chestia". Lucrul care mă făcea încrezătoare, simpatică, dezlănțuită. Lucrul care avea să-mi alcătuiască întreaga personalitate pentru următorii 20 de ani. A fost alcoolul”, a povestit femeia, scrie businessinsider.com.
”Alcoolul a fost tovarășul meu”
Spune că alcoolul a fost tovarășul ei constant pe tot parcursul facultății și la începutul anilor 2020. Pe măsură ce a trecut la viața de adult, cum ar fi un loc de muncă corporatist, căsătoria și maternitatea, nu și-a pierdut din vedere cel mai bun prieten.
”Alcoolul a devenit mecanismul meu de coping, autoîngrijirea mea nocturnă, sănătatea mea mentală într-o sticlă. Consumul meu de alcool a progresat pe măsură ce anii treceau. Mă trezeam tremurând cu o anxietate alarmantă. Nu puteam să fac lucrurile de zi cu zi, cum ar fi să împăturesc rufele, fără să am un pahar de băutură lângă mine. Eram pe punctul de a fi concediată, soțul meu era sătul, iar copiii mei păstrau distanța”, mai povestește femeia.
”Acum sunt trează”
Femeia mărturisește că a decis să dea o șansă abstinenței. A început prin a lucra cu femei abstinente pentru a-și da seama de ce a băut de la bun început.
”A nu bea este cea mai importantă parte - nu pot funcționa, în cel mai general sens, dacă sunt cu fundul în sticlă. Dar abstinența mi-a oferit, de asemenea, o șansă la o viață împlinită în atât de multe alte moduri. Acum, mă consider responsabilă. O minte trează mi-a permis să văd și să fac ceva în legătură cu defectele mele. Conștiința de sine îmi permite să recunosc că am jucat un rol în fiecare aspect al trecutului meu și că voi juca un rol în fiecare aspect al viitorului meu. Pot, de asemenea, să văd umanitatea din toți cei din jurul meu. Un coleg de serviciu cu drepturi de autor? Un copil morocănos? Obișnuiam să iau totul personal. Acum, pot să accept oamenii pentru cine și unde sunt”, a mai precizat aceasta.
Chiar și cu căsnicia ajunsese în impas, dar a făcut totul pentru a evita inevitabilul. Acum, poate accepta relația așa cum a fost și știe că divorțul a fost decizia corectă.
”Pot, de asemenea, să recunosc faptul că traumele din trecut poate că nu au fost din vina mea, dar este responsabilitatea mea să cresc din ele. Pe lângă un program în 12 pași și terapie, yoga și meditația sunt practici de vindecare de rutină pentru mine acum. Yoga îmi permite să conectez fizicul cu spiritualul. Meditația îmi permite să deschid spațiu pentru iubirea de sine, rațiune și înțelegere, mai degrabă decât pentru ura de sine, gânduri iraționale și paranoia. Acum pot stabili limite. În trecut, credeam că limitele mă vor face rece, mai puțin plăcută, o scorpie. Știu că stabilirea unei limite este un act de iubire, care lasă spațiu pentru relații sănătoase, o mai bună concentrare asupra lucrurilor care contează și o iubire continuă pentru anumite persoane”.
Astăzi, pentru ea distracția are un alt înțeles și nu alcoolul. ”Distracția înseamnă să fii un om responsabil și de încredere. Distracția înseamnă să ai demnitate și integritate. Distracție înseamnă să fii o mamă de încredere și un șef empatic. Distracția înseamnă să fii treaz”,
Se încarcă comentariile...
