Exclusiv INTERVIU Mirela Retegan, fondatoarea brandului Zurli: „O femeie relevantă este una în prezența căreia te simți în siguranță“
0Într-o lume a vitezei, în care multe dintre decizii se iau pe loc, o femeie care crede până la capăt în ea și în intuiția ei, care poate să facă o viață mai bună celor din jur, este una relevantă.
Mirela Retegan (55 de ani) este un adevărat magician: creează povești din nimic și face educația distractivă atât pentru copii, cât și pentru părinți. Își dorea de mică să lucreze cu copiii, visând să devină educatoare. Viața însă a purtat-o către jurnalism, iar apoi, inspirată de fiica ei, Maya, a creat cel mai mare brand de educație prin distracție din România. A început cu CD-uri, cărți și jocuri, iar apoi Gașca Zurli a prins contur, devenind un fenomen național.
Prezentă la Adevărul Live, în cadrul campaniei „25 de Femei Relevante pentru 2025“, Mirela Retegan a vorbit despre cum rolul de mamă a devenit jobul vieții sale și cum îți poți deschide calea comunicării cu cel mic prin jocuri. De asemenea, antreprenoarea a mai vorbit și despre campania „Adoptă o mamă“, în care dragostea și atenția merg către femeile care, din motive financiare sau personale, au uitat de ele.
„Weekend Adevărul“: Jobul de mamă este pentru tine unul full-time? Așa arată toată viața ta?
Mirela Retegan: Să fiu mamă înseamnă să fiu mai mult decât eram înainte de a se fi întâmplat asta. Este ceva ce nu se termină niciodată, este o stare din care nu mai ieși niciodată. Important este să o transformi într-o bucurie și nu într-o povară. Este ceva ce rămâne permanent. Din momentul în care am devenit mamă, eu mi-am mai închis telefonul – indiferent cu cine sunt, dacă sună Maya, eu răspund. Am o înțelegere cu ea prin care eu sunt prima persoană pe care o caută atunci când are nevoie. Am grijă să o țin la curent cu ceea ce fac și nu mă deranjează când știe că am situații importante, dar telefonul meu se închide doar când ea este cu mine sau dacă este cu persoane la care poate apela dacă eu sunt indisponibilă pentru scurt timp. În acest sens, rămâi mama copilului tău toată viața. Mama are 75 de ani și eu în continuare sunt copilul ei. Când mă duc acasă aștept să fie mama: să facă acea mâncare, să spună acele lucruri.
Poate chiar să te mai certe din când în când...
Nu mă mai ceartă, s-a așezat pacea între noi. Ea a înțeles că eu mă descurc cu deciziile mele, iar eu am înțeles că ea are nevoie, din când în când, să fie prezentă în toate lucrurile pe care le fac. Eu mă supăram pe mama foarte mult și mă revoltam pentru că mama e genul foarte în control permanent. În momentul în care eu spuneam că vreau să fac ceva, ea spunea „dar dacă?“ și mi se părea nedrept. Într-o zi însă am înțeles că toate aceste semne de întrebare ale ei sunt de fapt alte posibile răspunsuri ale deciziei mele. Și atunci nu am mai tratat îndoielile mamei ca pe diferențe în decizia mea și ca pe atenționări. Și acum iau în calcul: poate fi și varianta pe care o spune mama, dar aleg să mă duc pe ceea ce simt eu fără să mă mai supăr că oamenii din jurul meu îmi arată și alte posibile răspunsuri. Acum sunt recunoscătoare pentru tot ce a adus mama în viața mea și o înțeleg atât de bine.
Educația prin joacă, esențială
Tu ai schimbat mentalități. Prin aceste antrenamente poate că sunt foarte mulți copii care beneficiază de un alt tip de relație cu părinții și de o altă educație, prin faptul că părinții se antrenează cu tine. Ce înseamnă pentru tine o femeie relevantă?
O femeie asumată. O femeie despre care știi sigur că este în acord cu ceea ce simte, spune și face. O femeie care se ține de ceea ce simte, ce spune și ce face și în prezența căreia te simți în siguranță și în putere. O femeie care știe să creeze pentru ea o viață mai bună, din care să se hrănească și alții și să facă viețile celorlalți mai bune, pentru că ea știe ce înseamnă o viață mai bună.
Tu ți-ai asumat acest rol de antrenor de părinți, să spunem așa. Ai fondat Gașca Zurli, care a oferit copiilor un alt tip de divertisment, unul care i-a păstrat în zona aceea de normalitate și de poveste, nelăsându-i să devină captivi 100% gadgeturilor, care sunt bune, dar care parcă știrbesc un pic din ceea ce știam noi că este copilăria. Ce te-a mânat pe tine în luptă să faci treaba asta?
Eu mi-am dorit să mă fac educatoare. În clasa a VIII-a am dat admitere la liceul pedagogic, însă nu am intrat. Apoi am vrut să mă fac actriță și nu am intrat. Apoi am dat la Drept, dar am renunțat. Iar jurnalismul mi s-a părut cea mai apropiată disciplină din tot ce mi-aș fi dorit eu să fac, dar în paralel făceam spectacole și evenimente pentru copii. Eu eram corespondent BBC în 1994, dar în paralel făceam sâmbăta „Microfonul Copiilor“ și abia așteptam să vină Nicușor Mihalcea, care era un puști de 4 ani și care era co-autor, co-prezentator la emisiune și făceam la Satu Mare această emisiune în direct. El spunea tot timpul 7-1-5, 9-4-5, țin minte numărul de telefon pentru că îl spunea el. Deci iubirea mea pentru copii și pasiunea de a face lucruri pentru ei au fost dintotdeauna. Dacă îmi dai 20 de copii la o masă în restaurant și am doar cutia cu scobitori, șervețele, sarea și piperul, îi țin ocupați o jumătate de oră făcând povești și jocuri din nimic. Am această capacitate de a transforma în joacă și poveste orice întâmplare din viețile copiilor și ale oamenilor mari. Și prietenii mei și angajații mei știu asta despre mine: dacă nu e cu joacă și cu poveste, nu e ce trebuie. Așa am construit absolut tot.
Când ți-ai dat seama că educația prin joc este cea mai bună?
Cu Maya mi-am dat seama că este cea mai bună modalitate de a învăța un copil: să împachetez într-un joc și într-o poveste. Am realizat apoi că, oricât de mult și-ar dori, foarte mulți părinți se blochează în momentul în care copilul spune „hai să ne jucăm“. Și am început să transform în produs ceea ce eu făceam cu Maya. De exemplu, dacă mergeam cu Maya în mașină și aveam de stat în trafic o oră și jumătate, eu nu stăteam cu ochii în telefon sau pe fereastră, lăsând copilul singur în spate, plictisit sau așteptând să ajungem și întrebându-mă din cinci în cinci minute dacă am ajuns. Inventam jocuri care mă ajutau să aflu de la ea cum i-a fost ziua, cum a relaționat cu copiii de la grădiniță, descopeream emoțiile pe care ea le-a trăit.
Viața în comunism, catalizatorul carierei
Cum a reușit să rămână relevant pe piață proiectul Zurli timp de 20 de ani?
Pentru că s-a născut din adevăr și dintr-o nevoie reală a unei mame pentru copilul ei mai întâi. Eu nu cred că noi putem să dăm din cine nu suntem și din ce nu avem. Până la 40 de ani eu am fost azimut: îmi arătai ținta și mă duceam fără să mă gândesc la toate consecințele, la tot ceea ce implică. Am construit în forță și eu pun asta pe seama comunismului și a vremurilor din care am venit. Pentru că mie mi-a fost foame, mie mi-a fost frig. Eu am fost privată de libertate. Eu am trăit toate minusurile acelea. Și sunt vremuri foarte bune acum. Eu îi rog pe toți oamenii, când ajungem la astfel de discuții, să se raporteze la părinții lor. Au avut ei pacea, liniștea, contextul în care să se dezvolte psihic, emoțional, cultural? Nu! Le-a fost foame, le-a fost frig. Nu se discuta despre inteligența emoțională. Au avut bunicii noștri relaxare, context în care să se bucure și să-și pună toate aceste întrebări? Nu! Eu o duc mai bine decât o ducea mama. Suntem într-o evoluție.
Multe femei de astăzi ar spune că mamelor noastre le-a fost mai ușor, aveau un loc de muncă cu 8 ore pe zi, veneau acasă la 3 și jumătate...
Dar mamele noastre aveau mâinile distruse de frecat haine și șosete. Și bucătăria era veșnic plină de aburi și de miros de ulei. Asta facem noi cu conferințele „Adoptă o mamă“, cu conferințele „Înfloritoare“, le adunăm într-un loc în care eu să le amintesc că suntem în cel mai bun moment. Că viața nu e rea. E grea pentru multe dintre noi. Și mie mi-a fost greu: și când am divorțat, și când a murit tata, când mi-am pierdut jobul, când mi-am pierdut casa. Dacă e să punem pe masă toate momentele grele sunt o grămadă, dar viața mea nu a fost rea per total. Și mai e ceva: depinde la ce te raportezi. Dacă te duci ca mine de câteva ori pe lună într-o secție de oncopediatrie și vezi o mamă care își pune viața pe pauză, stă pe scaun lângă pătuțul copilului ei luni și poate ani întregi, nu-ți mai vine să te compari cu cele care au piscină și vacanțe exotic
„Nu există copii fericiți cu mame triste“
Ce înseamnă mai exact campania „Adoptă o mamă“?
„Adoptă o mamă“ s-a născut acum zece ani din dorința de a crea un moment de atenție pentru mamele care n-au mai avut acest moment î ultima vreme. Sunt femei în jurul nostru care, copleșite de griji, de probleme, de momentul dificil în care se află, n-au timp să se mai gândească la ele. Nu și-au mai permis, poate din motive financiare sau din motive emoționale, atenție asupra lor. Nu și-au mai permis un ruj, un șirag de mărgele, o perie de păr, o cremă de mâini, un șampon mai bun, un deodorant, o carte, o poșetă, o eșarfă. Și atunci, eu am invitat orice femeie care își poate permite să pregătească într-o cutiuță un pachet pentru o mamă care fie nu își permite financiar, fie nu-i stă mintea în momentul ăsta la așa ceva.
Deci ce poți să faci, mai exact?
Poți să pui într-o cutie de ce dimensiune doreşti tu ce vrei să-i dăruiești unei doamne. Imaginează-ți o mamă care este la spital, la oncopediatrie, cu copilașul ei, și care n-a mai avut parte de o bucurie de foarte multă vreme pentru că mintea ei și timpul ei sunt acolo. Ce ai putea să-i dăruiești unei mame, indiferent de vârstă, de constituție, de pregătire, ca să o bucure? Lucruri noi, ceva care să le aducă zâmbetul pe buze în momentul când deschid cutia. De exemplu, eu mă duc la oncopediatrie și copiii mă recunosc: „A venit tanti prezentatoarea“.
Iar eu le spun că sunt un Moș Crăciun al mămicilor și le dau lor cadoul să îl ofere mamelor. Și mama primește cadou de la copilul ei, împreună cu floarea pe care anul acesta noi am ales-o să fie simbolul campaniei de acum înainte. Aceste pachete ajung în oncopediatrie, în penitenciare, unde ne ducem la mamele de acolo, la țară, acolo unde sunt mame copleșite de griji, în asociații și în cele zece conferințe. În zece orașe din România eu am invitat și am convins mai mulți prieteni, oameni care mai de care mai importanți, care vin să le vorbească acestor femei. Sunt săli de 500, 700 de locuri care vor fi pline cu mame – căci invitația a fost așa: „Donează 180 de lei. Rezervă un loc pentru tine și pentru încă o mamă“.
Unde se poate veni cu cadourile?
La sediul Zurli, în București, pe strada Tudor Ștefan nr. 57, în sectorul 1. De asemenea, puteți să le trimiteți prin curier. Cei din țară pot veni direct la conferințele din martie. Este un adevărat turneu, un tur de forță pe care îl facem. Vor fi peste 5.000 de mame prezente la aceste conferințe și sunt foarte bucuroase. Am reușit să ne împărțim și în fiecare oraș sunt femei relevante, vor fi și domni: pentru prima oară eu cu Gáspár György vom fi pe aceeași scenă, la Satu Mare. El a fost partenerul meu de emisiune mulți ani la „Antrenorul Părinților“. În paralel cu aceste conferințe, avem alte 15 spectacole Zurli în alte orașe, intitulate „Dragă mami“, iar eu voi fi prezentă la toate aceste evenimente. Eu chiar cred că atunci când o mamă zâmbește, un copil râde. Nu există copii fericiți cu mame triste. Nu există copii fericiți cu mame care nu reușesc să-și depășească propriile nefericiri. Toată munca mea de când am început povestea asta a fost să le ajut pe mame să pună fericirea copiilor lor înaintea nefericirilor. Pentru că divorțul trece, problemele personale se depășesc, dar fericirea copiilor depinde foarte tare de felul în care noi reușim să ieșim din zona propriilor noastre probleme – să fim eroii copiilor noștri, pentru că ei de asta au nevoie.
„Aleg frumos în tot ceea ce fac“
Cum faci față acestui program încărcat? Reușești să ai un stil de viața sănătos?
Mie îmi place să spun că atunci când ți-ai găsit calea, nu îți mai stă nimic în cale, nici măcar propria ta lene, nici măcar propria ta comoditate, pentru că înveți să te lupți cu toate lucrurile care te rețin de la ceea ce ai tu de făcut.
Ca parte a campaniei „Femei relevante“ pe care o desfășurăm în 2025 la Adevărul Live, vreau să știu care este pentru tine cuvântul anului.
„Frumos“. Îl scriu peste tot, toată lumea știe că eu mi-am ales, pe 1 ianuarie, cuvântul „frumos“. Dacă nu-mi place interlocutorul și nu-mi transmite frumos, nu mă duc. Dacă proiectul nu mă face să mă simt frumos, nu mă duc, dacă discuția pe care am avut-o nu mă face să simt frumos la sfârșitul ei, stau să mă gândesc de ce s-a întâmplat asta. Aleg frumos în tot ceea ce fac și în tot ceea ce transmit mai departe.
Orașele în care ajunge turneul „Înfloritoare“
București – 7 martie
Sibiu – 10 martie
Satu Mare – 11 martie
Timișoara – 13 martie
Craiova – 17 martie
Iași – 21 martie
Zalău – 25 martie
Brașov – 27 martie
Se încarcă comentariile...
