Hermès, de la caleşti şi regi la genţi şi lux

De aproape 200 de ani, numele Hermès este sinonim cu luxul. Însă, atunci când a început afacerea, fondatorul Thierry Hermès crea doar hamuri, frâie şi căpestre.

Primii clienţi ai casei franceze - prinţi de Wales, ţari şi aristocraţia europeană - probabil că nu intrau pe vreo listă de aşteptare atunci când dădeau o comandă la Hermès. Acum însă, pentru produsele companiei există liste de aşteptare pentru a intra pe lista de aşteptare.

Familia Hermès, originară din Germania, s-a stabilit în Franţa în 1828. Nouă ani mai târziu, Thierry Hermès, cel de-al şaselea fiu al unui hangiu, deschidea primul magazin care îi purta numele şi care a devenit, în timp, sinomim cu luxul. Iniţial, magazinul cu sediul pe Grands Boulevards din Paris era specializat în crearea de hamuri, frâie şi căpestre.

Doar pentru aristocraţie

Clientela era selectă: meşterii Hermès lucrau doar pentru aristocraţia europeană. Se spune chiar că, nu de puţine ori, baluri sau festivităţi de încoronare au fost amânate până când maeştrii artizani terminau accesoriile pentru caleştile şi caii care urmau să poarte capetele încoronate.

Acum, altele sunt evenimentele care se amână până când un accesoriu Hermès este gata, iar mult doritele produse s-au schimbat: genţile au luat locul caleştilor. Din cercurile mai mult sau mai puţin înalte a apărut chiar o povestioară despre o doamnă care intră hotărâtă într-un magazin Hermès pentru a comanda o geantă Birkin, pentru petrecerea de 16 ani a fiicei sale. Fără a-şi ridica ochii din registru, vânzătorul îi răspunde: „Lista de aşteptare pentru genţile Birkin se întinde deja pe şapte ani. Câţi ani are fiica dumneavoastră?". Istorioara este suficient de savuroasă chiar şi până în acest punct, însă răspunsul femeii, unul care poate fi înţeles doar pe Fifth Avenue sau în alt punct fierbinte pe harta modei, este cireaşa de pe tort: „Ah, staţi liniştit, fiica mea nu s-a născut încă!".

În 1880, fiul lui Thierry, Charles-Émile, a preluat magazinul de la tatăl său, iar una dintre primele lui decizii a fost să mute sediul pe Rue Fauborg Saint-Honoré numărul 28, unde rămâne până astăzi magazinul-emblemă al casei Hermès. La noua adresă, Charles-Émile a extins afacerea, începând producţia de şei şi, totodată, introducând vânzarea cu amănuntul.

Fiii săi, Émile-Maurice şi Adolphe, l-au ajutat să devină furnizorul elitelor din Europa, Rusia, Africa de Nord, Asia, America de Nord şi America de Sud. Prima geantă a fost introdusă în 1900 şi se adresa celor care călătoreau.

După retragerea lui Charles-Émile, cei doi fii ai săi au preluat conducerea afacerii, iar compania a căpătat un nou nume - Hermès Frères. La scurt timp, casa pariziană a devenit furnizorul ţarului Rusiei.

A adus fermoarul în Franţa

Începutul Primului Război Mondial a prins magazinul Hermès cu 80 de meşteri angajaţi. Émile-Maurice a câştigat drepturile exclusive pentru a folosi fermoarul la bunuri din piele şi îmbrăcăminte, devenind astfel primul care a introdus acest mecanism de închidere în Franţa.

În 1918, casa a realizat prima jachetă cu fermoar, de piele, gândită pentru golf. Ea a fost realizată pentru Prinţul de Wales. În anii '20, Émile-Maurice şi-a asumat conducerea companiei şi a decis să introducă prima colecţie de accesorii. În 1922, casa a prezentat prima geantă de mână, apărută după ce soţia lui Émile-Maurice se plângea că nu a găsit nimic pe placul ei. Urmaşul fondatorului Hermès a creat el însuşi o întreaga colecţie.

Doi ani mai târziu, Hermès îşi începea expansiunea. Au fost deschise două magazine în două staţiuni franceze. În 1929 era deja prezentată prima colecţie couture pentru femei. Anii '30 au fost însă de departe cei mai prolifici din istoria casei franceze, cu lansarea primului parfum şi intrarea pe piaţa americană.

Cum a luat naştere geanta Kelly

În 1935, Hermès a introdus faimosul model „Sac à dépêches" (geantă de scrisori). Nu vă sună cunoscut numele? Geanta a fost redenumită „Kelly" după ce, în 1956, actriţa americană Grace Kelly, proaspăt devenită prinţesa de Monaco în urma căsătoriei cu prinţul Rainier al III-lea, a fost fotografiată cu acest model.

Ziariştii au scris că actriţa a ţinut geanta în dreptul abdomenului pentru a ascunde o sarcină, iar speculaţiile şi zvonurile alimentate de interesul fantastic pentru cuplul regal au făcut ca geanta să fie asociată cu actriţa, numele ei rămânând până astăzi „Kelly".

Când Émile-Maurice a murit, în 1951, Robert Dumas-Hermès, ginerele său, a preluat afacerea. Acesta a colaborat îndeaproape cu Francis Puech şi Jean-René Guerrand, ceilalţi doi gineri ai lui Émile-Maurice, pe care acesta din urmă îi pregătise personal pentru a prelua afacerea. Robert a devenit primul director al companiei care nu era un urmaş direct al fondatorului Thierry. Tocmai de aceea, el a adoptat şi numele Hermès.

Divizia de parfumuri s-a bucurat de un succes atât de mare încât a fost transformată într-o subsidiară a companiei- mamă în 1961. Jean-Louis Dumas, fiul lui Robert, a preluat conducerea în 1978.

În această perioadă, vânzările anuale ale companiei se ridicau deja la aproximativ 50 de milioane de dolari. Până în 1990, acestea au crescut la 460 de milioane de dolari, iar aceasta se datorează în mare parte strategiei lui Dumas, care a hotărât ca Hermès să se concentreze pe bunuri de piele, accesorii şi eşarfe. În plus, acesta a demarat campanii îndrăzneţe de promovare, care au stârnit controverse în interiorul şi în afara companiei, însă s-au asigurat că numele Hermès se află pe buzele tuturor iubitorilor de modă.

"Vom continua să facem lucrurile exact aşa cum le făceau şi bunicii noştri."
Jérôme Guerrand
strănepotul fondatorului Hermès

1837 este anul în care a fost deschis primul magazin Hermès.

Afacere de familie, gigant mondial

Pătrunderea pe piaţa americană nu era suficientă pentru Dumas, care era deja cu ochii pe înfloritoarea Asia. Planurile sale au fost concretizate însă abia în anii '90. Acesta s-a concentrat însă pe expansiunea operaţiunilor în domenii cât mai diverse. În 1970 a fost înfiinţată subsidiara care se ocupă de ceasuri - La Montre Hermès - cu sediul la Bienne, în Elveţia.

Jean-Paul Gaultier a fost directorul de creaţie al casei Hermès între 2003 şi 2006  Foto: Reuters

Extinderea din anii 1980

Anii '80 au marcat extinderea companiei în domenii precum porţelanuri, cristaluri şi piese de argint - în acest sens, compania a preluat câţiva producători specializaţi: Puiforcat, St. Louis şi Périgord. În iunie 1993 a avut loc listarea la Bursa de la Paris, despre care mulţi spun că a fost o greşeală. Familia a păstrat un pachet majoritar de acţiuni, controlând compania în proporţie de 80%, iar asta îi plasa pe membrii familiei în topul celor mai bogaţi oameni din lume realizat de publicaţia americană de business „Forbes".

Strategia lui Jean-Louis a fost să reducă drastic numărul magazinelor în franciză pentru a deschide cât mai multe puncte proprii. Extinderea a culminat cu deschiderea unui magazin la Beijing, în 1996. La sfârşitul anilor '90, Jean-Louis a decis să cumpere o participaţie de 35% în cadrul grupului Jean-Paul Gaultier, însă aceasta nu a fost singura colaborare dintre cele două nume importante din industria luxului. Din 2003 şi până în 2010, designerul Jean-Paul Gaultier a fost directorul de creaţie al casei Hermès.

Primul străin la conducerea companiei

În ianuarie 2006, după 28 de ani în care a condus compania Hermès, Jean-Louis s-a retras. A murit în 2010, însă rămâne cunoscut drept unul dintre cei mai mari experţi în lux din lume. Patrick Thomas, care se alăturase companiei în 1989 şi a lucrat îndeaproape cu Jean-Louis, a preluat funcţia de director general. El este primul şef al companiei care nu are nicio legătură cu familia Hermès.

Compania Hermès operează peste 200 de magazine în întreaga lume   Foto: guliver/getty images

La începutul lui 2011, Hermès a lansat un nou brand, numit Shang Xia, destinat pieţei din China. Obiectele produse sub această emblemă sunt inspirate din cultura chineză şi tradiţiile meşterilor autohtoni. Anul trecut vânzările companiei s-au ridicat la 2,4 miliarde de euro, iar profiturile - la 421,7 milioane de euro.

Tradiţie şi inovaţie

Bărbaţii aflaţi la conducerea companiei, fie că aveau sau nu legături de sânge cu familia Hermès, au construit toate strategiile companiei în jurul tradiţiilor şi a principiilor impuse de fondatorul Thierry. În ciuda extinderii rapide pe cele mai dinamice pieţe de lux din lume - SUA şi Asia, meşterii Hermès rămân în continuare concentraţi pe caracterul unic al fiecărui obiect ce le iese din mâini.

Acesta este adevăratul motiv pentru care există acele liste interminabile de aşteptare. Însă, în ciuda fidelităţii pentru tradiţie, directorii Hermès nu s-au sfiit să ducă operaţiunile companiei în domenii cât mai diverse, paşi ce au asigurat impunerea companiei drept un gigant în industria mondială a luxului.

În 1937, Hermès a introdus primele eşarfe, intrate ulterior în patrimoniul cultural al Franţei. Un an mai târziu, casa se extinde şi în domeniul bijuteriilor, prezentând brăţări. Tot în anii '30 a avut loc şi intrarea pe piaţa americană, accesoriile Hermès devenind disponibile în magazinele Neiman Marcus din New York. Au urmat lansarea primei cravate şi a primului parfum (Eau d'Hermès), ambele în 1949.

Din 2008, Hermès are 14 divizii specializate pe produse: piele, eşarfe, cravate, modă masculină şi feminină, parfumuri, ceasuri, încălţăminte, mănuşi, obiecte decorative, articole pentru masă, bijuterii, papetărie şi creme.