De ce nu reuşim să-i convingem pe ceilalţi că noi avem dreptate

Conform teoriei „iluziei înţelegerii profunde“, oamenii, în general, nu cunosc în detaliu un fenomen sau un subiect, deşi sunt gata să-şi susţină punctul de vedere. leadershipfreak.wordpress.com

Cum îi schimbi părerea cuiva care este convins de adevărul afirmaţiilor sale, deşi tu consideri că greşeşte? Psihologii explică de ce o astfel de misiune este adesea imposibilă prin existenţa „iluziei înţelegerii profunde“, fenomen care stă la baza disputelor fără rezultat.

Indiferent de tema care face obiectul unei discuţii în contradictoriu, oamenii recurg la aceeaşi abordare. Aruncă vorbe fără să-l asculte cu adevărat pe celălalt, convinşi că deţin adevărul absolut, că ei sunt cei care au dreptate. De regulă, astfel de dispute, fără rezultat, nu fac decât să întărească şi mai mult opiniile iniţiale ale persoanelor în cauză, scrie bbc.co.uk. 

Psihologia ultimilor ani sugerează că o abordare mai eficientă este să ne ascultăm mai mult partenerul de discuţie, în loc să-l presăm constant în speranţa că astfel va trece de partea noastră.

Cu aproape zece ani în urmă, Leonid Rozenblit şi Frank Keil, doi psihologi de la Universitatea Yale, au făcut mai multe studii în cadrul cărora le-au cerut participanţilor să indice cât de bine înţeleg modul în care funcţionează diverse obiecte extrem de folosite şi cunoscute, precum o toaletă sau o maşină de cusut, apoi au fost rugaţi să explice exact ceea ce au înţeles şi să răspundă la diverse întrebări referitoare la respectivele lucruri. În mare parte, oamenii au admis la sfârşitul testului că nivelul lor de cunoştinţe şi înţelegere era cu mult mai redus decât estimaseră la începutul experimentului. 

Fenomenul observat a fost botezat „illusion explanatory depth“ (iluzia înţelegerii profunde-n.r.), în dorinţa de a descrie faptul că oamenii, în general, nu cunosc în detaliu un fenomen sau un subiect, deşi sunt gata să-şi susţină punctul de vedere. Teoria sugerează că în ciuda convingerilor noastre, devenim mai dispuşi să ne „ajustăm“ opiniile atunci când realizăm că suntem ignoranţi în mai multe privinţe decât aveam impresia. Bineînţeles, oamenii acceptă mai uşor faptul că nu înţeleg exact cum funcţionează o toaletă, o maşină de cusut sau un fermoar, decât să admită că nu înţeleg principii sau subiecte mult mai complexe, dar pe care le îmbrăţişează.

Credem că ştim, dar ne păcălim 

Psihologii Leonid Rozenblit şi Frank Keil au susţinut că oamenii confundă familiaritatea faţă de tot felul de subiecte sau lucruri cu credinţa că înţeleg pe deplin ce presupun acestea sau cum funcţionează. Pe de altă parte, oamenii au tendinţa de a folosi aşa-numite scurtături de raţionament atunci când trebuie să ia decizii sau să evalueze ceva, astfel că reuşim să ne păcălim şi să ascundem de noi cât de superficială este adesea înţelegerea sau viziunea pe care o avem asupra unui lucru sau subiect.

Fenomenul este cel mai bine remarcat de o persoană care a trebuit să înveţe ceva anume o altă persoană. Sunt suficiente câteva secunde ca să decidem sau să repetăm în minte ce informaţii deţinem pentru a explica subiectul, dar tot în acele momente realizăm cât de bine stăpânim chiar noi ceea ce trebuie să comunicăm. Nu degeaba profesori din întreaga lume au afirmat la un moment dat: „Nu am înţeles cu adevărat despre ce era vorba, până nu a trebuit să predau despre el“. La rândul lui, cercetătorul şi inventatorul Mark Changizi spunea că „indiferent de cât de prost predau, tot am câte ceva de învăţat“, conform bbc.co.uk. 

Oferă explicaţii clare

Pornind de la această teorie a „iluziei înţelegerii profunde“, Universitatea din Colorado a efectuat anul trecut un studiu în cadrul căruia mai multor americani li s-a cerut să-şi spună părerea referitor la diverse politici existente la acel moment în SUA, cum ar fi sancţiunile impuse Iranului, starea sistemului de sănătate şi poziţia faţă de emisiile de carbon.

Participanţii din primul grup au fost rugaţi să-şi exprime opiniile pe respectivele teme şi apoi să ofere motivele pentru care aveau acea opinie. Persoanele din primul grup şi-au exprimat punctul de vedere la fel cum cei mai mulţi dintre noi procedăm într-o discuţie în contradictoriu sau într-o dezbatere.

Persoanele din cel de-al doilea grup au fost rugate să procedeze puţin altfel. Mai exact, în loc să ofere pur si simplu motivele pentru care aveau o anumită opinie, li s-a cerut să dezvolte un raţionament logic, pas cu pas, pe parcursul căruia să explice care ar fi fost efectele aplicării unei idei (politici) pe care ei o considerau a fi cea corectă.

Rezultatele au arătat că persoanele din primul grup, care oferiseră motive, erau la fel de convinse de ceea ce credeau ca la începutul experimentului. Cei din al doilea grup, care au fost puşi să ofere explicaţii detaliate şi să prezinte un raţionament complet, au ajuns să nu mai fie atât de convinşi de faptul că aveau dreptate şi, după finalizarea studiului, au raportat un nivel mult mai scăzut al înţelegerii şi cunoştinţelor pe care le aveau faţă de temele prezentate, decât au presupus iniţial. Astfel, atitudinea persoanelor din al doilea grup a fost moderată la finalul studiului şi nu au mai fost atât de sigure că sunt pro sau contra temelor supuse atenţiei.

În concluzie, pentru a avea mai multe şanse să convingem un partener de discuţie că opinia noastră merită să fie luată în seamă, ar trebui să fim capabili să explicăm exact de ce avem convingerea că avem dreptate. În caz contrar, dacă venim în discuţie doar cu motive, fără explicaţii solide, riscăm să fim noi cei care am putea ajunge să ne schimbăm punctul de vedere, arată bbc.co.uk.
 

Citiţi şi: 

Programul secret prin care SUA plănuiau să controleze minţile oamenilor

5 lucruri pe care nu le ştiai despre creier şi memorie