"Generatia mea a inteles ca trebuie sa redescopere povestea"

Sase noi filme romanesti au ajuns la public saptamana trecuta, prin Gala filmului romanesc. Autorii provin din generatii diferite, ceea ce se vede in felul in care ei spun povestea. Despre generatii

Sase noi filme romanesti au ajuns la public saptamana trecuta, prin Gala filmului romanesc. Autorii provin din generatii diferite, ceea ce se vede in felul in care ei spun povestea. Despre generatii e vorba si in filmul de debut al lui Titus Muntean, Examen, care poate fi vazut zilele acestea in cinematografe. Fara ton moralizator, Examen spune o poveste cutremuratoare incercand sa transmita un mesaj simplu: cand instinctul de supravietuire invinge constiinta nu mai e nimic de facut. - As vrea sa facem putin cronica unui Examen, filmul tau de debut, a carui poveste ilustreaza aventura unui tanar cineast in aceste vremuri, in aceasta societate. - Am inceput filmul intr-o perioada de euforie dupa aparitia primei legi a cinematografiei, pe vremea cand Radu Gabrea era presedintele Oficiului National al Cinematografiei. Era o lege buna, chiar daca nu putea rezolva toate problemele. Era stabilit un mecanism foarte bun si clar prin care banii publici erau acordati unor proiecte si se stabileau niste criterii bune de acordare a lor. Numai ca mecanismul legat de cealalta parte a finantarii care trebuia sa revina zonei private n-a functionat. Nimeni nu face afaceri in care sa piarda sigur. Un buget mic ar fi azi de 20 de miliarde de lei, din care doar jumatate vin de la stat, iar cine ar trebui sa dea restul de 10 miliarde, chiar daca iubeste filmul, ar trebui macar sa fie sigur ca isi recupereaza banii. Pot veni mici sponsorizari, dar care nu conteaza intr-un buget de film. Noi am filmat trei sferturi de film in 1999, dar ne-am impotmolit exact din motivul pomenit mai sus. A cazut pe parcurs co-producatorul si ne-am trezit ca trebuie sa facem filmul cu banii de la stat, care nu vin nici ei toti o data, cum e si normal. Noi nu am vrut nici sa procedam ca altii, care prezinta un buget umflat initial, pentru a se putea descurca apoi cu mai putin, in limitele unui buget normal. Asa incat, o data aruncati in filmare, ne-am trezit ca nu mai avem bani, poveste tipica. L-am reluat dupa aproape trei ani de pauza, cand am gasit o solutie sa filmam pe video, cu sprijinul Fundatiei "Arte vizuale" conduse de Vivi Dragan Vasile. Asa incat am inlocuit secventele nefilmate inca, regandind povestea, dintr-o perspectiva contemporana. - Generatia voastra are ca punct de referinta doar filmul care se facea inainte de '89, de care o desparte un realism destul de dur, curatat de metafora, abandonand parabolele complicate. Asta cred ca va defineste pe toti. - Da, si nici atunci nu putea fi vorba de normalitate, acolo era ecuatia cenzurii, a implicatiilor politice. Un nou val in sens stilistic nu exista decat raportandu-se la un academism. La noi problema e ca "noi vrem sa facem", n-am stabilit daca asa sau altfel, fiindca nu exista un "main-stream" de care sa ne despartim. Noua ne era limpede inca din scoala ca trebuie sa redescoperim povestea. Ne-am lamurit de la inceput, dar nu cred ca e destul ca sa definesti un nou val. Ceea ce propunem noi, deocamdata, este o normalitate a filmului romanesc.