Din culisele comediei „Nea Mărin miliardar“: de ce voia Sergiu Nicolaescu să îl lase fără rol pe Amza Pellea
0Personajul creat și interpretat de inegalabilul Amza Pellea, nelipsit din programele de Revelion ale anilor ’70, a fost totodată și protagonistul celei mai vizionate pelicule românești din toate timpurile, „Nea Mărin miliardar“, în regia lui Sergiu Nicolaescu, difuzată de către televiziuni, cu precădere, tot în perioada sărbătorilor de iarnă.
Personajul Nea Mărin este creaţia lui Amza Pellea, care s-a şi identificat cu el până la contopire. Practic, Nea Mărin s-a născut odată cu actorul, la Băileşti. Era o parte din el însuşi, o parte dintr-un văr de-al său, o parte din tatăl său, câte o parte din fiecare sătean de-al locului. Iar numele a fost un omagiu adus unui unchi decedat pe front, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Dacă mai întâi Amza Pellea obişnuia să le spună colegilor din liceu şi pe urmă din facultate întâmplări de la el din sat, mai târziu a făcut-o la microfon, într-un studio de radio, iar ulterior la televiziune, începând cu anul 1971. Succesul imediat l-a determinat pe Amza să-și dorească să-l aducă pe Nea Mărin și pe marele ecran.
„Sunt hotărât să nu-mi părăsesc personajul oltean, până nu-l vor fi împlinit şi pe ecran, cum nu-mi voi părăsi nicicând eroii concepuţi de alţii. Va deveni personajul central al unei poveşti cinematografice în două serii. Suntem în tratative cu directorul Casei de Filme nr. 5, Dumitru Fernoagă. Dacă proiectul se va materializa, Nea Mărin, cu numeroasa-i familie, va apărea, amendând cu bunul său simţ popular mentalităţi, nu tocmai lăudabile, din diverse medii“, povestea Amza Pellea în 1974. Proiectul nu s-a materializat imediat, dar, pe lângă savuroasele sale monologuri, pe care actorul şi le scria singur, Nea Mărin a devenit, în perioada respectivă, eroul unor scurtmetraje. Pe lângă titluri ca „Nea Mărin și tractoriștii“, film educațional dedicat publicului rural, produs de Sahia Film și regizat de Iancu Moscu în 1975, au apărut și două scurtmetraje destinate micului ecran: „Automobilist şi pieton“ şi „Răvaşul misterios“, ambele regizate de Sergiu Nicolaescu. Cel de-al doilea, realizat pe scenariul scris de Dan Mihăescu, Octavian Sava şi Grigore Pop, în colaborare cu Amza Pellea, i-a mai inclus în distribuţie, printre alţii, pe Draga Olteanu-Matei, Dumitru Furdui, Dem Rădulescu şi Ştefan Tapalagă, fiind difuzat în premieră în programul „Revelion ’76“.
Din acea perioadă datează şi proiectul filmului de lungmetraj „Nea Mărin miliardar“, care a fost inclus în planul Casei de Filme nr. 4. În structura sa iniţială, „Nea Mărin miliardar“ a fost piesă de teatru în trei acte, cu o durată de o oră şi jumătate. Scriitorul Eugen Burada povestea în urmă cu un deceniu, pentru „Adevărul“, că l-a găsit într-o zi pe actor amorţit de durere, ţinându-şi glezna luxată într-un lighean cu soluţie Burow. Au discutat despre diverse filme şi scenarii, iar Amza Pellea a întrebat de ce nu scriu Vintilă Corbul şi Eugen Burada o comedie. „Păi, hai s-o facem! Să se numească «Nea Mărin miliardar»“, i-a răspuns Burada. Textul a fost gata într-o lună şi jumătate, dar niciun teatru din Bucureşti n-a vrut să-l includă în repertoriu. „Am scris această piesă şi am mers cu ea la diverse teatre şi chiar la Comedie, unde lucra actorul. Cei de la secretariatul literar au citit scenariul şi nu le-a plăcut. Apoi a venit directorul Lucian Giurchescu şi ne-a spus că scenariul nu e cine ştie ce, parcă e comedie, parcă nu e...“, povestea Eugen Burada. Scriitorul și-a amintit că Sergiu Nicolaescu a fost atras în proiect provocat fiind de succesul de public înregistrat de Geo Saizescu cu „Păcală“: „Nicolaescu era foarte supărat că Saizescu, directorul secţiei de cinema din Televiziunea Română, nu difuzase pe post forşpanul (n.r. – trailerul) unui film de-al său. Şi a zis atunci: «Vreau să-l bat pe Geo Saizescu pe teritoriul lui»“.
Nicolaescu, adus cu targa la filmări
Deși „Nea Mărin miliardar“ a fost aprobat pentru intrarea în producție la 14 mai 1977, intrând efectiv în pregătire la 25 mai, proiectul a fost suspendat la 4 iulie, la indicația lui Miu Dobrescu, președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, „pentru a da posibilitate regizorului să termine cele două filme din planul de producție al anului 1977“, respectiv „Griviţa“ şi „Plevna“, reunite ulterior sub genericul „Pentru Patrie“, pelicule dedicate sărbătoririi Centenarului Independenţei de Stat a României. Astfel, „Nea Mărin miliardar“ a intrat în faza de producţie la 1 martie 1978, iar filmările au început pe 25 iulie la Bucureşti, continuând apoi pe litoralul Mării Negre, în special la Olimp, iar în septembrie la Snagov şi Otopeni, încheindu-se efectiv la 25 septembrie. O altă secvenţă a fost filmată ulterior, pe 7 decembrie, pe aeroportul din Frankfurt. Camera de hotel folosită în film de miliardarul american este Apartamentul Imperial aflat la etajul 19 al Hotelului Intercontinental din Bucureşti, având o suprafaţă de 240 de metri pătraţi.
În afara lui Amza Pellea, prezent în film în dublu rol, Mărin Juvete din Băilești şi miliardarul Marlon Juvette, distribuţia i-a inclus, printre alţii, pe Draga Olteanu-Matei (Veta), Sebastian Papaiani (Gogu), Jean Constantin (Teach), Petre Lupu (Mitch), Ștefan Thuri (Rich), Ştefan Mihăilescu-Brăila (Doe), Ştefan Bănică (Poe), Cornel Gîrbea (Peach), Hamdi Cerchez (Moe), Brândușa Marioțeanu (Samantha), Colea Răutu (Directorul), Stela Popescu (Vampa), Adina Popescu (Camerista), Mihai Mălaimare (Sache) şi Puiu Călinescu (Columbo). „Cu «Nea Mărin» am intrat destul de în toamnă cu filmările. Aveam o criză de sciatică, de nu puteam nici să mă mişc. Mă duceau cu targa la filmări. Aşa am condus actorii“, povestea regizorul Sergiu Nicolaescu, care nu a apărut şi ca actor în acest film, așa cum obișnuia, însă a împrumutat vocea sa crainicului care relatează deturnarea avionului în jurnalul de ştiri de la televizor.
Cu 14.645.586 de bilete vândute în cinematografe, filmul „Nea Mărin miliardar“, care a avut premiera la 5 februarie 1979, este cea mai populară peliculă românească din toate timpurile. Şi probabil că aşa va rămâne pentru totdeauna, fiind greu de crezut că un film autohton va mai atinge vreodată asemenea cifre. Locul doi în acest top este ocupat de pelicula lui Geo Saizescu „Păcală“ (1974), care a vândut 14.644.029 de bilete, iar podiumul e completat de o altă peliculă de-ale lui Sergiu Nicolaescu, „Mihai Viteazul“, cu 13.340.304 intrări în cinematografe.
„Am început să lovesc cu paporniţa în stânga şi-n dreapta“
Actriţa Draga Olteanu-Matei, care a interpretat-o pe Veta, soţia lui Mărin Juvete, a fost extrem de apropiată de Amza Pellea. „Amza a făcut un personaj naţional din «Nea Mărin». Este marele său merit. Noi eram ca fraţii. Am şi fost la Băileşti. Acolo am cunoscut toate personajele despre care vorbea Amza“, povestea actriţa. Una dintre cele mai spumoase scene ale peliculei a avut-o ca protagonistă şi a fost filmată într-un bar din Olimp. „Eu veneam cu paporniţa cu praz, să-l caut pe Mărin. Mafioţii erau pe ringul de dans, deghizaţi în femei. Sergiu Nicolaescu mi-a zis: «Ei încep să danseze, iar tu trebuie să-ţi faci loc printre ei, ca să ajungi lângă Amza». Erau în bar vreo 200 de figuranţi şi spectatori de ocazie, veniţi să vadă cum e la filmare. Ca să-mi fac loc, am început să lovesc cu paporniţa în stânga şi-n dreapta. A fost o nebunie! Lumea a început să aplaude“, își reamintea, cu umor, îndrăgita interpretă.
George Mihăiţă a refuzat să joace în film
Sebastian Papaiani a fost în film Gogu a lu' Pupăză, nepotul lui Mărin Juvete. Chiar dacă numele a fost schimbat, personajul păstrează trăsăturile lui Sucă, nepotul din celebrele scheciuri ale lui Amza Pellea. După ce i-a „suflat“ rolul lui Sebastian Papaiani în „Reconstituirea“, de această dată s-a întâmplat ca George Mihăiţă să refuze rolul Gogu a lu' Pupăză, care ulterior a ajuns chiar la Papaiani. „Dacă aş da timpul înapoi, n-aş mai juca nici în «B.D.»-uri. Când am refuzat rolul lui Gogu din «Nea Mărin miliardar», am stat şi m-am gândit: «Joc asta şi apoi mă strigă lumea numai aşa pe stradă!». Şi acum cred că am făcut o alegere bună“, a dezvăluit Mihăiţă.
Succesul acestei pelicule l-a impulsionat pe Sergiu Nicolaescu să încerce şi realizarea unei continuări, „Nea Mărin şi fantomele“. Scenariul a fost gata încă din anul 1980, însă aprobările au întârziat. „Ca să fac un film, pornesc prin a convinge pe toată lumea, ca un debutant, că el merită făcut. Tot ce am făcut înainte nu contează. Nu există nicio casă de filme care să-mi ceară să continui pe «Nea Mărin»... E ireal, chiar dacă s-ar conduce numai după criteriul economic, de rentabilitate, de care se vorbeşte atât“, mărturisea regizorul, cu tristețe în glas, în 1981. În cele din urmă, proiectul cinematografic nu s-a mai materializat, după dispariţia prematură a lui Amza Pellea, pe 12 decembrie 1983.
Case de bilete inedite la cinematograful „Patria“
Încasările filmului „Nea Mărin miliardar“ au depășit toate așteptările. Din cauza cozilor interminabile de la „Patria“, responsabilii celebrului cinematograf bucureștean au fost nevoiți să recurgă la o improvizație. „La vremea respectivă, «Patria» avea doar două case de bilete, în holul mic. În momentul în care s-a anunțat premiera acestui film, lumea a venit buluc, iar cele două case nu făceau față. Și atunci s-au făcut încă trei spărturi în peretele dinspre «Melody Bar», improvizându-se astfel încă trei case de bilete“, și-a reamintit Eugen Burada. Scenaristul a povestit și o întâmplare hazlie care l-a avut ca protagonist pe Sebastian Papaiani: „Dolarii din film erau de fapt niște hârtii imprimate doar pe o singură față. După filmări, Papaiani a dorit să păstreze ca amintire o «bancnotă» americană, pe care a pus-o la el acasă sub geamul mesei din sufragerie. Bineînțeles că a existat și un amic «binevoitor» care l-a turnat, iar «organele de cercetare» au venit ca să-i verifice valuta! S-au amuzat și ei împreună cu îndrăgitul actor când au văzut că pe o parte hârtia respectivă era dolar, iar pe cealaltă scria Bloc-Notes“.
Amza Pellea, la un pas să fie înlocuit cu Mircea Diaconu
În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii există două dosare de urmărire informativă pe numele cineastului Sergiu Nicolaescu. În primul, deschis la 8 februarie 1978 de Unitatea 151 a Ministerului de Interne, primeşte numele conspirativ de „Ştefan Nicolau“. Una dintre stenogramele discuţiilor sale telefonice aflate la dosar, din data de 17 martie 1978, devoalează câteva dintre secretele din spatele filmului „Nea Mărin miliardar“. Mai exact, supărat din cauza faptului că Amza Pellea i-a cerut să figureze ca şi coregizor al peliculei, alături de el, Sergiu Nicolaescu l-a sunat pe scenaristul Vintilă Corbul, căruia i-a spus că, în cazul în care Amza „îi mai face greutăţi“, fie renunţă el la film, fie îl va înlocui pe actor cu Mircea Diaconu în distribuţie. „Mie nu-mi convine să iscălesc alături de nimeni pe lumea asta pentru că sunt eu, nu?!“, îi spunea Sergiu Nicolaescu lui Vintilă Corbul, care a replicat că „Amza ia parte egală cu ei la scenariu și trebuie să înţeleagă că nu poate lua bani şi pentru scenariu şi pentru regie“, în contextul în care, cu excepția personajului, ideea filmului îi aparținea „foarte puţin, chiar şi el recunoaşte“.
Un alt motiv de nemulțumire era legat şi faptul că Amza Pellea avea contract și pentru filmul lui Mircea Drăgan, „Braţele Afroditei“, coproducţie România-Maroc, cu deplasare în ţara africană între 8 mai şi 2 iulie 1978, iar Nicolaescu era nevoit să amâne startul filmărilor: „El anul acesta mi-a făcut nişte greutăţi, eu nu ştiam de unde să le iau greutăţile astea, adică de ce le face. În primul rând, a trebuit să amân filmul din cauza lui, riscând să pierd alţi actori, în sensul că el face şi filmul lui Drăgan, pleacă în Maroc, face un film în Maroc“. Evident, Amza Pellea și Sergiu Nicolaescu au ajuns la sentimente mai bune, cineastul realizând că un asemenea film nu poate fi realizat fără geniul creativ al îndrăgitului interpret originar din Băilești.
Se încarcă comentariile...
