Un român a văzut aproape jumătate de glob cu câțiva dolari pe zi. Cum a reușit Bogdan să viziteze 72 țări
0Originar din București și cu copilăria petrecută în Argeș, Bogdan Veselovski (34 de ani) a vizitat până acum 72 de țări. El și-a stabilit un buget mediu de 5 dolari pe zi în țările în care ajunge și încearcă să nu dea bani pe transport și pe cazare.
Bogdan Veselovski este absolvent al Colegiului Național Zinca Golescu din Pitești și al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București. A absolvit mai multe cursuri de radio, teatru și turism.
Bogdan a lucrat de-a lungul anilor pe post de consultant educațional și a fost implicat în diverse proiecte de voluntariat în jurul lumii ca profesor (Malawi, Ecuador, Rusia) sau ghid turistic (Iordania, Chile).
„WEEKEND ADEVĂRUL“: De unde s-a născut pasiunea ta pentru călătorii?
Bogdan Veselovski: Recent, am citit un articol despre cum au descoperit cercetătorii gena DRD4-7R, supranumită și „gena călătorului“. Eu, cu siguranță, o am în cantități exagerate, probabil moștenită din familie, căci mama e ghid turistic, o mătușă, de asemenea, pe deasupra și arheolog, însă probabil s-a declanșat în facultate când am început să cutreier și să descopăr țara. De când m-am mutat în București ca student, n-am petrecut nicio vară în Capitală. Am străbătut toate județele ba cu trenul, ba cu autostopul, ba la mare, ba la munte!
- Care a fost prima țară pe care ai văzut-o și ce impresii ți-a lăsat?
Când aveam 7 ani am zburat singur cu avionul să vizitez niște rude în Suedia și am rămas șocat de diferențele enorme dintre o țară scandinavă dezvoltată din toate punctele de vedere și România anilor ’90. Ulterior, când eram elev, am ajuns în Franța, într-un schimb cultural alături de ansamblul vocal-instrumental al școlii. Prima țară ca autostopist trebuia să fie vecină, așadar am ieșit spre vest, prin Ungaria, și țin minte că m-a impresionat Budapesta și faptul că în străinătate nu se cer bani la ocazie. Prima țară în afara Europei, însă ca turist, a fost Maroc, unde am rămas impresionat de o cultură total diferită, de mirosuri, de culori, de gusturi noi. Iar prima țară ca voluntar și, totodată, cea unde s-a declanșat „viciul“ călătoriei a fost Malawi, loc unde am avut cel mai mult de învățat și am ajuns cu adevărat să apreciez fiecare clipă și să mă bucur de lucruri mărunte.
Drumuri și voluntariat
- Ai spus de mai multe ori că, în general, bugetul tău zilnic este de 5 dolari pentru mâncare. Cum reușești să te descurci cu cazarea și cu transportul?
Ce-i drept, în mod special în afara Europei, se întâmplă destul de des ca nici acei 5 dolari să nu-i cheltuiesc, deoarece în locurile mai puțin dezvoltate, mai puțin turistice, ospitalitatea e la mare preț și ești pur și simplu invitat în casa localnicilor la masă sau chiar ți se oferă un loc de dormit. Cât despre transport și cazare, nu cheltui niciun bănuț deoarece merg cu autostopul sau pe jos, folosesc cortul sau aplicații precum CouchSurfing unde sunt găzduit gratuit de oameni minunați. De asemenea, deseori mă implic în proiecte de voluntariat, unde casa și masa sunt asigurate.
- Vorbeai și de perioadele tale de voluntariat. Care a fost proiectul ce ți-a rămas cel mai mult la suflet?
Cu siguranță cel din Malawi, în Africa, nu doar că a fost primul și cel mai diversificat proiect, dar și pentru că m-am simțit cel mai apropiat de localnici, cu adevărat integrat în comunitatea locală. Mi-am făcut prieteni și m-am simțit ca unul de-ai lor. Nu exista deloc rutină, fiecare zi era diferită: ba eram la grădiniță, la școală sau într-un liceu, ba la Centrul de Tineret ori la spital, iar în weekend, printr-un loc necunoscut ce m-aștepta să-l descopăr.
Se întâmplă destul de des ca nici acei 5 dolari să nu-i cheltuiesc - Bogdan Veselovski
Curiozitatea depășește frica
- Cât de mult ți s-au schimbat nevoile și fricile de când călătorești în lume?
Cu cât călătoresc mai mult simt că nu mai am frici și că nu mai văd capătul zonei mele de confort. Nevoile de bază au rămas aceleași, însă le apreciez cu mult mai mult, iar cu siguranță nevoia de a cunoaște s-a înzecit! Curiozitatea mă împinge să călătoresc și mai mult, să întâlnesc oameni deosebiți, să descopăr locuri noi, culturi și mentalități diferite.
- În care țară sau regiune te-ai temut cel mai mult pentru viața ta?
Citind sau auzind de pe la alții, am avut ceva temeri în Brazilia, dar mi-au trecut repede la fața locului, cu toate că am continuat să fiu prudent. Însă, cu siguranță, Venezuela este pe primul loc. Am vizitat-o în plină criză, când milioane de localnici emigrau pur și simplu de sărăcie, factor ce a crescut enorm rata criminalității. Salariul minim era undeva la 2$ pe lună, inflația luase proporții istorice. Puteai fi împușcat pentru o pereche de pantofi. Am fost furat chiar de un soldat și a fost pentru prima și singura dată când am dat șpagă pentru a putea trece frontiera spre Columbia. Am avut, însă, norocul de a fi găzduit și ajutat în Caracas de niște localnici deosebiți.
Malawi, loc unde am avut cel mai mult de învățat și am ajuns cu adevărat să apreciez fiecare clipă și să mă bucur de lucruri mărunte - Bogdan Veselovski
- Care a fost cea mai neobișnuită experiență de călătorie de până acum?
Am făcut autostopul cu tot felul de mijloace de transport, de la mașina blindată a armatei, a poliției, de pompieri, de gunoi, de deszăpezire, la tot felul de camioane mai vechi sau mai noi, betoniere, tractoare, căruțe, motociclete, bărci, tuk-tukuri, și tot la autostop am primit numeroase propuneri mai mult sau mai puțin decente de la diverși șoferi.
- Care a fost cel mai inedit loc în care ai dormit?
Au fost câteva: un castel abandonat în Italia, într-un bloc de locuințe dintr-un oraș-fantomă în Rusia, sub o barcă întoarsă pe o plajă din Brazilia, în clădiri în construcție, într-un camion, în hamac sau într-o stație de autobuz tot cu hamacul agățat.
- Ce mâncare sărită din tipare ți-a rămas în memoria gustativă?
N-a fost numai una! Am mâncat faimosul balut, ou fertilizat cu embrionul aproape dezvoltat, am gustat porcușori de Guineea, șoricei, oposum, papagali, zemoase larve uriașe, furnici, termite, viermișori și lista poate continua.
Toate drumurile duc acasă
- Cam ce perioadă dintr-un an o petreci în România?
Depinde în ce expediție mă aventurez. Acasă mă aflu între călătorii, de obicei doar câteva luni. În Africa și în Asia am petrecut câte un an, doi au fost în America de Sud, acum, cu pandemia și restricțiile m-am concentrat mai mult pe natură și mers pe jos, în mod special în România. Am început, așadar, să parcurg Via Transilvanica și creasta integrală a Carpaților din țara noastră, proiect în care mă aflu acum și pe care l-am numit Via Carpatica.
- Ți s-a întâmplat să te întâlnești cu români în locurile îndepărtate vizitate?
În fiecare țară am întâlnit turiști români în America de Sud, însă impresionat am fost de povestea câtorva care locuiesc peste graniță de mai bine de 60 de ani, îndeosebi de două femei octogenare evreice, una în Brazilia, alta în Israel, cu care am vorbit în limba română.
- Este vreo țară în care ți-ai dori să te stabilești?
Mă văd petrecând bătrânețea într-o căsuță la munte din România, însă „niciodată nu spune niciodată“.
- Până la ce vârstă te vezi călătorind?
În Coreea de Sud, un călugăr într-o peșteră din munți mi-a spus că voi călători până la 45 de ani. Din moment ce a intrat călătoria până în măduva oaselor și a devenit un stil de viață, cu siguranță n-o să fie prea ușor să renunț la ea, prin urmare sunt convins că voi călători toată viața într-o manieră sau alta, însă în stilul în care o fac momentan voi mai hoinări câțiva ani, măcar până când îmi voi sărbători ziua pe fiecare continent și când voi ajunge simbolic la lună cu autostopul. Până acum am parcurs jumătatea distanței de la Pământ la satelitul lui natural. Însă totul depinde de cât de repede mă voi căsători.
Impresionat am fost de povestea câtorva care locuiesc peste graniță de mai bine de 60 de ani, îndeosebi de două femei octogenare evreice, una în Brazilia, alta în Israel, cu care am vorbit în limba română - Bogdan Veselovski
Se încarcă comentariile...
