Destinații de vacanță: Palermo, orașul dintre munte și mare
0O excursie în Sicilia timp de câteva zile este o experiență minunată, mai ales dacă ai ales ca reședință de vacanță minunatul Palermo. Orașul în sine este o bijuterie ce merită timpul oricărui vizitator, dar, mai ales, este înconjurat de o mulțime de alte orășele și sate care conservă istoria perfect, ca orice loc din Italia, de altfel.
Pentru un sejur de aproape cinci zile, am ales Palermo ca oraș-bază în Sicilia, de aici urmând a merge atât în fermecătorul orășel Cefalù, cât și la Monreale, unde se află una dintre cele mai impunătoare catedrale ale Europei. La sfârșit de octombrie, în Palermo e foarte cald, temperatura atingând și 30 de grade Celsius. O vreme care, din fericire, face în ciudă unei toamne doar scriptice. O destinație foarte căutată, orașul a fost vizitat și de Regina Maria a României, care a stat aici trei zile în 1924. Primele impresii vizuale sunt de neuitat, de cum cobori din avion, după un zbor de două ore și zece minute, pe pista Aeroportului Falcone Borsellino, aflat în comuna Cinisi, la aproximativ 30 de kilometri de Palermo: într-o parte ai munți, iar în cealaltă parte, ai Mediterana. O combinație ce fascinează, făcând din acest aeroport unul dintre cele mai spectaculoase văzute până acum. Sicilia are o istorie fascinantă, purtând amprentele foarte vizibile ale mai multor culturi, de la cea arabă și normandă până la culturile romană, greacă ori feniciană. În același timp însă, Sicilia este cunoscută și ca leagănul Mafiei.
Prima amprentă a luptei contra Mafiei siciliene e chiar pe aeroport. Acesta poartă numele cunoscuților judecători anti-mafia Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, ambii uciși în 1992 de atentate puse la cale de mafioți.
Cel mai eficient mod de a ajunge în centrul orașului Palermo este cu autocarele shuttle ale companiei Prestia e Commande. Prețul unui bilet dus-întors este de 10 euro pentru adulți și 8 euro pentru copii, iar drumul pe autostradă durează cel mult 50 de minute. Odată ajunși în centrul orașului, trebuie să coborâți la stația Politeama.
Pe parcursul drumului ce șerpuiește între apă și munte, suntem vecini de autocar cu o doamnă din Craiova care lucrează la Palermo de 15 ani, acolo unde s-a stabilit și fiica sa. Pe drum, ne arată printre altele și locul de pe un deal de unde mafioții au detonat în 1992 nu mai puțin de 400 de kilograme de explozibil amplasate pe autostradă pentru a-l ucide pe judecătorul Giovanni Falcone.
Ca loc de cazare pentru următoarele patru nopți am ales apartamente amplasate foarte bine la primul etaj al unui bloc aflat la mai puțin de 500 de metri de stația Politeama. Și cum vremea de afară ne îmbia de la început să ne bucurăm de soare și de locuri, sejurul a început efectiv după o pauză de prânz luată la o plăcută terasă siciliană de cartier, unde o porție de paste ca la Palermo acasă ori o pizza costă între 8 și 16 euro. De asemenea, o sticlă de vin sicilian foarte bun este, în medie, 16-20 de euro – cam de două ori mai mult față de supermarketul aflat la nici 100 de metri de terasă.
Cannoli, arancini și tagliata
După cum organizasem traseul cu săptămâni bune înainte, una dintre țintele primei zile a fost casa unde a murit Nicolae Bălcescu, cunoscutul revoluționar de la 1848, exilat ulterior la Palermo. Drumul pe jos până la Via Butera, mica stradă unde a locuit Bălcescu la finalul vieții, este presărat cu multe locuri ispititoare, atât din punct de vedere istoric, cât și culinar. Treci mai întâi pe lângă celebrul Teatro Massimo – al treilea cel mai mare teatru liric din Europa, după Opera de la Paris și Opera de la Viena –, după care intri brusc pe Via Maqueda, cea mai animată și mai aglomerată arteră din Palermo, o zonă pe lângă care Centrul Vechi din București pare un loc liniștit. Pe Via Maqueda poți găsi și o parte dintre delicioasele preparate siciliene, de la cunoscutele deserturi cannoli, ce costă în general 3 sau 4 euro și sunt umplute cu o cremă pe bază de ricotta, până la delicioasele arancine, în fapt bile de orez prăjite și umplute cu diverse ingrediente, de la brânză ori cașcaval și până la carne de pui. Nu trebuie să ratați nici o înghețată siciliană autentică, ale cărei dimensiuni standard sunt, de fapt, XXL – o încântare dulce pentru papilele gustative, la doar 3 sau 4 euro. La nici 200 de metri de Teatro Massimo este Cacio e Pepe, unul dintre cele mai apreciate restaurante din oraș, lăudat în special pentru Tagliata al rosmarino, carnea de vită preparată impecabil cu rozmarin și foarte fragedă.
Fântâna rușinii și cele 12 zeități olimpiene
Unul dintre cele mai cunoscute obiective din Palermo este trecerea între Via Maqueda și Cassaro (Plaza Vilena), foarte cunoscut sub numele de I Quattro Canti (Cele patru fațade). Pe fiecare fațadă a fiecărui colț sunt statuile a patru regi, patru anotimpuri și patru sfinți – iar locul este, după cum ne-am așteptat, unul dintre cele mai fotografiate din Palermo. La nici două sute de metri de I Quattro Canti este un alt obiectiv foarte interesant și cu o poveste aparte: Fontana Pretoria, supranumită „Fântâna Rușinii“. Aceasta a fost construită la jumătatea secolului al XVI-lea după planurile lui Francesco Camilliani și, inițial, a împodobit o grădină din Florența situată în fața Palatului San Clemente, deținut de un nobil spaniol. În 1573, Senatul din Palermo a decis să o achiziționeze de la respectivul nobil pentru a o amplasa în spațiul public proiectat special pentru a pune în valoare Palazzo Pretorio. Pentru a face loc fântânii monumentale, au fost demolate mai multe clădiri, iar un an mai târziu, fântâna a fost demontată în 644 de bucăți și transportată la Palermo, unde a fost refăcută. În absența unora dintre cele 48 de sculpturi originale, fântâna impresionează totuși, vizitatorii putând vedea înfățișate cele 12 zeități olimpiene și alte figuri mitologice (nimfe, animale, sirene, satiri), precum și râurile care străbăteau Florența. Șocați de nudurile sculptate, locuitorii pudibonzi au supranumit-o „Fontana della vergogna“ (Fântâna rușinii) și au asociat-o secole întregi cu corupția autorităților municipale care aveau – și încă au – sediul în Palazzo Pretorio din piață. Inclusiv marele Goethe, care a vizitat Palermo în 1787, s-a declarat revoltat de această fântână.
Bălcescu și Garibaldi, sub același acoperiș
Am auzit prima oară despre exilul lui Bălcescu la Palermo în clasa a III-a. Și, după mai bine de 36 de ani, am ajuns chiar în fața imobilului de pe Via Butera, unde acesta și-a petrecut ultima perioadă a vieții. În 1852, când Nicolae Bălcescu a murit, clădirea adăpostea și un hotel – acum, este un palat. O placă din marmură amplasată pe fațada întunecată face totuși referire la faptul că pașoptistul român, „un patriot fervent“, a murit aici, în exil. Și ca o ironie a istoriei, pe aceeași fațadă a clădirii, la câțiva metri de placa dedicată lui Nicolae Bălcescu, se află o a doua placă, dedicată marelui erou și revoluționar italian Giuseppe Garibaldi, de al cărui nume se leagă unificarea Italiei. Conform inscripției, din această clădire a declanșat Garibaldi în iulie 1863 mișcarea ce avea să ducă la unificarea Italiei.
Și cum Via Butera este practic la doi paşi de ţărmul mării, o plimbare la ceas de seară prin vechiul port este o experiență specială. Cerul serii, de un albastru închis și cumva magnetic, creează un tablou vizual superb în combinație cu sutele de ambarcațiuni acostate. Atât de frumos, că parcă nici nu ai mai vedea drumul spre centrul orașului presărat cu numeroase locuri în care gunoaiele sunt aruncate efectiv fără vreo grijă. În comparație cu Palermo, ca și cu alte orașe ale Italiei, orice oraș din România pare un exemplu de curățenie. Însă, una peste alta, Palermo e un oraș arhiplin de farmec, de care te îndrăgostești la prima plimbare.
Sicilia, în umbra Mafiei
O excursie la Palermo nu e completă fără o vizită, fie și în viteză, într-una dintre piețele locale ale orașului, unde comercianții de pește, de fructe ori legume își fac reclamă cu voci sonore demne de un comentator de fotbal. Iar o trecere prin Mercato Ballaro este o experiență inedită de culori și parfumuri, dar și de aglomerație și animație: trecători de toate națiile, în frunte cu localnicii.
Ridicată în secolul al XII-lea, Catedrala din Palermo este o bijuterie, iar arhitectura sa și palmierii din curte te duc cumva cu gândul și la Sevilla ori Cordoba. Trebuie știut că biletul de intrare îți deschide drumul și către acoperiș, unde ești întâmpinat de panorama fermecătoare a orașului.
În interior, cel mai emoționant loc este zona unde se află mormântul preotului Giuseppe Puglisi, primul om ucis de Mafie, ce a fost beatificat de către Biserica Catolică. Părintele a fost ucis pe 15 septembrie 1993, chiar de ziua sa, de către un membru al Mafiei, fiind ulterior beatificat în mai 2013 la Palermo în prezența a zeci de mii de credincioși. Don Pino, cum era supranumit preotul, s-a dedicat cu pasiune activităţii de educare a tinerilor şi copiilor care nu îşi doreau altceva decât să se facă mafioţi. Acesta a fost de multe ori ameninţat de mafioţii care vedeau în munca sa pastorală un impediment în împlinirea planurilor mafiote și în recrutarea de noi membri. Giuseppe Puglisi a denunțat constant crimele și legărurile dintre crima organizată și poliție. În seara zilei de 15 septembrie 1993, chiar când împlinea 56 de ani, recunoscând criminalul care se pregătea să îl execute cu un glonţ în cap, don Pino a spus simplu: „Mă aşteptam“.
Vremurile nefaste nu au trecut nici acum în Palermo: pe străzile orașului, chiar și în centru, încă pot fi văzuți destul de des tineri drogați, unii dintre ei chiar agresivi atunci când cer bani trecătorilor. De asemenea, traficul este unul extrem de haotic, la traversarea străzilor fiind necesare măsuri de precauție și atenție sporită.
Aproape de Catedrala din Palermo se află Palatul Normanzilor, care a fost reședința regilor Siciliei, o clădire a cărei construcție a început în secolul al IX-lea, fiind extinsă în secolul al XII-lea. În interior, punctul de atracție este superba Capelă Palatină, realizată într-un amestec de trei stiluri – normand, bizantin și arab. Mozaicurile opulente și acoperișul de lemn elaborat și pictat superb fac din această capelă o adevărată minunăție. Se spune că atunci când a ajuns aici, celebrul scriitor francez Guy de Maupassant a spus despre Capela Palatină că este „cea mai frumoasă din lume, cea mai surprinzătoare bijuterie religioasă visată vreodată de gândirea omului și executată de mâini de artist“. Capela face parte din Patrimoniul mondial UNESCO din 2015, alături de catedralele din Cefalu și Monreale, alte două exemple remarcabile ale stilului arabo-normand atât de specific Siciliei.
Mondello, o parcelă de rai
Și dacă tot e atât de frumoasă vremea la Palermo în plină toamnă, o plimbare pe cea mai frumoasă plajă din Sicilia nu trebuie ratată. Încântătoarea plajă Mondello se află la 10 kilometri de Palermo, iar varianta optimă de a ajunge acolo este transportul în comun. Și, dacă aveți de gând să faceți mai multe drumuri în zona Palermo, inclusiv la Monreale, recomandarea este de a lua un abonament – costă 3,5 euro pe o zi, 6 euro pe două zile sau 8 euro pe trei zile și este mai rentabil decât a lua un bilet, ce costă 1,4 euro per călătorie. Trebuie spus să nu încercați să mergeți fără bilet sau abonament, căci sunt controlori aproape de fiecare dată, iar amenda este de 50 de euro.
Pentru a ajunge la plaja Mondello trebuie să luați autobuzul 806 de la stația Liberta-Croci, aflată la câteva sute de metri de centrul orașului. Traseul are 18 stații, iar drumul durează aproximativ 30 de minute. De cum pui picioarele pe nisipul fin al plajei și te uiți de jur-împrejur, ai senzația că te afli pe o parcelă de rai. Liniștea și magia locului te încarcă pozitiv cât ai zice „plajă“.
Mondello are o lungime de 1,5 kilometri, iar albastrul cumva electric al apei te face să îți dorești să mai stai sau – de ce nu? – să revii cu altă ocazie. Putem spune cu sinceritate că plaja rămâne cu siguranță pe termen nelimitat în topul celor mai frumoase locuri din Sicilia.
Revenind la Palermo, în cazul în care copiii își doresc să meargă într-un parc de cățărat, aveți și această opțiune: City Adventure Park, aflat chiar lângă stadionul echipei de fotbal, este un loc cu patru trasee cu grade diferite de dificultate. Copiii plătesc 20 de euro, iar timpul nu este unul limitat.
Tot în Palermo, o oază de verdeață este Grădina Botanică, deschisă la sfârșitul secolului al XIX-lea. O bucurie pentru ochi și suflet, cu minunat de mult verde, unde poți vedea de la ficuși uriași până la numeroase varietăți de cactuși și plante exotice.
Cefalù, o pagină de poveste tomnatică
Am aflat prima oară despre fermecătorul oraș sicilian Cefalù citind acum romanele polițiste atât de captivante ale lui Andrea Camilleri, cu originalul comisar Montalbano. Am ajuns la finalul lui octombrie și pot spune fără ezitare că este o minunăție de orășel, cu străzi frumoase ca o pagină de poveste de toamnă, cu o plajă mângâiată de nori, de valuri și de marea turcoaz, cu mâncare mai bună decât la Palermo, cu vinuri siciliene impecabile, străzi curate și o atmosferă de neuitat. Atât de aproape și totuși atât de departe de lumea dezlănțuită: la 48 de minute de mers cu trenul de Palermo. Cu toate că temperatura apei nu sărea de 15-16 grade, în octombrie încă mai erau zeci de persoane, în special din țările nordice, pentru care o repriză de înot era de neratat.
Conform mai multor istorici, numele orașului, Cefalù, ar deriva din grecescul „kefale“, ce înseamnă „cap“, denumire inspirată de profilul muntelui din spatele catedralei. Orășelul păstrează încă multe dintre edificiile medievale, în rândul cărora este inclusă și catedrala romano-catolică, parte din Patrimoniul UNESCO, cunoscută în special pentru mozaicurile bizantine bine conservate și considerate printre cele mai importante din Italia.
Catedrala din Monreale, în amintirea trecutului normand
Pentru a ajuge în micul oraș Monreale (al cărui nume, în dialectul sicilian, s-ar pronunța Murriali), aflat la aproximativ 15 kilometri de Palermo, trebuie să luați autobuzul 389 P de la stația Indipendenza în direcția Rocca-Monreale și să coborâți la Fontana del Drago, capătul de linie. Importanța orășelului care are nici 40.000 de locuitori a crescut după venirea regilor normanzi ai Siciliei, ce au ales locul drept reședință de vânătoare și odihnă.
De la capătul liniei, o plimbare de 10 minute îți poartă pașii către punctul turistic de rezistență al orașului: una dintre cele mai mari și mai frumoase catedrale ale lumii, un exemplu superb de arhitectură normandă. Catedrala a fost ridicată în secolul al XII-lea, din dorința regelui Wilhelm al II-lea al Siciliei. Plimbarea pe acoperiș nu trebuie ratată, oferind priveliști spectaculoase. Realizarea mozaicurilor din catedrală a durat mai bine de 10 ani, fiind executate de artiști veniți din Bizanț sau chiar de la Constantinopol. Tot despre realizarea acestor panouri se spune că regele ar fi adus mozaicari chiar de la Salonic, oraș proaspăt cucerit de rege, în 1185.
De asemenea, partea iconografică a catedralei este una care te lasă fără suflare. Fecioara Maria tronează cu Pruncul Iisus între arhanghelii Mihail si Gavriil și cei doisprezece apostoli, al căror șir se revarsă pe stâlpii din capătul absidei și ajunge până pe zidurile de nord și de sud ale altarului. Este impresionantă măiestria artistică cu care au fost dispuși și pictați apostolii astfel încât, în ciuda întinderii registrului pe mai multi pereți, aceștia nu alcătuiesc o succesiune de figuri frontale izolate, ci un grup întors către Fecioara Maria. Și, ca detaliu inedit, într-una dintre curțile interioare ale catedralei se află un loc de joacă.
Se încarcă comentariile...
