Mărturie de neratat din timpul Revoluţiei: „Pe 17 decembrie 1989 se ştia deja că la mijloc e mâna ruşilor, că va cădea Ceauşescu şi că va veni Iliescu!“
0
Revoluţia Română din Decembrie 1989 constituie o filă importantă din istoria naţională. După mai bine de 25 de ani, Revoluţia continuă să fie un subiect dezbătut şi controversat.
În cartea biografică scrisă de Horia Alexandrescu, "Steaua lui Gaţu", fostul mare handbalist Cristian Gaţu prezintă traseul pe care l-a urmat în lumea sportului, de la nici 7 ani, când a fost prezentat de tatăl său, Petre Gaţu, antrenorului Cornel Drăguşin, care pregătea la vremea respectivă piticii de la echipa CCA, şi până la începutul anului 2013, când a pierdut alegerile pentru şefia Federaţiei Română de Handbal.
Un capitol spumos este cel dedicat Revoluţiei din decembrie 1989 şi intitulat "Decembrie '89 sau revoluţia trăită în Ghencea. Cu Ţopescu şi Iordănescu". Cristian Gaţu dezvăluie cu această ocazie nişte detalii inedite: ""Primul semnal mi-a venit de la Iosif Rotariu, care era acasă, la Timişoara, de unde m-a sunat în 16 decembrie ‘89, întrebându-mă ce facem, dacă trebuie să se prezinte la club, în Bucureşti. I-am spus să stea liniştit acasă, dar situaţia de acolo era deja complicată…A doua zi însă, cred că era duminică, eram împreună cu Tamara (n.red. - soţia lui Cristian Gaţu) la Cercul Militar, luând prânzul cu familia colonelului Gavrilă şi, între altele, am discutat, desigur, despre zvonurile care circulau, că la mijloc ar fi mâna ruşilor, că va cădea Ceauşescu şi va veni Iliescu, că se va da drumul din puşcării tuturor hoţilor etc. Îţi dai sema că vorbeam mai mult prin semne şi că am continuat discuţia îndeosebi pe scară, afară, când am plecat".
Pentru cititorii care nu sunt foarte familiarizaţi cu istoria Revoluţiei Române, reamintim faptul că prima apariţie publică a lui Ion Iliescu s-a consumat abia pe data de 22 decembrie 1989, pe 17 decembrie nefiind încă deloc clar dacă regimul Ceauşescu va cădea. Iată o scurtă cronologie a evenimentelor:
17 decembrie
În cursul nopţii, Nicolae Ceauşescu a discutat cu generalii Vasile Milea (ministru al apărării) şi Tudor Postelnicu (ministru de interne) măsurile de luat împotriva manifestanţilor de la Timişoara: trimiterea în oraş a unor trupe motorizate şi de grăniceri, înarmate cu muniţie de luptă; executarea unor demonstraţii de forţă pe străzi; somarea şi ulterior deschiderea focului la picioarele „elementelor declasate”. În această zi au apărut primele victime ale Revoluţiei: 59 de morţi şi câteva sute de răniţi. La Bucureşti, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al CC al PCR au fost confirmate măsurile de represiune în Timişoara. Pentru a le aplica, sunt trimişi cu un avion special generalii de miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea generalul de securitate Emil Macri şi generalii de armată Ion Coman, Ştefan Guşe, Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac. Pe perioada vizitei în Iran, Ceauşescu lasă problema de la Timişoara în mâinile Elenei Ceauşescu şi a lui Manea Mănescu.
18 decembrie
Nicolae Ceauşescu pleacă în Iran. Graniţele României sunt închise.
19 decembrie
Muncitorii din Timişoara intră în grevă generală. Are loc o altercaţie între generalul Ştefan Guşă şi reprezentanţii întreprinderii ELBA, în urma căreia este împuşcată o femeie. La presiunea muncitorilor, generalul Guşă se adresează mulţimii şi le promite că Armata nu va trage în ei. Manifestanţii scandează „Armata e cu noi!”.
20 decembrie
În Timişoara muncitorii se îndreaptă spre centrul oraşului. La ordinul generalului Milea, Armata se retrage în cazărmi. Au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente. Mulţimea din Timişoara desemnează un comitet cetăţenesc care să prezinte revendicările sale autorităţilor comuniste. La Comitetul Judeţean de Partid au fost înmânate primele cereri primului ministru Constantin Dăscălescu, venit special: demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, organizarea alegerilor libere, reformarea învăţământului şi libertatea absolută a presei, Radioului şi Televiziunii, anchetarea şi condamnarea tuturor celor răspunzători pentru represiunea armată din zilele de 17, 18 şi 19 decembrie, eliberarea deţinuţilor politici, înapoierea morţilor pentru a fi îngropaţi creştineşte. În acelaşi timp, a fost creat Frontul Democratic Român, care a proclamat Timişoara drept primul oraş liber din România. Nicolae Ceauşescu se întoarce din Iran şi organizează o nouă teleconferinţă în care expune implicarea SUA, URSS şi Ungariei în evenimentele petrecute în ultimele zile. Într-o cuvântare difuzată la televiziune, Nicolae Ceauşescu condamnă manifestaţiile de la Timişoara şi ordonă măsuri drastice de represiune. Dă ordin gărzilor patriotice din unele judeţe din Oltenia să intervină în forţă la Timişoara şi proclamă stare de necesitate pe tot cuprinsul judeţului Timiş. Muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara.
21 decembrie
Încep manifestaţiile anticomuniste la Arad. La Timişoara este citită Proclamaţia FDR, din balconul Operei. Se nasc primele manifestaţii şi proteste anticomuniste la Sibiu şi Târgu-Mureş. După ce realizaseră anterior zeci de arestări, forţele militare din Sibiu provoacă primele victime ale Revoluţiei din acel oraş, deschizând focul asupra manifestanţilor.
La Bucureşti începe mitingul de sprijinire a politicii duse de Nicolae Ceauşescu. La circa un minut de la începerea discursului preşedintelui, se aude o explozie în mulţime, iar manifestanţii încep să se agite. Nicolae Ceauşescu încearcă să-şi continue discursul printre huiduieli. Transmisia Radio-TV este întreruptă. După-amiază, încep să se tragă focuri de armă asupra manifestanţilor din Bucureşti. Nicolae Ceauşescu organizează o nouă teleconferinţă cu prim-secretarii comitetelor judeţene de partid în care le cere să reprime drastic revoltele izbucnite în oraşele din Ardeal. Începe programul Televiziunii în care sunt incluse repetate „chemări pentru consolidarea cuceririlor revoluţionare ale poporului român, apeluri la unitate pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării”. Seara, în Bucureşti, revoluţionarii organizează o baricadă umană la sala Dalles, care este respinsă de Armată până lângă hotelul Intercontinental. Forţele militare au eşuat în încercarea de a dispersa mulţimea din acea zonă. Imediat după miezul nopţii, tanchetele au deschis focul asupra demonstranţilor.
22 decembrie
Mari coloane de manifestanţi provenind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre centrul oraşului. Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă-fulger cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare. Acesta se împuşcă în sediul CC şi moare câteva ore mai târziu. Prin nota telefonică nr. 36, generalul Nicolae Eftimescu, adjunctul şefului Marelui Stat Major, ordonă trupelor venite din ţară în Bucureşti: „Toate unităţile armatei execută numai ordinele comandantului suprem. Toate unităţile din Târgovişte şi Mihai Bravu se concentrează în Bucureşti în cazărmile din Şoseaua Olteniţei”. Generalul Victor Stănculescu, numit în locul lui Milea, dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. La Radio şi Televiziune este transmis un comunicat prin care se anunţa sinuciderea „trădătorului Milea”, precum şi instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul României. Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central. Soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter, la sugestia generalului Stănculescu. Elicopterul aterizează la Snagov. Ceauşescu încearcă în zadar să intre în contact cu oficialităţile locale. De asemenea, pilotul cere protecţie aeriană, dar este refuzat. Studioul 5 al Televiziunii emite mira cu Rapsodia lui George Enescu pe fundal. Apoi crezând că emit în continuare, au difuzat genericul TVR şi „Deşteaptă-te, române!”. În fapt, emisia a continuat din Studioul 4, când Ion Caramitru şi Mircea Dinescu au anunţat victoria revoluţiei anticeauşiste. Elicopterul, având acum la bord două gărzi de la Securitate şi pe soţii Ceauşescu, decolează spre direcţia aerodromului Boteni, Ceauşescu sperând să organizeze o rezistenţă la Târgovişte. Aparatul aterizează lângă oraşul Titu. Un securist îl trage pe dreapta pe medicul Nicolae Deca, iar împreună cu soţii Ceauşescu se urcă în automobilul acestuia. Invocând o problemă tehnică, Nicolae Deca opreşte maşina în dreptul comunei Văcăreşti. Soţii Ceauşescu şi garda de la Securitate se urcă într-un alt automobil aparţinând lui Nicolae Petrişor, cerându-i acestuia să îi transporte la Târgovişte. Soţii Ceauşescu ajung la Centrul pentru Protecţia Plantelor din Târgovişte. Câteva minute mai târziu, un oficial al cooperativei sună la miliţie. Soţii Ceauşescu au fost preluaţi din Centrul pentru protecţia plantelor cu o maşină de către sg. maj. Ion Enache şi sg. maj. Constantin Paisie de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa. Spre seară, în Bucureşti, s-au tras primele focuri de armă în Piaţa Palatului, marcând debutul confruntărilor cu „teroriştii”. Soţii Ceauşescu sunt arestaţi în sediul Miliţiei Judeţene Dâmboviţa de către reprezentanţi ai miliţiei şi armatei, fiind duşi în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază până la execuţia lor. Ziua se încheia cu Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, citită de Ion Iliescu, atât la Radio, cât şi la Televiziune.
Se încarcă comentariile...
