David Popovici, povestea unui succes românesc: cum ne-am ales cu un campion olimpic, curtat de americani
0David Popovici (19 ani, CS Dinamo) e astăzi primul nostru campion olimpic la înot însă, în timp, contribuția lui la sportul românesc poate depăși, cu mult, nivelul rezultatelor sale personale.
Așa cum Nadia Comăneci a devenit o emblemă a gimnasticii mondiale sau cum Simona Halep a schimbat din temelii statutul tenisului în România, David Popovici are toate șansele să ducă înotul la alt nivel în țară, în anii următori. E efectul cel mai important al succesului pe care tânărul de 19 ani tocmai l-a obținut, la Paris. Pentru că David e, în mod cert, un model pentru milioane de copii din România, la ora actuală. Și, dacă vom conveni că, prin sport, campioniii nasc campioni, putem spera ca rezultatele lui Popovici să fie „scânteia“ care să atragă alți copii spre sport.
Cum se naște însă un campion olimpic într-o țară ca România, cu o infrastructură sportivă precară și cu mentalitatea bolnăvicioasă care trece sportul, activitatea fizică în general, la „și altele“? Spre dezamăgirea multora, „secretul“ din spatele reușitei lui David e unul insipid, plictisitor, lipsit de strălucire. Și a fost expus, de-a lungul anilor, de părinții lui David, de el însuși și de antrenorii și oamenii din staff.
„Adevărul“ oferă, în rândurile de mai jos, relatările lor. Cu precizarea că, până nu vom înțelege că succesul în sport e imposibil fără muncă pe rupte, transpirație, sacrificii, dureri și dezamăgiri, cât timp vom căuta „scurtatura“ care nu există de fapt, singurul „sport“ la care vom excela va fi „datul din gură“.
Părinții, decisivi în succesul lui David
În aprilie 2023, reputatul jurnalist, Dumitru Graur, a realizat un interviu excepțional cu Mihai Popovici, tatăl lui David, pentru site-ul Asociației Presei Sportive din România (APS). La vremea respectivă, „Adevărul“ a preluat fragmente din acel dialog. Din care vă oferim acum unele pasaje care demonstrează rolul decisiv pe care l-au avut părinții lui David în formarea și ascensiunea înotătorului care tocmai a devenit campion olimpic.
„Părinții mei nu m-au îndrumat spre sport. Am vrut să schimb asta, și eu și soția mea – și am făcut exact opusul (n.r. - în cazul copiilor). Adică, au făcut sport de mici. Cred că doar copiii ghidați de părinți vor ajunge să facă sport, pentru că e greu de crezut că un copil de cinci, șase ani se gândește într-o dimineață că ar fi cazul să se apuce de sportul X. Părintele are un rol esențial aici“, a explicat Mihai Popovici.
Mai departe, acesta a dezvăluit cum de a ales înotul pentru băieții săi dintre toate variantele posibile: „Am ales acest sport cu mult timp înainte să apară David. L-am ales văzând un bărbat pe stradă, cu puțin timp înainte să se nască fratele lui David, care e cu opt ani mai mare. Omul respectiv arăta foarte bine din punct de vedere fizic. L-am întrebat ce sport practică, tocmai în idea de a direcționa copilul sau copiii pe care urma să-i avem. Mi-a spus că înot. Acesta e singurul sport care îți poate salva viața. Deci, are și o utilitate evidentă. Apoi, e sportul cu cel mai mic risc de accidentare. Nu în ultimul rând, sunt studii serioase care atestă asta: ajută vizibil la creșterea imunității. Deci, rămâi toată viața cu imunitate, cu forma corpului“.
O familie în care nimeni n-a fost obsedat de rezultat
Poate că mulți au fost surprinși acum de o declarație dată de David, imediat după ce a cucerit aurul în proba de 200 de metri liber. „Cu o zi înainte de finală, când m-ați întrebat dacă voi câștiga aurul, v-am zis că habar n-am. Pentru că nu mi-a păsat de medalie. Așa am câștigat. Nu ăsta e obiectivul. Obiectivul e să te simți bine. Vii la Jocurile Olimpice pentru a concura împotriva celor mai buni din lume. E un privilegiu doar să fii aici. Tocmai pentru că n-am luptat pentru medalie am reușit să câștig“, a spus sportivul de 19 ani, în fața reporterilor, la Paris.
Această mentalitate sănătoasă a lui David își are „rădăcinile“ în modul în care a fost crescut. Iată ce a explicat tatăl său, Mihai, anul trecut: „De ce David a reușit și fratele lui nu? Din același motiv pentru care n-au ajuns nici celelalte opt miliarde de pe planetă la performanțele lui David. Nu toți suntem destinați să ajungem cei mai buni la înot sau cei mai buni chirurgi sau cei mai buni fizicieni. Fiecare are drumul lui. În plus, David a întâlnit, exact la timp, antrenorul potrivit: Adrian Rădulescu“.
În continuare, Mihai Popovici a insistat că presiunea părinților și transformarea rezultatului sportiv într-o obsesie sunt chestiuni extrem de nocive.
„Primele condiții pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că voia el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit sau va ieși, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată, indiferent pe ce loc ieșea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură pe care o căpăta de fiecare dată“, și-a amintit Mihai Popovici.
„Pot să vă spun că e ceva la care greșesc incredibil de mulți părinți. Că pun această presiune. Cred că e cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac. Și vă dau câteva exemple. <<Cum a fost astăzi antrenamentul?>>, <<Ce ai făcut, al câtelea ai fost?>>, <<Ce a făcut X?>> <<Ți-am spus să fii atent la Y>> și așa mai departe. <<Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit>>. <<Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!>> Iar lucrul acesta se petrece de multe ori, începând de la 7-8 ani. Închipuiți-vă ce înseamnă câțiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori. Mi-aș dori să privească lucrurile mult mai relaxat și să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor. I-aș ruga să se uite către David și să privească din această perspectivă unde se poate ajunge fără presiune“, a explicat Mihai Popovici.
Momentul care i-a deschis apetitul pentru munca
David Popovici e astăzi campion olimpic pentru că a muncit pe rupte ani la rând. Dar nici David nu s-a născut așa. De fapt, s-a apucat de înot de la 4 ani și a practicat acest sport, exclusiv ca pe o distracție, pentru a-și descărca energia, până la 11 ani. Apoi, potrivit spuselor antrenorului Adrian Rădulescu, lucrurile s-au schimbat.
„El a fost un copil care s-a bucurat de succes, relativ uşor, pentru categorie lui de vârstă, când era mai mic. La 12 ani însă, David s-a văzut depășit. A luat doar două medalii la vreo două campionate naţionale în probele individuale. Niciuna de aur şi departe de locul 1. Şi atunci a fost un moment de cumpănă pentru el. A văzut că alţii sunt mult mai dispuşi să muncească, să-și exploateze posibilităţile“, a povestit Adrian Rădulescu pentru „Fanatik“.
Declarațiile antrenorului au fost aprobate de David: „Cred că până la vârsta de 12 ani, mi-era lene la antrenament. Mă fofilam de câte ori puteam şi nu prea munceam. De pe atunci mi-am dat seama că trebuie să muncesc la antrenamente. Mi se risipise puţin talentul. Adică, se ducea şi trebuia să intervină şi mai multă muncă şi dedicare. Aşa că, de la 12 ani, am început să iau foarte în serios treaba asta. Mi-am spus că mi-ar plăcea să ajung la Jocurile Olimpice şi la tot felul de campionate mondiale şi să câştig tot ce se poate, să fiu cel mai bun din lume“.
La Paris, la scurt timp după triumful său în proba de 200 de metri liber, Popovici a povestit, încântat, cum visul copilului David a devenit realitate: „Pe podium, m-am abținut cu greu să nu plâng. Am văzut steagul României crescând. Când eram mic, mă uitam la Michael Phelps, la cum se ridica steagul Americii pentru el. Și am visat la acest moment. Când am împlinit 11 ani, tortul meu a fost cu JO Tokyo 2020. Eu, de la 10-11 ani, știam că îmi doresc să ajung aici. În tot acest timp, am muncit şi am tratat serios fiecare concurs la care am participat, conştient că sunt într-un proces de formare ca sportiv“.
„Visul american“ l-a convins că e mai bine să stea în România
David Popovici a avut șansa de a concura la Jocurile Olimpice încă din 2021, pe când avea doar 16 ani.
La Tokyo, el a ratat podiumul olimpic, în mod dramatic, terminând pe 4 la 200 de metri liber! Atunci, a pierdut bronzul în fața brazilianului Fernando Scheffer la o diferență de 2 sutimi de secundă. Ca o ironie a sorții, vorbim despre diferența care acum, la Paris, i-a adus aurul în duelul său sufocant cu britanicul Matthew Richards.
Văzând potențialul uriaș al lui David la JO 2020 (evenimentul s-a amânat pentru 2021 din cauza pandemiei), americanii au avut mai multe tentative de a-l lua pe Popovici în state, oferindu-i o bursă. Românul a analizat toate variantele și a decis însă că e mai bine să-și vadă de drumul lui în țară. Antrenotul Adrian Rădulescu a explicat cum a ajuns David la această concluzie.
„Când intri într-o universitate americană, intri în campus. Te-ai mutat în campus, acolo înveţi, acolo mănânci, acolo te antrenezi, acolo trăieşti. Şi asta înseamnă să te aliniezi cu adevărat la valorile lor. Şi la școală, trebuie să fii disponibil. Poţi să fii tu campion olimpic, tot trebuie să-ți dai examenele. Şi trebuie să fii disponibil pentru competiţiile universităţii. Şi s-ar putea să nu fie programul care să te avantajeze pe tine, ca sportiv. Sunt multe aspecte ascunse în spatele acestor oferte... David a fost foarte înţelept şi a căutat să se sfătuiască. A vorbit cu români, cu câţiva străini de care era mai apropiat, care au fost acolo şi au trăit acolo. A cerut opinii, a făcut o muncă de jurnalist. Pe cuvânt. Într-un final, a pus în balanţă toate lucrurile acestea. În plus, statutul lui în România e privilegiat. E sprijinit de federație, de COSR, de clubul Dinamo. După care, vin sprijinul şi înţelegerea de la şcoală. Când eşti într-un astfel de mediu, e bine să rămâi“, a explicat Adrian Rădulescu pentru „Fanatik“ în 2022.
Proba de 200 de metri liber, masculin, la JO 2024
1. David Popovici (România) – 1:44.72
2. Matthew Richards (Marea Britanie) – 1:44.74
3. Luke Hubson (SUA) – 1:44.79
4. Duncan Scott (Marea Britanie) – 1:44.87
5. Lukas Maertens (Germania) – 1:45.46
Danas Rapsys (Lituania) – 1:45.46
7. Maximillian Giuliani (Australia) – 1:45.57
8. Matsumoto Katsuhiro (Japonia) – 1:46.26
Medaliații noștri la înot la Jocurile Olimpice
*4 medalii de aur: David Popovici (200 de metri liber, Paris 2024), Camelia Potec (200 de metri liber, Atena 2004), Diana Mocanu (100 de metri spate, Sydney 2000), Diana Mocanu (200 de metri spate, Sydney 2000)
*2 medalii de argint: Beatrice Câșlaru (200 de metri mixt, Sydney 2000), Noemi Lung (400 de metri mixt, Seul 1988)
*4 medalii de bronz: Răzvan Florea (200 de metri spate, Atena 2004), Beatrice Câșlaru (400 de metri mixt, Sydney 2000), Noemi Lung (200 de metri mixt, Seul 1988), Aneta Pătrășcoiu (200 de metri spate, Los Angeles 1984)
Se încarcă comentariile...
