Adios, muchachos!

Mare noroc pe Luis Aragones, decanul de vârstă de la acest Euro 2008. Nu atât că va trece Bosforul să ia o căruţă de ţechini de la Fener, cât, mai ales, că a scăpat de chinul de a da

Mare noroc pe Luis Aragones, decanul de vârstă de la acest Euro 2008. Nu atât că va trece Bosforul să ia o căruţă de ţechini de la Fener, cât, mai ales, că a scăpat de chinul de a da ochii cu "Dracula", care i-a sfidat, punându-i la colţ pe Domenech şi Donadoni.

Meciul din sferturi cu românii era ca şi stabilit, se anunţase doar şi marcatorul (Goian, zise Naşu'; ca la Constanţa, "afară din joc"- completară unii), o maree galbenă de căpşunari se profila dinspre Castellon să invadeze Ringul vienez pentru o semifinală cu lalele şi manele; Mircea Sandu promisese şampania pentru bătălia dinaintea finalei, pluteam cu toţii în iluzii, utopii, bieţi copii ne şi vedeam, după două remize, schimbul Greciei la coroană, uitând că zeişorii noştri cei de toate cecurile, culorile şi partidele (politice şi de joc) nu seamănă cu zeii din Olimp.

Nu ştiu dacă Aragones, oricât de obişnuit e cu "Guernica" lui Picasso, n-ar fi înnebunit suportând fotbalul absurd (ne tragem din Urmuz şi Eugen Ionescu!) oferit de Chivu, Mutu & comp.

În pseudomeciul decisiv între boboci de lalele. Aşa însă, drama este că actuala "generaţie care aşteaptă de opt ani", dotată, şi-a pierdut identitatea nu luptând cu "portocala mecanică" (sau metalică?), ci în faţa unor rezerve tulipane, de fluierat în actul I (cel mai urât, până acum). Tocmai când Naşu', luat de val, ne garanta că mergem la Viena pentru "sfertul" cu spaniolii şi, apoi, la semifinală. Adios, muchachos...