"Sweeney Todd", o revoluţie în domeniul musicalului

Un spectacol de Grand Guignol, un musical care sfidează toate convenţiile genului, o îndrăzneaţă adaptare cinematografică a unui mare succes de pe Broadway, o stranie poveste horror în

Un spectacol de Grand Guignol, un musical care sfidează toate convenţiile genului, o îndrăzneaţă adaptare cinematografică a unui mare succes de pe Broadway, o stranie poveste horror în care dorinţa de răzbunare, furia ucigaşă şi canibalismul îşi dau mâna - iată provocarea pe care şi-au asumat-o împreună studiourile DreamWorks şi Warner Bros.

"Sweeney Todd, bărbierul diabolic din Fleet Street" are la bază o veche povestire cu iz senzaţional-macabru, fiind direct ispirat dintr-o melodramă obscură, prezentată pe scena unui teatru londonez în epoca victoriană şi care a cunoscut de atunci o carieră fulminantă, sub forma a diferite versiuni scenice şi a unor repetate transpuneri pentru micul şi marele ecran.

Bărbierul nedreptăţit, dornic de răzbunare

În lumea musicalului american, Stephen Sondheim reprezintă o figură prestigioasă, iar "Sweeney Todd", epopeea sângeroasă a bărbierului care, din dorinţa de a se răzbuna pe un judecător venal, devine ucigaş în serie, i-a adus cea mai mare glorie, ţinând fără întrerupere ani în şir capul de afiş al unei vestite scene newyorkeze.

Acum, beneficiind de un trio de actori de excepţie, Johnny Depp, Helena Bonham Carter şi Alan Rickman, la care se adaugă - surpriză! - Sacha Baron Cohen, care nu are aici nimic în comun cu "Borat", regizorul iconoclast Tim Burton ne oferă varianta cinematografică a acestui musical, salutat cu entuziasm de critica de specialitate de peste Ocean.

Cineastul reconstituie, cu o minuţiozitate halucinantă, Londra din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în plină Revoluţie Industrială, cu străduţele sale înguste şi cartierele sale de mizerie, în care colcăie o umanitate măruntă, desprinsă parcă din paginile lui Dickens.

Printre cei ce-şi duceau traiul aici se numără, cu ani în urmă, bărbierul Benjamin Barker (Johnny Depp), alături de tânăra şi frumoasa sa soţie şi micuţa lor fiică. Pe baza unor acuzaţii false, el va fi deportat în Australia de către un infam om al legii (Alan Rickman), care, în lipsa lui, îi va viola soţia şi se va erija în tutorele fetiţei. După ani şi ani, bărbierul va evada şi se va reîntoarce la Londra, unde îşi va regăsi vechiul său atelier.

Comerţul macabru al unui cuplu nelegiuit

Proprietara coşmeliei, Nellie Lovett (Helena Bonham Carter), care l-a iubit dintotdeauna în secret şi care-şi câştigă existenţa dintr-un mic negoţ alimentar, îi povesteşte că soţia şi-a pus capăt zilelor şi că judecătorul intenţionează acum să se căsătorească cu pupila sa. Nebun de furie, bărbierul, care îşi schimbă numele în Sweeney Todd, jură să se răzbune. Nellie i-a păstrat bine ascunse briciurile şi el îşi va relua meseria de odinioară, dând însă vechilor sale instrumente de lucru o nouă întrebuinţare.

Între cei doi se va stabili o înţelegere macabră: Sweeney va tăia gâtul clienţilor cu o lovitură de brici şi va expedia cadavrele printr-o trapă în încăperea unde Nellie va pregăti plăcinte din carnea celor ucişi. Datorită "materiei prime", acestea au o savoare deosebită.

Prima victimă va fi un bărbier rival (Sacha Baron Cohen), care-l recunoaşte pe Sweeney şi-l ameninţă că-l va denunţa. Vor urma altele şi altele. În scurt timp, afacerea va merge ca pe roate, iar amatorii de delicatese, fără a şti, fireşte, din ce sunt preparate, se vor înghesui în micul local căruia în trecut aproape nimeni nu-i trecea pragul. Totul va culmina printr-o baie generală de sânge.

Umor macabru, à la "Monsieur Verdoux"

O poveste într-adevăr îngrozitoare, căreia Sondheim, ca şi Burton, caută să-i confere un discutabil tâlc moral şi din care nu lipseşte o doză de umor negru, amintind, într-un fel, de celebrul "Monsieur Verdoux" al lui Chaplin. Muzica este partea cea mai reuşită şi, fapt remarcabil, în numeroasele pasaje cântate interpreţii nu sunt dublaţi. Să-l auzi cântând pe Johnny Depp este o experienţă neobişnuită.

Depp este, de altfel, actorul fetiş al lui Burton, care l-a mai distribuit în "Edward, omul foarfecă", "Charlie şi fabrica de ciocolată", "Sleepy Hollow" şi "Ed Wood". Impresia stranie pe care o degajă filmul este accentuată de tonalitatea întunecat-albăstruie, cu nuanţe de gri şi alb-negru a imaginii.

Complicitatea dintre cele două personaje principale, Sweeney şi Nellie, este subliniată de machiajul asemănător al interpreţilor, Johnny Depp şi Helena Bonham Carter - aceeaşi ochi înfundaţi în orbite, aceeaşi structură facială delicată, aceeaşi cascadă de păr negru, aceeaşi obraji scofâlciţi. "Sweeney Todd" reprezintă negreşit o experienţă cinematografică ieşită cu totul din comun, care demonstrează că musicalul, gen socotit limitat, poate atinge dimensiuni nebănuite. Ca urmare a creaţiei sale, Depp este nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun actor, filmul mai având alte două nominalizări - la categoriile scenografie şi costume.

Realitate sau simplă legendă?

Exemplul literar timpuriu al ucigaşului în serie, "Sweeney Todd" pare a-şi avea originea în povestirea "Şiragul de perle: Romanţ", publicată în 1846 într-o foaie de scandal a epocii, "The People's Periodical". Autorul, Thomas Peckett Prest, era specializat în povestiri de groază, inspirate în parte din realitate, inclusiv din faptele diverse relatate în "Times". Sweeney Todd pare a fi fost un personaj real, care şi-a comis crimele la începutul secolului XIX.

Pe de altă parte, presa londoneză făcea cunoscută, la un moment dat, povestea complicităţii dintre un bărbier şi un patiser din Paris, ultimul folosind la preparatele sale carnea celor ucişi de primul. Practic, este vorba de o legendă cu o circulaţie mult mai veche, încă din secolul XV, tema apărând într-un poem satiric al scriitorului catalan Jaume Roig.

Iar în "Titus Andronicus" al lui Shakespeare, generalul roman se răzbuna pe regina goţilor, Tamora, ospătând-o cu o mâncare preparată din cadavrele fiilor acesteia. Legenda a ajuns până şi în România, cu câteva decenii în urmă vorbindu-se intens despre cele ce s-ar fi petrecut la restaurantul "Cireşica", unde s-ar fi servit carne de om... Pe o asemenea temă se poate broda la nesfârşit.