Exclusiv Actorii din „Emily in Paris“ demontează mitul culturii franceze văzută prin clișee
0Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, actorii din serialul „Emily in Paris“, Samuel Arnold (Julien), Bruno Gouery (Luc), Camille Razat (Camille) și Lucas Bravo (Gabriel), vorbesc despre rolul modei și al gastronomiei ca punte de legătură între lumi și ne dezvăluie detalii din culisele producției Netflix. De asemenea, actorii francezi demontează mitul legat de clișee, spunând că acestea sunt puncte de la care se poate pleca în descoperirea unei culturi.
La prima vedere, serialul „Emily in Paris“ pare o comedie romantică, ce prezintă aventurile unei tinere din Chicago care a venit la Paris pentru jobul visurilor. Însă, odată ce te cuprinde, poți descoperi numeroase straturi, exact ca la o prăjitură mille feuille. Emily Cooper, interpretată de frumoasa Lilly Collins, a traversat Oceanul pentru mai mult decât a mânca croissant și a vizita capitala Franței. Ea este puntea între două lumi: între Europa și America, între ultima modă și haute couture – prin firea creativă și energică, ea reușește să împrietenească viziunea conservatoare de promovare a brandurilor de lux cu marketingul nonconformist și trendurile oferite de social media.
Cliché, je t’aime!
La agenția Grateau, condusă cu mână de fier de Sylvie Grateau (interpretată de Philippine Leroy-Beaulieu, care impresionează prin stilul rafinat, clasic, impecabil), lucrurile prind contur și cu ajutorul experienței a doi colegi carismatici de-ai lui Emily: Julien (căruia îi dă viață Samuel Arnold) și Luc (interpretat de Bruno Gouery). Cei trei oameni de bază ai agenției aduc, fiecare câte puțin, ceva din portretul clasic al francezului, însă pe un fond ușor, amuzant, simpatic. Până la urmă, se dovedește că nici francezii nu sunt chiar așa o nucă tare – carapacea închisă ermetic, învelită într-un strat subțire de aroganță și bine căptușită cu multe metehne poate fi spartă cu șarm și cu empatie, cu curiozitate față de cultura lor.
Dincolo de personaje, mulți dintre cei care au urmărit și primele trei sezoane ale serialului – bineînțeles, cei mai mulți fiind francezi – au rămas prinși în prima linie cinematografică, reprezentată de, așa cum mulți au numit-o, o expunere ostentativă a clișeelor franceze: cadrele numeroase și ample ale obiectivelor turistice, mâncarea cu accent pe fine dining și patiserie, vestimentația extravagantă. Samuel Arnold și Bruno Gouery, actori francezi de altfel, au spus în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ că un clișeu, cu toate că însuși cuvântul a deprins această tentă negativă, nu este nicidecum ceva rău, ci dimpotrivă, chiar un mod de a transmite cât mai multor oameni mai multe despre țara lor. „Clișeul vine de undeva, nu este o invenție. Când locuiești într-un anumit loc, ai felul tău de a face lucrurile, totul pare normal. Dar din afară, totul pare un clișeu – și asta este pentru toată lumea. Da, «Emily in Paris» este făcut în jurul acelor clișee, însă sunt povești amuzante care sunt spuse, așa privesc lucrurile“, spune Samuel Arnold.
Bruno Gouery, tot francez get-beget, întărește această perspectivă de a îmbrățișa clișeele ca pe ceva normal, chiar ceva de care să fii mândru: „Clișeul este doar ceva mic, o parte a adevărului despre ceva anume – despre Paris, despre Franța – care poate face întreaga lume să înțeleagă și să caute, să descopere adevărul complet. Este un punct de plecare. De aceea, câteodată, avem nevoie de clișee“.
Lumea clișeelor este și mai bine conturată pentru „Weekend Adevărul“ de către Camille Razat și Lucas Bravo, cei doi actori care dau viață personajelor Camille și Gabriel – ea, o fată sofisticată, ce provine din clasa micii aristocrații franceze, el, un tânăr bucătar șarmant, care își dorește ca restaurantul pe care îl deține și la care lucrează să primească o stea Michelin (lucru pentru care va ajunge pe ultima sută de metri în noul sezon). „Putem spune că jonglăm cu clișeele. Am început cu cele clasice – francezii care fumează după ce ies de la sală –, însă sezon după sezon, ele au început să se nuanțeze și astfel, să se clarifice mai multe lucruri pe care oamenii credeau că le știu despre Paris. Cred că este o abordare inteligentă: începi dintr-un loc sigur și apoi ele îți permit să explorezi și să afli mai multe despre cultura franceză“, a punctat Bravo.
La mode et le monde
Lăsând deoparte concluzia că, până la urmă, clișeele sunt ceva bun, sunt doar un mijloc de plecare pentru a cunoaște o nouă civilizație, „Emily in Paris“ readuce în atenția privitorilor că mâncarea și moda sunt, fără îndoială, o legătură între lumi, veche de secole – de altfel, am putea spune cu ușurință că moda este unul dintre personajele principale. Bruno Gouery spune că prin intermediul personajului său a redescoperit cât de importantă este industria modei pentru societate: „Hainele sunt importante pentru oricine: de la societate la serialul nostru, personaje, chiar și pentru noi, ca actori – un costum dă tonul direcției în care îți creezi personajul“. „În plus, avem Săptămâna Modei la Paris, Milano, New York și, oriunde ai merge, întâlnești aceiași oameni care vin din toată lumea. Deci moda este ceva universal, exact ca filmul – este artă și toată lumea o înțelege“, a adăugat Arnold.
Vestimentația lui Emily a rămas, chiar și până în sezonul 4, un subiect de dezbatere intensă. Culorile aprinse, dar și omagiile aduse cinematografiei franceze, dar și actrițelor celebre, precum Audrey Hepburn, au furat privirile în primele trei sezoane. De această dată, maturizarea lui Emily, precum și șlefuirea gusturilor după o perioadă de stat în Paris se reflectă în noile ținute: inspirate de către modelul britanic al anilor ’60, Twiggy, dar și de filme precum „American Pshycho“ sau „Șarada“, încă un tribut pentru Hepburn. „Stilul lui Emily evoluează și devine mai francez, impecabil. Îmbrățișează mai mult stilul francez – se vede clar cum moda este o legătură între două țări atât de diferite“, a spus Camille Razat. „Tot o formă de artă și de exprimare este și mâncarea. Oricând poți începe o discuție pornind de la mâncare. A hrăni oamenii este o formă de artă. Fiecare mamă sau bunică din lume care s-a confruntat cu lipsa alimentelor îți va spune să mănânci mai multe – este limbajul dragostei“, a adăugat Bravo.
Partea pastelată a serialului
După patru sezoane de „Emily in Paris“, actorii spun că măștile pe care le-au purtat, personajele pe care și le-au însușit îi pot ajuta și pe ei în viața reală, dar și pe cei care urmăresc serialul. De exemplu, Samuel Arnold a povestit propria experiență: „Eu am ajutat-o pe sora mea cea mare, timp de trei-patru luni, la firma ei de marketing, și chiar m-am descurcat, chiar i-am făcut treaba lui Julien (râde)“. Camille mărturisește că a avut de învățat de la personajul ei cum să poată fi vulnerabilă în fața oamenilor, un aspect la care lucrează de mult cu ea, pe plan personal. De cealaltă parte, Bruno Gouery nu doar că a învățat să aprecieze mai mult ce înseamnă vestimentația pentru un actor, dar spune că personajul său oferă foarte multe puncte de reper pentru cei care doresc să cunoască Franța: „Luc vorbește despre Balzac, despre filmele lui François Truffaut, dar și despre Antonioni. Am multe lucruri de împărtășit în serial. Și m-aş bucura mult dacă oameni din întreaga lume ar descoperi astfel puțin din cultura franceză“.
Încă din sezoanele trecute, acțiunea serialului a fost mai mult decât Paris. Câteva scenarii s-au desfășurat în locuri pitorești ale Franței, în mici restaurante de familie, lângă un lan de lavandă sau într-o podgorie păzită de un conac. De această dată, arta se impune, iar privitorul este dus, odată cu Camille, acasă la Monet, la Giverny, printre verde și albastru, printre nuferi și pastel. „A fost incredibil, mai ales că am crezut că vom filma în studio. Casa lui Monet este la o oră și jumătate de Paris, este un loc extrem de poetic și de magic. Este un loc obligatoriu de vizitat pentru oricine vine în Franța“, a mărturisit Camille.
Acum, nu vă rămâne decât să urmăriți serialul și să descoperiți Franța prin ochii unei americance, ai unor francezi, prin propriii ochi, dând la o parte strat cu strat – și cât mai repede, căci Emily e pe cale să spună „Au revoir, Paris! Ciao, Roma!“.
Se încarcă comentariile...
