Tehnicile care ajută la controlul emoţiilor negative

0
Publicat:
Ultima actualizare:
c

Viaţa noastră emoţională joacă un rol important în existenţa fiecăruia dintre noi. Rolul ei este de a ne semnala dezechilibre, nevoi, de a ne proteja şi a ne ajuta să răspundem corespunzător situaţiilor. Ajungem să fim interesaţi de controlul emoţiilor negative atunci când devin acaparatoare. Dar oare ce încearcă să ne transmită?

Gânduri şi emoţii

Teoriile cognitiv-comportamentale spun că în spatele emoţiilor de cele mai multe ori stă un gând, şi nu emoţia este „negativă” ci, cel mai probabil, gândul. Nu ajungem însă la a-l contrazice pentru că ne păcăleşte în a-l crede relevant şi, mai rău de atât, chiar adevărat. Este dificil să acceptăm că doar pentru că ceva există în mintea noastră, acel lucru nu este neapărat şi adevărat. O astfel de acceptare începe cu spaima că ceea ce gândeşti nu este bine. Iar răspunsul la această teamă este: da, nu e bine dacă îţi face ţie rău.

Gândurile noastre vin în urma experienţelor de viaţă, cele care ne menţin în anumite tipare şi ne determină deseori să interpretăm prezentul prin filtrul trecutului. Aşa apar „triggerii” sau situaţiile care ne activează emoţii intense. Odată cu ele, activează şi gândurile noaste automate, negative, disfuncţionale.

Spre exemplu, o femeie cu un istoric de parteneri infideli (dincolo de discuţia legată de acest tipar relaţional), într-o nouă relaţie se poate gândi „şi el mă va înşela ca toţi ceilalţi”. Oare ce îşi spune despre sine? „Nu pot găsi un partener fidel/ Voi suferi din nou/ Nu merit iubire.” Iar astfel de gânduri, de multe ori subtile, declanşează reacţii emoţionale intense. Iată cum apare necesar şi de dorit controlul emoţiilor negative...

Controlul este la tine

Ştim deja ce sunt trigerii şi cum anumite situaţii, comportamente, chiar şi gânduri, ne pot activa emoţii intense. Simţim furie, stres, agitaţie, multe stări inconfortabile care nu se opresc la a declanşa furtuni interioare ci ajung manifeste şi la exterior: ţipăm, jignim, devenim agresivi.

În timp ce emoţia negativă este în regulă şi legitimă, comportamentul nu este. Controlul emoţiilor negative devine imperativ şi din păcate, abordarea este greşită. În primul rând, greşeala începe cu convingerea că emoţiile negative trebuie suprimate. Ele trebuie doar înţelese şi descifrat mesajul pe care îl poartă.

Greşeala continuă cu convingerea că ceva din exteriorul tău este responsabil pentru reacţiile tale. Păi, în toată povestea asta, tu unde eşti? O astfel de convingere se încadrează în mecanismul numit „căutarea ţapului ispăşitor”. Respectiv, cineva, nu eu, trebuie să fie responsabil sau vinovat.

Vrei control? Începe cu tine. Cât timp vei căuta vindecări şi rezolvări în afara ta („să nu mai ia note proaste copilul”, „să nu mai întârzie soţul”, „să nu mai fie aşa delăsătoare colega”, etc) nu vei obţine controlul dorit. Indiferent de ce se întâmplă în afara ta, tu eşti principalul participant la viaţa ta interioară şi exterioară. Controlul este la tine şi vine odată cu înţelegerea emoţiilor negative şi a ceea ce îţi transmit ele.

Asertivitatea, bat-o vina

Asertivitatea pare un soi de superputere pe care doar dacă eşti călugăr budist sau vreun maestru zen o poţi pune în practică. În teorie sună sublim şi desăvârşit, iar în practică se simte de parcă am merge pe cioburi de sticlă. De ce? Pentru că nu anulează emoţia negativă aşa, ca prin farmec. Dar controlul emoţiilor negative începe cu practicarea asertivităţii.

Un sfat pentru cei care doresc să îşi reechilibreze (inclusiv emoţional) viaţa, este să practice asertivitatea indiferent de abilitatea celor din jur de a o practica la rândul lor. Respectiv, nu îţi justifica lipsa de asertivitate prin a spune „dar el/ea nu face la fel!”.

Un comportament asertiv înseamnă să îţi accepţi emoţia negativă fără a te lăsa controlat de ea, să îţi identifici gândurile negative care o alimentează şi să îţi dai seama care este nevoia ta reală din acel moment şi ce anume reactivează în tine emoţia. Nu, nevoia ta nu este niciodată să devii agresiv cu cei din jur. Agresivitatea este nepuţinţa înţelegerii sau acceptării nevoilor reale.

Continuarea articolului, aici

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite